Archive for 7 februarie 2008

h1

Nu eşti ca mine

februarie 7, 2008

blob.jpg

 

 

La un moment dat, mi s-a propus o rescriere a unei piese (jucată în context restrâns). Dialogurile. Aşadar, ceea ce urmează nu îmi aparţine ca idee şi construcţie de ansamblu, ca schelet. Doar conţinut: dialoguri, reacţii.

PARABOLA FORMELOR

Povestitor
Era odată o ţară a lui Dacă şi Deoarece, la fel ca orice altă ţară. Şi, în această ţară, fiecare locuitor căuta un prieten care să i se potrivească şi cu care să se înţeleagă. Pentru că Dacă şi Deoarece stăpâneau, toate preferinţele lor începeau cu ‘dacă aşa…’ şi continuau cu ‘… pentru că…’. Să urmărim acum cine sunt cei care găsesc ceea caută şi ce anume găsesc.

Cerc #1
(atent în jurul lui, cu aer sigur de el) Caut o formă rotundă cu care să fiu prieten. Dintre toate formele de pe pământ, numai cerc mi s-ar potrivi. La cât sunt eu de perfect, nu mă văd cu altceva lângă mine!

Pata
(entuziast) Uite ce simpatic de diferit eşti de mine! Marginile tale au un contur ferm, nu aşa indecis ca ale mele. Totdeauna am ştiut şi am simţit că sunt atras de contrariul meu. Vrei să fim prieteni?


Cerc #1
(se uită la Pată cu dezaprobare şi ezitare) Ăăăăăm, nu ştiu ce să zic… (ironic) Indecis, da? Probabil oscilezi mereu între optimism şi deprimare. Greşesc? Şi eu nu pot să mă împrietenesc cu altceva decât cerc; nu mă înţeleg cu pătratul că mă înţeapă colţurile lui, nu mă înţeleg cu stelele că au prea multe colţuri cu care să se laude… şi crezi că o să mă înţeleg tocmai cu tine care… eşti… o formă ciudată de pată parcă? (nesigur) Pată eşti, nu? Nu, nici nu mă gândesc.

Pata
(iritat şi confuz) Da’ ce are forma mea? Tocmai de marginile mele să se împiedice?

(intră Cerc #2)

Cerc #2
(visător) Mi-ar plăcea să am o casă rotundă… cu 3 etaje şi, la fiecare etaj, ferestre rotunde. Mi-aş cumpăra flori rotunde în vaze cu baza rotundă… (observă cercul şi se opreşte; are reacţia celui cu impresia că a găsit o comoară)… şi un prieten… rotund. (se apropie de cerc zâmbind larg) Dacă ai şti de când caut cercuri! M-am îndrăgostit de forma asta a ta… şi a mea. (se îmbrăţişează şi ies)

stea 1
(aparent flexibilă) Eu… nu am pretenţii prea mari… mama aşa îmi spunea că nu sunt deloc pretenţios. Nu contează câte colţuri ar avea; numai să aibă mai mult de patru şi să fie ascuţite, să putem (devine poetică, cu elan) atârna de cer, să putem lumina împreună… (surprinsă) Ia uite! Ar putea fi vreo urmă de stea asta?

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat: