h1

Murphy pă străzi :)

Ianuarie 17, 2018

Când nu tre să iasă nu iese adică. Sau legile lui Murphy trăiesc.

În supermarket. După ce numărai oile în gând în fața vitrinei cu măsline, așteptând să vină odată singura angajată pe toată secția aia la frigider și ajunsei la concluzia că e foarte probabil să ratez busul de întoarcere, am reușit într-un final să extrag caserola câștigătoare și să o tulesc spre cozile de la casă.

După o scurtă ochiografie, aleg unul dintre rândurile ce păreau mai puțin amenințătoare, sperând să meargă cronometrul în favoarea mea. Totuși, nu ne mișcam din loc. Fac un gât lung de girafă, să inspectez situaționul. Adică cucoana la rând uitase să cântărească ceva produs și acu dăduse fuga (vorba vine, fuga) la un cântar să-și rezolve treaba nerezolvată la timp. Cu noi, vreo 3-4 așteptând după ea.

Mă repliez și fac o mișcare de mijlocaș spre rândul paralel. Tot atâția candidați, dar fără cucoane la cântar. Doar, doar. Când ne apropiem de casă, cineva „varsă” pe jos broșurile magazinului. Că de ce era o idee bună să stea broșurile într-un loc atât de circulat de marfă care se perindă pe la scanner.. nu-mi pot da seama. Număr minutele în gând, nu îndrăznesc să mă mai uit la ceas. :))

Domnul din fața mea ajunge la rând, își așază marfa scanată în cărucior. În partea aceea de sus a căruciorului, pe care părinții își mai pun uneori copiii să vadă mai bine dulciurile după care să strige. Știți porțiunea aceea de la căruț? Domnul are și o sticlă de vin. O așază frumușel acolo, iar dumneaei nu se oprește până jos. Zdrang, țăndări se făcu! Domnul se uita năuc să înțeleagă ce se întâmplase. Acolo, căruțul nu are prea multe grilaje, marfa nu e protejată de mai nimic. Ce pui pe sus iese pe jos. Așa-i când nu te uiți, îmi zic. Dar număr iar minutele și îmi amintesc de Murphy.

Din când în când, arunc câte o privire la rândul abandonat să verific cât de valabil e Murphy. Voi la fel? :))

PS: Dintre toate fazele, cea mai tare fusese aia cu domnul. Și de câte ori o povesteam, aveam un sentiment scindat: pe de o parte, săracu uom. Pe de cealaltă parte, săracu uom!

Anunțuri
h1

Subiectivități lipicioase

Ianuarie 15, 2018

Ideile de care ne-am îndrăgostit greu mai pot fi combătute (și abandonate) de argumente oricât de raționale, oricât de multe.

h1

Anul editorial 2017

Ianuarie 14, 2018

Editura Casa Cărţii

Recapitulările de la sfârșit de ani sunt bune măcar pentru funcția lor statistică și informativă. Dar folosesc și la construirea unor punți de dialog cu cititorii. Astfel, noi povestim cu ce ne-am ocupat anul trecut, iar voi, cititorii, vă puteți spune părerea, puteți veni cu cu sugestii, propuneri, observații critice.

Așadar, în 2017, am publicat peste 30 de titluri individuale. Am dat această cifră imprecisă pentru că avem două serii pentru copii, una de 3 titluri (care se vând însă și la pachet) și una de 4 (cărți puzzle). Am participat la 3 târguri din Caravana Gaudeamus (Cluj, Oradea și București) și la 7 conferințe sau evenimente dedicate Reformei protestante (Arad, Timișoara, Linz, Sovata, Cluj, Oradea, București).

Fără-ndoială, anul 2017 a fost și pentru Casa Cărții, „Anul Reformei”. Avem în portofoliu 4 titluri care constituie pentru asigură oricărui cititor (chiar și dacă pornește de la 0) o…

Vezi articol original 585 de cuvinte mai mult

h1

Pustietate luminoasă

Ianuarie 9, 2018

Și se făcu lumină
de la atâta pustietate
Ultima dată când
întrebasem
era o grădină
de piese muzicale
supraetajate
Îți repetau numele
frenetic
așa cum fac păsările
la crăpatul zorilor
când ești trezit
doar la colțul ochilor
și nu-ți dai seama
dacă vezi un vis
sau un Vis.

h1

Alt tip de selfie

Ianuarie 2, 2018

Parcă citatele personalităților erau până acu afișate de admiratorii lor care le împrăștiau și altora să mai tragă învățăminte. Cum ar veni… erau făcute și distribuite de alții (că autorii erau trecuți dincolo).

