Bucuria de a fi nemuritor
Eliade a stat o vreme în închisoare, ca suspect de a fi fost membru al mişcării legionare; acolo s-a îmbolnăvit de plămâni şi a fost dus la spital. Sentimentul libertăţii a fost cel mai rănit în tot acest timp. Ce scria după ce s-a văzut liber:
„Numai atunci am simţit cât este de miraculos acest act, în aparenţă atât de simplu, de a trăi, de a fi viu. Îmi spuneam că niciodată nu voi mai uita că pot fi fericit prin simplul fapt că sunt liber să ies din casă şi să mă plimb pe stradă, că nici o tristeţe nu va putea rezista acestei beatitudini.”
Fericirea de trăi. De a fi viu. De a respira. De a te plimba afară. De a-ţi întoarce capul după un avion. De a urmări o frunză desprinsă din copac. De a râde împreună cu un prieten. De a privi o floare. De a face un pas spre soare. De a-ţi ridica mâinile şi a le vedea întregi.
Fericirea de a te ruga. De a avea un Tată care te ţine. De a şti că nu eşti singur pe lume, chiar dacă ai fi singur pe lume. De a şti că aparţii Cerului. Că eşti, de fapt, nemuritor. Şi nu orice fel de nemuritor. Că eşti nemuritor al unei Împărăţii a Luminii. Că eternitatea e a ta.
Şi că nimeni de pe lumea asta nu ţi-o poate lua. Nimeni nu-ţi poate fura bucuria că Eşti. Pentru că Eşti veşnic şi tot Cerul participă la binele şi răul care ţi se întâmplă.
De aceea vă spun: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai multe decât îmbrăcămintea?
Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strîng nimic în grînare; şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?
[…]
Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6: 25-36)
Sentimentul de libertate, dupa terminarea unei privari de libertate este deosebit, indiferent de tipul de limitare cu care ne-am confruntat.
Bucuria se simte profund dupa terminarea suferintei.
Citind mai sus, mi-am amintit de Martirii Bisericii din primele secole. Mergeau la moarte cu sentimentul libertăţii, al nemuririi. Mergeau cu bucurie! iar asta părea nebunie în ochii păgânilor. Un curaj nebunesc!
Dar ei ŞTIAU că în Hristos sunt cu adevărat liberi şi nemuritori!
Romi,
da, tocmai de aceea e bine ca, atunci când recuperăm sau câştigăm o libertate, să ne bucurăm în El pentru ea. Şi că trăim; şi că suntem ai Lui.
Alex,
Greu lucru. Extrem de greu! Mă bucur că nu trăiesc în perioada aceea. Mă bucur mult.
Să ne ajute să fim exemple în lumea în care trăim acum. Că multă nevoie e.
Alex,
Greu lucru. Extrem de greu! Mă bucur că nu trăiesc în perioada aceea. Mă bucur mult.
Să ne ajute să fim exemple în lumea în care trăim acum. Că multă nevoie e.
Citindu-te, mi-am amintit de ce ne-a spus prima dată când a fost la întâlnirea grupului de studenţi o medicinistă. Ne-a spus că aveau un bolnav fără ambele mâini şi de aceea simte nevoia în fiecare zi să-I mulţumească Domnului pentru mâinile pe care le are. Ne-a spus că mulţi dintre noi suntem atât de obişnuiţi cu ceea ce avem, că nici nu mai sesizăm că sunt binecuvântări. Şi ea prin contrast a realizat ce înseamnă să ai, cum a realizat şi Eliade prin contrast ce înseamnă libertatea.
Da, cum ar fi să nu putem întoarce capul după avion?
Mulţumirea nu are anotimp. Se potriveşte oricând!
Ai dreptate Cami. Fiecare trebuie să facă faţă provocărilor timpului în care i-a fost rânduit de Domnul să trăiască. Chiar dacă ne întrebăm: ce-am fi făcut dacă am fi trăit pe timpul martirilor? Dar Dumnezeu ne-a dat provocarea acestor vremuri. Şi nu-i deloc uşoară. Şi acum trebuie să fim tot “mărturisitori”!
Cutremurător cazul povestit de A.Dama! Cu adevărat trebuie să-i mulţumim Domnului pentru tot!
Daca numai pentru a ne invata valoarea cerului si atunci viata de pe pamint isi are rostul ei. Cum am fi stiut altfel ce este bucuria, libertatea, frumusetea, dragostea, daca n-am fi gustat aici, tristetea, robia, uritul si ura?
Adevarul ne-a facut liberi.
Frumoase ganduri.
A.Dama,
exact. Aş avea o recomandare pentru recuperarea sentimentului de mulţumire. Să se uite la un film, în care personajul principal e orb sau surd. După un astfel de film (cu un personaj orb), mă ridicam din faţa ecranului cu senzaţia că trebuie să pipăi obiectele din jur pentru a ajunge în cealaltă cameră. Şi, în fracţiune de secundă, îmi dădeam seama ce bine poate fi să VĂD. Ce simplu!
Uităm ce avem.
Alex,
Sunt, pe de altă parte, încredinţată că dacă am fi trăit pe vremea martirilor şi am fi fost în situaţii extreme, cred că ni s-ar fi dat şi rezistenţă pe măsură. Aşa ni se promite. Ştiu că sunt situaţii când îţi vine să te întrebi dacă mai eşti într-adevăr în stare să continui.
Rodica,
după cum spunea cineva drag zilele trecute (şi după cum ştim mulţi), nu putem trăi viaţa într-o permanentă bucurie. Nu rezişti la bucurie continuă şi constantă. aşa suntem construiţi.
Poate când se întâmplă multe rele, ne bucurăm şi de un fir verde de iarbă încolţit primăvara.
Pety,
îmi pare bine să te mai aud. Mulţumesc!
Da, să dea Domnul ca Adevărul Lui să elibereze ori de câte ori minciunile răului stau să ne ţină în loc.