Stare soresciană
2008 decembrie 22
Ne cunoaştem (Marin Sorescu)
Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai aşa şi pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am reţinut
Chipul.
Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot globul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
Cum le alegi tu de frumos, Cami! Poezia e minunată! iar poza….este exact ce trebuie pentru o asemenea poezie!
Foarte frumos. Mersi!
Alex,
îmi place fotografia, în general. Şi să admir ale altora, şi să fac eu. Le consider utile. Aici, de exemplu, pentru a ilustra un mesaj. Altfel, pentru a arăta frumuseţea din jurul nostru; merită văzută.
Poezia m-a sensibilizat. Are el un dar de a spune lucruri grave ca în joacă…
“Are el un dar de a spune lucruri grave ca în joacă…” – asta imi place cel mai mult la sorescu! dar si jocurile de cuvinte care nu spun lucruri grave. asculta asta cand ai timp, e de sorescu, recitata de tudor gheorghe http://www.trilulilu.ro/Adicalina/92422b857de8ad
)
ma distrez de fiecare data cand o aud
E ca şi cum distanţa dintre cei doi – reală, subliniată, cu italice şi aldine – se vrea surmontată. Şi rămân un nezis şi-o neputinţă în încercarea de a-l prinde pe celălalt. În fond, nu te-am atins, dar am dat de-un nor. Nu te-am îmbrăţişat, dar am prins frunza.
A.Dama,
exact asta e ceea ce dă tensiunea poemului, da. Asta atrage, asta mi-a plăcut şi mie. Dacă nu ar exista acel regret şi acea dorinţă de a reduce distanţa, poemul nu ar mai avea nici o valoare.
Iar substituirea fructului dorit cu un altul accentuează agonia absenţei, din cauza inferiorităţii substitutului.
Binecuvintari si urari de bine cu ocazia Craciunului!!!
Mulţumesc, Rodica! Şi eu îţi doresc un Crăciun deosebit!