h1

Dacă ceva poate merge prost…

Februarie 1, 2008

Românii e popor deştepţi. Noi facem totul ca la carte; şi pe carte. Ori mai mult pe lângă carte. Dacă ni se spune să acceptăm negocierea sindicalistă din învăţământ de x la sută indexare sau mărire, e bine şi aşa; „se putea şi mai rău”, nu? Dacă ni se spune să facem dezbatere pe noul proiect de lege, cum să nu? Cu dragă inimă. Nici nu ştiu a cui a fost ideea, a celor mari mari sau doar a celor mai mici ce stau lângă noi zi de zi. Oricum, inspiraţiune. Dezbatere pe proiect. Care foloseşte cui? Schimbăm ceva în urma concluziilor pe care le tragem noi la dezbaterea aceasta?

Nu contează, noi muncim, noi nu gândim.

A trecut şi dezbaterea cea mare, am venit de acolo aşa cum am plecat înspre. Nu, greşit: ceva s-a schimbat; revin. Spicuisem acasă o parte, iar, la dezbatere, noutăţi nu prea multe. Aşa zisa dezbatere a fost, de fapt, informare. Aşa că, în acel timp, eram mai câştigată dacă – de exemplu – dormeam; nu e voie dormitul în public sau în timp ce alţii lucrează! Se face prezenţa; păi se poate să nu fiţi prezent? Ce altceva nu suportă amânare?

Iar, atunci când se discută despre starea actuală a…, despre legile trecute şi viitoare din…, despre aplicarea lor în… Câtă vreme elevii îşi cunosc numai drepturile, iar profesorilor li se aminteşte mereu doar care sunt obligaţiile, lucrurile într-adevăr merg din ce în ce mai bine. Una din legile lui Murphy spune că „dacă ceva poate merge rău, va merge.” Asta ar trebui să atenueze oarecum din fiecare nouă dovadă de… înţelepciune. Nu ştiu cum se face că nu atenuează; problema e la noi, ne tot aşteptăm să ne deşteptăm într-o zi.

A, da. Câteva din articolele propuse, pe care nu le văd bine pe viitor. Însă îmi doresc mult să am eu probleme aşa serioase de vedere. Unele existau şi înainte, dar nu au „deranjat” pe nimeni:

Art. 11.
(1) Personalul didactic nu poate fi perturbat în timpul activităţii de predare. Întreruperea activităţii didactice se poate face numai de către persoane autorizate, în cazuri bine motivate.
Art. 19.
(3) Personalul didactic beneficiază de 6 călătorii gratuite pe an, dus-întors, pe mijloacele de transport feroviar, auto şi naval, pe liniile interne.
Art. 21.
(1) Personalul didactic beneficiază şi de următoarele drepturi:
c) tichete de masă;
g) reducere de 50% din valoarea biletelor la filme, concerte, spectacole de teatru organizate de instituţii publice;

Doar câteva spicuiri. E suficient. Totuşi, sper să mă înşel eu şi să fie aprobate. Asta e problema noastră: sperăm la infinit, pentru că nu putem trăi fără speranţă.După cum spuneam, greşit, nu am venit aşa cum am plecat. A ajutat la ceva „dezbaterea”. Da: la ridicat tensiunea! Unii ridică haltere. Alţii ridică întrebări. Amândouă îndeletniciri mult mai benefice decât a ridica tensiunea, nu-i aşa?
tensiometru.jpg

Să ne dea înţelepciune…! Sau s-o folosim…

Anunțuri

22 comentarii

  1. Are dreptate Murphy in felul lui, nu? De cate ori cade o felie de paine unsa pe jos, ma gandesc la Murphy, dar nu intotdeauna se intampla dupa legea lui. 😛

    In rest, m-a inspirat revolta ta. Cred ca am sa scriu si eu ce-am facut ultima data ceasuri intregi la scoala. Ca rimeaza. 😀


  2. Aaaa…. aşteptăm cu înfrigurare!

    Îmi plăcea aia cu maşina. Dacă-ţi speli maşina, plouă; da’ nu-ncerca să-ţi speli maşina ca să plouă, că nu se poate. 😉

    Nu întotdeauna, dar cu cozile în magazine, cam întotdeauna. Dacă stai la rând şi te muţi la altul, că merge mai repede celălalt, va merge mai încet ca cel de unde te-ai mutat. 😀 Nu ştiu cum se face.


  3. Ce-aș putea să mai adaug eu la cele spuse de tine? decât că ai ochit și ai lovit bine!
    Dar… în altă ordine de idei: așteptăm poezie! Cu interes, fiindcă și acolo le zici bine… ba chiar și mai bine! 🙂


  4. 🙂 🙂 Chiar acum mă gândeam să scriu câteva cuvinte la Popa cu legiunea lui, care m-o terminat. 😛 Sincronizare.
    Da… să ştii că m-am gândit că va urma şi poezie şi la aste reacţii de bine, … vine, vine, vine, calcă totul în picioare. 😀

    Să fii mult blessed!


  5. Așa da sincronizare! Dar să vezi, la popa în poartă…
    🙂


  6. 😆
    Păi, tot e mai bine că i-ai compus un poem; altfel, îl aşteptai la ieşirea din adunare. 😀 Vedea numa’ mâţe dup-aia.


  7. Ei, ce faci pe-aici? Poezia va caută pe-acasă şi voi umblaţi pe internet?

    Să fie într-un ceas bun. Camix! Succes pe wordpress!


  8. Ionatane, mulţumesc de lecturi şi de cuvinte! Păi, dacă ne caută pe acasă, trebuie să ne grăbim. Mă vorbesc cu musafirii mei să punem de-o masă poetică cu cireaşă-n vârf! 🙂


  9. Ada Milea despre roman: „mai mult darnic decat harnic”. Se cam confirma, acu’ cu occidentalizarea, fortata sau nu, a noastra. 😀


  10. Camix: unde e rubirca „Despre mine”? 😉
    despre tine, se-ntelege! 😀


  11. Darnici cu vorbele, nu? 🙂

    Bine ai venit, Cipri! Doctorimea e cu noi! 😀
    Păi… la „despre mine” mi-am pus problema dacă să scriu at all. În mai multe rânduri. Însă mă gândesc, mă gândesc. Poate totuşi se va contura în cele ce urmează. Stay tuned! Aşa spun emisiunile, nu?
    Şi la categorii e greu încă să-mi dau seama, că numai după ce vezi datele le poţi să le organizezi.


  12. Camix, i-ai luat Patratosului aparatul de monitorizat functia cardiaca? ca nu pare sa fie mana lui…
    😀 😀 😀


  13. Am furat-o în timp ce scria commenturi în miezul nopţii! Dacă se va plânge că îi lipseşte ceva, sper să fi şters urmele bine în urma mea! 😛


  14. dar a cui e mana? ca el avea doua cand l-am vazut eu, deci n-ai decupat-o! 😀


  15. ..si ai grija, Patratosu are nas fin, cicerono-augustinian! 😀 😀 😀


  16. Trebuie să îi întreb pe cei de la Getty în acest caz! 🙂 Sper că n-am decupat-o tocmai pe a lui. Cum a mai scrie pe blog!? 🙂


  17. hei…daca ce zici tu …ca „vine”peste invatamant e chiar”asa”…atunci merita sa ma intorc la catedra…nu de alta da se termina cei doi ani de stat cu bebeul acasa…zici ca e de bine …sau eu pricep stramb?


  18. Eu ziceam că nu văd prea optimist schimbările propuse; schimbările în bine (pentru noi) propuse. Însă că sper să mă înşel. Poate fi de bine. Cu cei 100 euro pe cărţi ce ni i-au dat poate totuşi mai sunt ceva şanse.
    Ce e mai bine: să cred că e posibil şi să fiu dezamăgit sau să cred că nu e posibil şi să am dreptate? Cu siguranţă cea mai bună ar fi să cred că e posibil şi să am dreptate! 😀
    Dacă tot se termină cei doi ani, haide, că învăţământul te aşteaptă cu braţele deschise. 🙂


  19. ei si tu,Camix! cum ar mai scrie pe blog? de parca nu stii ca Patratosu are tastele-n suflet…


  20. Chiar şi în somn! 😀


  21. 😀 😀 😀 daca e de bine, nu-i barfa, nu? ca ne-o trezi finisati pe la colturi…


  22. Sigur că e de bine! Ce nu e de bine i le spunem direct, nu la colţuri de blog. 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: