Învierea înăuntru şi afară

Apa reflectă ceea ce se află deasupra ei. Astfel, şi atunci când privim în jos, putem privi în sus, fără să ne ridicăm ochii, capul. Când am făcut aceste fotografii, simţeam nevoia să privesc mai mult în pământ. Sus era orbitor de senin, aerul cald şi dezinvolt, soarele descoperit într-un mod rebel care aproape mă provoca să mă lupt cu el. Nu ne asortam deloc, dar căutam totuşi o neutralizare. Temperarea creaţiei asupra omului.

În goana după umplerea gândului până dincolo de acel peste suportabil, văd că nici sus, nici jos, nu scap de ceea ce se află sus.

click pe imagini

Acasa îmi aminteşte mereu că e casă.

Înăuntru ardeau întrebări. Cum se poate sta departe de El. Cum se poate să-L cauţi fără să-L găseşti. Cum se poate respira fără El de mână. Cum se poate muri fără să învii. Cum se poate trăi.

Noi ce reflectăm pentru ceilalţi? Noi suntem un alt fel de apă ce arată înspre altceva sau altcineva.

Am avut melodia aceasta în minte două zile. Iată că asortarea are loc mai surprinzător decât credeam.

Fires Burn

Delirious

All around the world the fires burn,
They burn for You, for what is true.
And Your bride across the earth is pushing through,
And we’re glorious when we mirror You.

Oh this world’s on fire, for You are our great desire.

Jesus, born to take us home,
And home is where the heart is.
Jesus, come and take us soon.
Your home is where my heart is.

All around the world the fires burn,
To light the way for Your return,
We know one day You’ll split the sky in two,
And we will fly to be with You.