Acum văd că se schimbă moda. 😀 Scrii o frază, o lipești pe imaginea ta și te dăruiești în toată modestia publicului larg ca să te aduleze. Citezi din tine și urmărești cu nesaț și tu impactul cât ești încă în viață! (Ba chiar vezi și cine dă laic. Ba nu, asta e secundar, vezi câți!) Nu mai aștepți girul altora până când treci în neființă, că s-ar putea să te uite lumea până atunci și să rateze astfel ideile tale memorabile! Dar, așa, sigur rămâi în istorie. E și asta o chestie, nu? 😀

h1

Niște arici

Decembrie 24, 2017

Să aveți un Crăciun binecuvântat, plin de pace și bucurie!

Vedeți că aveți multe opțiuni la:

h1

exercițiu personal :)

Decembrie 10, 2017
h1

Inamicul universal

Decembrie 9, 2017

Confesiune. Ura e o caracatiță cu multe tentacule. Unul să te prindă, ești înhățat întreg. Inclusiv oglinda devine un inamic pentru că „te trezești” că urăști și ceea ce apare în ea. Stă cu tine la masă, te urmărește pe stradă, în aerul pe care îl inspiri, în răgazul în care vrei inutil să te relaxezi.

h1

Pentru sperietura dvs.

Decembrie 6, 2017

Ați văzut tarantulele cu telecomandă din Lidl? Nu? Așa… mărime naturală, cred, dacă nu mai mari, că îs de vreo 2-3 ori mai mari decât palma.
Cică sunt recomandate copiilor de la 6 ani în sus. Serios? Mă foarte întreb cine o fi recomandat așa ceva. Arată ca scos din mediul lui natural, nu știu cum să vă spun… Mie mi s-a zbârlit părul văzându-l în cutie. Cum s-or fi bucurând ceilalți să-l vadă mergând?

O luăm razna. Oare câți rămân întregi la cap după ce văd un asemenea exemplar venind spre ei?

Stați că n-am terminat. Știți cât face? 70 lei.

h1

Răspuns

Noiembrie 20, 2017

Am intrat în casa Ta să-mi potolesc dezordinea, răscoala. Ce este bun în inima mea? Și totuși mi-ai trimis o rază de soare prin sticlele ușii fix în locul în care mă așezasem; fix peste locul în care mi se odihnea fața înaintea Ta. Mi-am întors privirea să văd o frântură caldă din Tine. Era acolo puternică și continuă și am rămas până dispăru în apus.
Parcă aș fi câștigat-o eu cu vreo dibăcie a mea? Parcă mi-ar fi revenit în mod corect la vreo împărțeală cinstită? Parcă mi s-ar fi cuvenit în urma neprihănirii pe care n-o pot atinge? Atât că ai vrut să mă mângâi într-o îmbrățișare în locul în care Te-am căutat și Te-am găsit..

h1

Fuga

Noiembrie 18, 2017

Nefericirea e fuga din tine. În alt timp, în alt loc, în viitor, în trecut, în realitatea imaginară, într-un prezent cosmetizat, într-un basm aproape real.

Nefericirea e nerămânerea în tine la taifas. E veșnica alergătură altundeva. Altundeva trebuie să ajungi, altceva trebuie să faci, altcineva trebuie să fii.

 

h1

Coordonate

Noiembrie 11, 2017

Când am ajuns în locul acesta din nou, am călătorit dintr-odată în trecut. Coordonatele vechi s-au trezit la viață. Un moment uitasem că nu mai fac parte din același context, era să mă îndrept înspre acolo ca până acum. Ba chiar mi se păruse că aud o voce cunoscută. Însă următoarea fracțiune de secundă mă readuse înapoi, între claxoanele cotidiene, între mulțimile ce așteptau să urce în autobuze.

Dorul e o chestiune ciudată. Organică. Și se lipește inclusiv de străzi, de pietre, de necunoscuții care așteaptă, de aerul din stație, de memorie pe care o asediază brusc, o invadează total.

Dorul e partea din tine de care uitaseși. Pardon. De care credeai că uitaseși, dar care e reînviat subit. Iar viteza cu care te izbește peste prezentul în care încă te adaptezi e uneori prea mare pentru a nu te simți tras înapoi ca un magnet.

h1

Un afterglow

Noiembrie 4, 2017

Întâlnirea mai adâncă
se refugiază în timpul
de după.

Își construiește ea
propria melodie
din unduirea glasului
ce apasă numai
anumite silabe
ca un refren
ca un cântec neascultat
suficient la radio.

Intonații
ciudate, mărunte
pe care memoria
sau imaginația
mi le recită
sau înflorește
puțin
atât cât
să-mi facă visul geamăn
cu sinele
ca să nu se mai deosebească
departele de aproape,
pânza de pictură,
știutul de bănuit.

Gustul ce rămâne în urmă
e afterglow-ul tău.
you know?

h1

Empatia

Octombrie 23, 2017

De ce merită din nou să ai elevi (Empatia)

Din partea celor mai mari, de 13-14 ani, te aștepți mai degrabă la contre sau replici în răspăr. Provocarea de zi cu zi e să-ți păstrezi calmul în ciuda tuturor surprizelor. Dar și să nu uiți ce explicai. Dar de asemenea să ai o anumită bunătate amestecată cu fermitate în acel calm. Și de asemenea să ții la ei, iar ei să simtă asta cumva.

De cele mai multe ori, ți se pare că impactul pe care îl ai asupra lor e minim.

Azi am avut parte de o secvență care m-a contrazis în câteva puncte dintr-un singur șut. Le dusesem test și le explicasem înainte pe scurt ce au de făcut la fiecare punct. Apoi unii mai aveau întrebări suplimentare. Totuși, una dintre întrebări se repeta regulat, poate cu mici modificări de formulare. Cred că mă întrebaseră deja de vreo 4 ori cum notează răspunsul la exercițiul X, fiecare fiind concentrat la propriile spații de completat.

Răspund și acestei întrebări. La care vine replica memorabilă a unuia dintre cei mai activi elevi (aflat chiar lângă mine în acel moment), pe un ton așa, empatic cumva și mai scăzut, să aud doar eu:
– Ioi, doamna, nu vă săturați să răspundeți la aceeași întrebare de atâtea ori?

🙂

h1

altă dilemă

Octombrie 17, 2017

nu mă căuta
pentru frânturile
acestea
de bibelou
neted la suprafață

eu sunt mai mult
decât cochilia
unei primăveri.

dacă mă vezi

mai atent decât o clipeală
de vânt.

h1

Definiție de autoiubire GB

Octombrie 8, 2017

E mult mai ușor decât se crede să te urăști. Harul este să uiți de tine. Dar dacă orice trufie ar muri în noi, harul harurilor ar fi să te iubești cu umilință pe tine însuți ca pe oricare din cei ce suferă întru Isus Cristos.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară, p. 262

h1

Bravarea GB

Octombrie 8, 2017
  • […] Ce vreți să spuneți?
  • Mă tem să nu vă jignesc. Îmi amintesc că am văzut, când eram copil, o scenă de marionete, într-o zi de aniversare a unui sfânt, la Wilman. Marioneta își ascunsese tezaurul într-o oală de lut și gesticula la celălalt capăt al scenei pentru a abate atenția comisarului. Cred că vă frământați prea mult în speranța de a ascunde tuturor adevărul asupra sufletului dumneavoastră sau poate pentru a-l uita.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară, p. 225

h1

Vag uman

Septembrie 23, 2017

Uite o stâncă
stă să-și deschidă
gura
rânjind
către mine,
colții
supra viețuind
peste orele
care mă traversează.

Uite-o
cum stă să
roadă din minutele mele
de răsărit
să sfâșie din curgerea
suavă
a timpului
pe lângă mine.

Timpul îmi e un tovarăș
blând
cu melodii în desagă
pe ritmul
în care se unduiește
vântul
fără săbii.

Mai puțin acum
lângă această rocă
grunjuoasă
cu apariție vag umană
cu mișcări aparent
bipede
goală pe dinăuntru
ca o carcasă
părăsită
de mult
care își cască
chitul
spre mine.

