James Verone din SUA a jefuit o bancă. Pentru asta va face închisoare. De ce o fi jefuit o bancă de unul singur? Poate era egoist şi nu voia să împartă cu nimeni punga. Mda, nu e rău. Poate i-a trăznit ideea pe loc, fără premeditare. Dacă e un caz, o fi şi asta posibil.
Cât o fi furat? 10.000 dolari, 100.000, un milion, ziceţi şi voi. Nu “prea”. A furat 1 dolar. Atât voia. Cum să vrea atât, că doar ce să faci cu el? A scris mesajul pe o hârtie şi l-a înmânat casierei: „This is a bank robbery, please only give me one dollar.”
Verone e bolnav şi nu are asigurare medicală. Nu ai asigurare medicală, nu ai ce căuta pe uşile spitalelor. Treaba asta cu legăturile atât de strânse între slujbă, asigurări, carduri o fi bună pentru unii, dar nu ştiu pentru câţi. Aşa că ce nu a vrut să dea statul de bună voie (deşi fusese dată lege, scrie-se – şi ce dacă? – să se primească asigurare medicală), a luat el cu forţa. A vrut să ajungă la închisoare, a furat o sumă minimă care să-i înlesnească intrarea în ea, iar acum primeşte îngrijirile medicale de care avea nevoie.
Auzind ştirea, m-am tot gândit câtă închisoare poţi “înfunda” pentru 1 dolar totuşi? Juma de zi, o oră, juma de oră? Bine că nu m-am făcut judecător, ar spune unii. 3 ani s-a hotărât. Hm. Nu se ţine cont de seriozitatea prejudiciului faţă de stat, numai imaginea lui (are şi statul o imagine, nu ştim dacă e cea când se priveşte în oglindă sau o alta mai frankenstein) şi faptul că a fost încălcată legea.
A vrut, a ajuns, a primit. Spune că, după ce iese, ajunge la vârsta normală de pensionare, aşa că – dacă toate merg şnur (nu de-ăla de pionier) – s-a aranjat. Medicul închisorii îi reproşează că manipulează sistemul. Dacă sistemul se simte manipulat, putea să nu-i joace jocul. Putea să-i dea muncă în folosul comunităţii, de exemplu, sau să inventeze altceva. Altfel, dacă sistemul se simte manipulat, nu înseamnă că şi e. Oricum, nu în acest caz, îndrăznesc să spun. Şi, chiar dacă nu susţin furturile, şmecheriile, mai îndrăznesc să spun şi că bine i-a făcut Verone sistemului. În ciuda viitoarelor huiduieli.
m-am gindit si eu la chestia asta. am cunostiinta de un eliberat care s-a intors a doua zi si de un detinut din anglia care si-a jefuit propria banca si dupa aia s-a dus acasa. l-au bagat pe 8 ani cred. sistemul, ca orice sistem e cretin. nu poti concura, deci trebuie sa il fentezi altfel devi victima lui. la noi multi se pricep sa il fenteze. cred ca incep si eu sa invat cum…
Ce ajung oamenii să facă de disperare… Sau ce îi forţează sistemul să facă.
Cu pusul în practică, nu ştiu dacă aş face-o, dar pe unii ca aceştia (care n-o fac pentru profit, ci pentru supravieţuire) îi înţeleg şi nu pot să-i condamn, ba chiar simt nevoia să mă bucur împreună cu ei.
Pingback: Care pe care ucide | Timposibil « Persona
sa ne inchipuim circa 2000000 de oameni hotariti care sa faca asta in romania sau altundeva. oricum sistemul penitenciarelor este supraaglomerat.
Aaa, supraaglomerat de cei care fură câte o găină, într-adevăr, dar niciodată de cei care fură ţara. Însă, după primii zece hotărâţi, cred că sistemul nostru s-ar autosesiza rănit în propriul orgoliu şi ar începe să piuie că ceva is fishy. N-ar ajunge la două mil. în viaţa asta. La alţii, depinde de numărul de orgolii pe “cap” de sistem. Sau nu?
din pacate sistem la sistem scoate ochii dar nu maninca… ci inlocuieste. asha ca rili nu shtiu.