Etichete
Dacă tot mă aflu în procesul învăţării, mi-am amintit de un text ce aparţine scriitoarei Emily Dickinson (1830-1886). M-am gândit să vi-l prezint şi să vă provoc la gânduri.
Ştiu că există concepţia că poezia e un frumos inutil, un efort de sonoritate întru nimic, o floare care umple un spaţiu doar cu prezenţa şi cu nimic altceva. Că nu poate conţine idei, că e artă de dragul de artei. Ce pot spune e că această concepţie poate fi valabilă şi este valabilă, însă doar în cazul celor pentru care ea e valabilă.
Istoria poeziei a avut şi perioade în care nu a reprezentat nimic mai mult decât o piesă frumoasă de ornament (de exemplu, dadaismul, în perioada interbelică; dar poate şi aici e prea mult spus „frumos”). Însă a reduce toată istoria ei la câteva perioade experimentale ar însemna să reducem, de exemplu, toată istoria filmului la un singur gen: bunăoară, filmele ştiinţifico-fantastice. Ceea ce ar fi la… ani lumină departe de realitate.
Mă luă vorba pe dinainte. Nu dau definiţii poeziei; adică nu azi. Azi vreau doar să aduc creaţia altcuiva în faţă. Aşa cum spuneam, o poezie. Ce mă interesează e la ce sau cine credeţi că se referă poemul. La ce vă duce cu gândul; obiect, persoană, fenomen etc.
Iar apoi, dacă sunteţi de acord sau nu. De ce da, de ce nu?
Pentru mine a fost un exerciţiu interesant. O problemă de matematică interesantă.
My friend must be a bird,
Because it flies!
Mortal my friend must be,
Because it dies!
Barbs has it, like a bee.
Ah, curious friend,
Thou puzzlest me!
Note:
thou = you
puzzlest = puzzles (vb. pers. a III-a sg.)