8e295bdb65993222c22da35c065079b5--strange-places-human-faces

(foto: https://ro.pinterest.com/drumweaver/the-stone-people/)

 

h1

Boala generației GB

Septembrie 16, 2017

„Căci dacă specia noastră trebuie să piară, ea va pieri de dezgust, de plictiseală. După ce insul uman va fi fost ros încetișor, ca o grindă de carii invizibile, care numai în câteva săptămâni fac dintr-o bucată de stejar o materie spongioasă de poți intra cu degetul în ea fără nici o sforțare. Și moralistul va discuta despre pasiuni, omul de stat va mări numărul jandarmilor și al funcționarilor, educatorul va întocmi noi programe – sau va cheltui averi pentru a face să crească un aluat, care de aici înainte nu mai are plămădeală.
(De pildă, războaiele generalizate – care par a dovevi o activitate prodigioasă a omului pe când, dimpotrivă, ele denunță apatie crescândă… – vor sfârși prin a mâna spre abator, la epoci fixe, nesfârșite cirezi de inși resemnați.)”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Fațadă GB

Septembrie 16, 2017

”- Ciudată morală.
– Într-adevăr, nu-i morala lumii. Ce-l interesează pe Dumnezeu prestigiul, demnitatea, știința, dacă toate acestea nu-s decât un giulgiu de mătase pe un cadavru putrezit?”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Transparență GB

Septembrie 16, 2017

”O! puteți ascunde cât vreți celor săraci viciile casei voastre, ei le recunosc de departe, după miros. Ni s-au împuiat urechile cu nelegiuirile păgânilor, dar cel puțin ei nu pretindeau sclavilor decât o supunere asemănătoare cu aceea a animalelor domestice și o dată pe an, în zilele de revanșă ale Saturnaliilor, le zâmbeau. În timp ce voi, ceilalți, abuzând de Cuvântul divin care-l învață de pe cel sărac să se supună din toată inima, pretindeți să smulgeți prin viclenie ceea ce ar trebui să primiți în genunchi, ca pe un dar ceresc. Nu există neorânduială mai mare pe lumea asta decât ipocrizia celor puternici.”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Infernul GB

Septembrie 16, 2017

”- Infernul, doamnă, înseamnă a nu mai iubi. A nu mai iubi sună în urechile dumneavoastră ca ceva obișnuit. A nu iubi înseamnă pentru omul viu a iubi mai puțin sau a iubi altundeva. Și dacă această facultate care ni se pare că nu se poate despărți de ființa noastră, că este însăși ființa noastră – a înțelege este tot un mod de a iubi – ar putea să nu mai existe, totuși? Să nu mai iubești, să nu mai înțelegi și să trăiești totuși, ce miracol!
Eroarea comună tuturor este că atribuie acestor făpturi părăsite ceva din noi, din perpetua noastră mobilitate, pe când ele sunt în afara timpului, în afara mișcării, fixate o dată pentru totdeauna. Vai! Dacă Dumnezeu ne-ar duce de mână spre una dintre aceste dureroase făpturi, și care să fi fost odinioară prietenul nostru cel mai scump, cum i-am vorbi noi? Desigur, dacă un om viu, un semen al nostru, fie și cel din urmă dintre oameni, cel mai ticălos dintre ticăloși, ar fi aruncat în flăcările mistuitoare, aș vrea să-i împărtășesc soarta, m-aș duce să i-l smulg călăului. Să-i împărtășesc soarta!… Nenorocirea, nenorocirea de neconceput a acestor oameni e că nu mai au nimic de împărtășit!”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Echilibru GB

Septembrie 9, 2017

”Un om cu bun simț dacă atinge uneori din întâmplare, cu vârful degetelor, niște clape de pian, poate oare să se socotească îndreptățit a privi muzica de sus? Și dacă o simfonie a lui Beethoven sau o fugă de Bach îl lasă rece, dacă trebuie să se mulțumească să observe pe obrazul altora reflectarea unor înalte delicii inaccesibile, se va acuza oare numai pe el însuși?”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Pojghița superficială GB

Septembrie 9, 2017

”Am reflectat mult, în ultimele zile, la păcat. Definindu-l drept o încălcare a legii divine, mi se pare că riscăm să ne facem o idee prea sumară despre păcat. Oamenii spun atâtea prostii în privința asta. Și, ca întotdeauna, nu-și dau osteneala să gândească. Iată, de pildă, medicii discută de secole și secole despre boală. Dacă s-ar fi mulțumit s-o definească drept o încălcare a regulilor deplinei sănătăți, ar fi căzut de multă vreme de acord. Dar ei o studiază la bolnav, cu intenția de a-l însănătoși. E tocmai ceea ce dorim să facem și noi, ăștialalți. Așa că glumele care se fac în privința păcatului, ironiile, zâmbetele nu ne prea impresionează.
Firește, nimeni nu vrea să vadă în păcat ceva mai mult decât o greșeală. Dar greșeala, la urma urmei, nu-i decât un simptom. Și simptomele cele mai impresionante pentru profani nu sunt totdeauna cele mai tulburătoare, cele mai grave.
Cred, sunt sigur chiar, că mulți nu-și pun niciodată în joc ființa lor, sinceritatea lor profundă. Ei trăiesc la suprafața lor înșiși, și solul uman este atât de bogat că această subțire pojghiță superficială ajunge pentru o recoltă slabă, care să le dea iluzia unui adevărat destin.
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Mediocri GB

Septembrie 9, 2017
  • Reține ce-am să-ți spun: Tot răul venea poate de acolo că-i ura pe cei mediocri. ‘Îi urăști pe mediocri’, îi spuneam eu. El nu mă contrazicea, căci era un om sincer, după cum ți-am spus. Ar trebui să fim atenți, vezi tu! Mediocrul este o capcană a demonului. Mediocritatea e prea complicată pentru noi, Dumnezeu se ocupă de ea. Până atunci cel mediocru ar trebui să-și găsească un adăpost în umbra noastră, sub aripile noastre. […] ‘Dacă l-ai căuta într-adevăr pe Domnul nostru, l-ai găsi’, îi mai spuneam eu. El îmi răspundea: ‘Îl caut pe bunul Dumnezeu unde am cea mai mare șansă să-l găsesc, printre săraci’. Tranc! Numai că săracii lui erau toți niște indivizi în genul lui. În fond niște revoltați, niște domni. I-am pus într-o zi întrebarea: ‘Și dacă Isus Cristos te-ar aștepta tocmai sub înfățișarea unuia din acești omuleți pe care îi disprețuiești? Căci, să-mi fie cu iertăciune, Domnul ia asupră-și și sfințește toate mizeriile noastre! Cutare laș nu-i decât un nenorocit zdrobit sub imensul aparat social ca un șobolan sub o grindă; cutare avar, un anxios convins de neputința sa și devorat de frica de a duce lipsă. Cutare pare nemilos fiindcă suferă de un fel de fobie a săracilor – întâlnești asemenea specimene – teroare tot atât de inexplicabilă ca și aceea pe care o inspiră unor oameni nervoși păianjenii sau șoarecii. Îl cauți pe Domnul nostru printre specimene de felul acestora?, l-am întrebat eu. Și dacă nu-l cauți acolo, de ce te plângi? L-ai scăpat…’ Și poate l-a scăpat, într-adevăr.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Perspectivă GB

Septembrie 9, 2017

‘Totdeauna m-am gândit, în sinea mea, că studiul societăților omenești, dacă am ști să le privim în chip supranatural, ne-ar da cheia multor mistere.’

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Sentiment de libertate

Septembrie 9, 2017

Visul care te mângâie peste față când ieși din casă, când inspiri aerul singur, când îți faci infuzie de verdele de deasupra și de jos, de pretutindeni. Pestetotul este verde și nimic nu-l mai poate învinge, indiferent de anotimp. Înăuntrul este verde ever, precum bradul. Aici e momentul, acum este locul în care pot fi și sunt. În comuniune la orice distanță cu ceilalți, cu mine, cu El, Cel dintâi.

h1

portocalul mov

August 25, 2017

călătorru'

portocalie starea mov
privită-n ochi cu ochii-nchişi
prin pipăirea de nesomn
a hoţilor din vis

că ne străbat coloane lungi
ambuteiaj de gând
ce a plecat da` n-a ajuns
şi merge parcă stând

şi straturi groase de culori
vorbite se preling
peste depunerea de nori
a ploilor ce ning

şi-i cald.. şi-i soare pe pământ
şi nopţile sclipesc
prin zâmbet verde înfrunzit
– în pomul mov al unui gând –
eu portocale cresc..

Vezi articol original

h1

AltCeva

August 5, 2017

Ați mâncat asemenea combinație?

h1

Limita dintre două stări

August 5, 2017

Există o temperatură la care începi să cedezi nervos. Sau cedezi brusc și total.
Write carefully. Or just slow down anything you do. Oricum e rău și să stai, și să faci.

h1

Tir eșuat

Iulie 15, 2017

Țintesc bine
De obicei
Dar bine țintesc?

Îmi tremură mâna
Pe trăgaci.
Tocmai în tine
Vreau să trag
Care mă scapi
De inamici
Interiori?

h1

Reconstruire

Iulie 8, 2017

Iartă-mă
Am tras perdeaua
Peste zi
Și m-am supărat
Pe noapte.

Iartă-mi
Cuvintele
Prinse de picioare
Ca să nu poată
Alerga
Prea departe de mine.

Mâinile le dansează
Neobosit
Iartă tu graba
Gesturilor
Ce par să se războiască
Pentru o privire.

Ele nu sunt
Decât scăderea de muritor
Ce se străduiește
Să își găsească
Fotoliu etern
În celălalt piept.

Mă ierți
Că te dor?

h1

Citate favorite (20)

Iunie 21, 2017

De la Alex

Lumea lui Alexandru

HappyFericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale.” (Dalai Lama)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ.” (Ugo Foscolo)

Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!” (Marcus Aurelius)

După cum o zi bine întrebuinţată ne dă un somn liniştit, tot astfel o viaţă bine folosită ne dă un sfârşit fericit.” (Leonardo da Vinci)

Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiți.” (Alexandru Vlahuță)

De cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoaștem.” (Anatole France)

Nu-ți face griji pentru lucrurile pe care nu le poți controla! Acesta este secretul fericirii.” (Epictet)

Prima condiţie pentru a fi fericit este să n-ai timp să te gândeşti la nefericire.” (George Bernard…

Vezi articol original 16 cuvinte mai mult

h1

Refuzul total

Iunie 18, 2017

Ți-ai sãdit o grãdinã
De flori
Sã fie frumoasã
Şi ele încãpãțânatele s-au vorbit
S-au rãzgândit sã mai iasã.
În ciuda ta.

Ceva îți scapã
Aproape esențial
Ba nu.
Nu îți scapã.
Ceva refuzi
Aproape total.

Nu stai la cafea cu tine
Când fugi la cafea.
Aşeazã-te fãrã timp
pe un pendul
Sã se opreascã secundele
În care te urãşti.
Stai la masã cu Ura
Sã vezi ce are de şoptit.
Acceptã odatã radiografia
Pe care ți-o propune
Imediat.
Şi nu clipi când dai
De vene şi artere.
Sunt ale tale.

Mergi înapoi pe firul urii
Şi pune degetul
Pe epoca în care ai încetat
Sã te mai priveşti.
Stai.
Stai la ceai cu tine
Şi înțelege-ți furtuna.
Ea a venit acolo
Chematã de istorii
Dar ți-o poți
În sfârşit ierta.

Ți-o iert şi eu
Ca sã te ierți
Mai degrab
Dacã îi înlãturi vãlul
De pe deceniile
Trase peste suflet.

h1

Let it go de vacanță

Iunie 2, 2017

o altă variantă. proprie. 🙂

h1

Perfecțiunea neumană

Mai 25, 2017

Farmecul unui om e dat (și) de sinceritatea cu care își poartă nu doar calitățile, ci mai ales sinceritatea cu care își observă și recunoaște scăderile. Cu cât masca de om perfect e construită mai insistent, cu atât crăpăturile și fisurile apar mai evident… și mai contradictorii cu masca creată.
Nu există omul perfect. Cu atât mai dezagreabil e momentul în care încercăm să mimăm perfecțiunea, uitând că frumusețea omului stă chiar în scăderile lui asumate, ele îl fac uman. Și real.

h1

Însemnătate

Mai 22, 2017

trecu o veșnicie
mai mică
apoi una mai mare
pe lângă emoția
de a te duce
la masa mea
de relaxare
la răgazul meu
de respiro

când în sfârșit
mi-am sfâșiat emoția
cu o frântură de calendar
te-am luat de-o mână
să te duc
în locul meu de dor.

iar tu ai închis
și cealaltă pleoapă
și mi-ai spus
că ți-e somn.

h1

Două capete de cuvinte

Mai 22, 2017

dacă aș putea
aș aduce literă
lângă altă literă
aș zidi un cuvânt
din care să înțelegi
și zidul
și poarta
pe care le-ai fi putut
cunoaște deja.

dacă aș putea
aș frâna un spațiu
între cuvântul dinăuntru
și cuvântul tău
ca să te minunezi
ce mare poate exista
între două capete de cuvinte
ca între două suflete
care învață
să fie
sau uită
să admire.

h1

Intoarcere in sine

Mai 1, 2017

Nu mi-ai spus
Niciun fulger
Cand te-am ranit.
Cuvintele au uneori
Dezavantajul
Surprizei
Sau al autorului.

Doar m-ai privit
Ca un vapor
Crapand in doua
Inainte de scufundarea
Finala.

Si am vrut
Sa pun mana
Pe camera
Sa mai filmam
O data
Secventa asta.

h1

din lumea celor care nu cuvântă

Aprilie 28, 2017

%d blogeri au apreciat asta: