De fapt, e doar impresia de muritor (care-și dorește să trăiască etern) aceea că aș fi altfel decât arătații cu degetul. Impresia de muritor ce privește în jurul lui doar pe o rază restrânsă și nu vede decât vietăți vegetale, incapabile de a răspunde sau oglindi fața adevărată. E doar o iluzie aceea ca ”reforma lumii” ar începe odată cu analiza critică aplicată altcuiva. Reforma lumii începe cu autocritica. Ce poate fi mai dezamăgitor decât vederea în tine a acelorași vini pe care le-ai condamnat în alții? În tine, despre care aveai o părere de cetățean etern în veșnică ascensiune. Să crezi despre tine că ești ceva, iată un exemplu de autoînșelare bine ascunsă de ecranul public. Mai bine să crezi despre tine că ești și atât. Asta ar putea însemna că mai ai timp să devii dacă te lași devenit.