h1

Iubire, matematică incorectă

Februarie 14, 2008
mate-m.jpg

Ciudat titlu. Nu-i aşa? Se sărbătoreşte Valetine’s Day, Ziua îndrăgostiţilor. Nu e o obligaţie, e mai mult un pretext de a vorbi despre… ce e dincolo de îndrăgosteală, ce e mai greu de trăit.

Propun pentru azi audiţie şi versuri. Două piese ale aceleiaşi formaţii muzicale. E o trupă pe care o ascult şi reascult destul de des în ultima vreme. Descoperirea lor a venit odată cu piesa hiper-difuzată, bine lucrată, Apologize, însoţită de voce clară şi fermă.

Reascultam una dintre piesele lor în urmă cu ceva vreme şi câteva versuri mi-au atras atenţia. Nu e un cântec de dragoste propriu-zis, dar vine în urma ei, în umbra ei şi conţine un sâmbure interesant. E drept că e destul de consuming pentru Valentine’s, însă cu un motiv. Audiţie plăcută.

E vorba de trupa One Republic. Ascultaţi melodia Stop and Stare. Redau versurile mai jos:

This town is colder now, I think it’s sick of us
It’s time to make our move, I’m shakin’ off the rust
I’ve got my heart set on anywhere but here
I’m staring down myself, counting up the years
Steady hands, just take the wheel…
And every glance is killing me
Time to make one last appeal… for the life I lead

[Chrous]
Stop and stare
I think I’m moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I’ve become what I can’t be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you’re ‘here’, not there
And you’d give anything to get what’s fair
But fair ain’t what you really need
Oh, can you see what I see?

They’re tryin’ to come back, all my senses push
Untie the weight bags, I never thought I could…
Steady feet, don’t fail me now
Gonna run till you can’t walk
But something pulls my focus out
And I’m standing down…

[Chorus]

What you need, what you need…

Două versuri m-au oprit şi pe mine între gânduri:

And you’d give anything to get what’s fair
But fair ain’t what you really need

Atât în viaţă, cât şi în dragoste, cerem să fim trataţi corect. „Nu eşti corect”, reproşăm de destul de multe ori pe săptămână. „Aşteptam să fie corect cu mine”, „e corect cum faci tu acum?”. Aşteptăm să primim ceea ce spunem că merităm sau poate chiar merităm la un moment dat. Mă întreb dacă într-adevăr vrem ceea ce ar fi corect. Ce ne face să spunem că o persoană ţine la noi cu adevărat? Nu faptul că ne dă ceva ce nu am cerut, că se gândeşte la noi când nu ar fi fost de aşteptat, că este lângă noi şi atunci când nu ar mai fi trebuit să fie de mult? Nu că e bun când ar fi trebuit să fie sever?

De asta spuneam în titlu că iubirea e matematică incorectă. Nu logică incorectă, doar matematică. Nu e incorect, pentru că ne-am încurcat în prea multe calcule, ci pentru că am ales să dăm un alt rezultat la adunarea 2 + 2. Cred că iubirea ar trebui să vină cu alt rezultat decât 4 la această adunare, ce ziceţi?

Şi asta în primul rând e iubirea care dă, nu iubirea care primeşte bunătatea ca un meritat. Ca un meritat niciodată nu e bine să luăm lucrurile care se dau de bunăvoie.

A doua piesă spre audiţie – All We Are. E un exemplu de asemenea rezultat… incorect şi conştient dat. Redau un fragment din versuri doar, pentru că videoclipul conţine o bună parte din ele, iar imaginile vorbesc.

[…]
Time could tear you apart
But it won’t break
Anything that we are
We are

We won’t say our goodbyes
You know it’s better that way
We won’t break, we won’t die
It’s just a moment of change

All we are, all we are
Is everything that’s right
All we need, all we need
Our love is at a bind

Every single day that I can breathe
You changed my philosophy
I’m never gonna let you pass me by
[…]

E ceva diferit de spiritul Valentine’s. Aşa am şi dorit. O matematică diferită. Un Valentine’s day diferit fericit să aveţi!

Anunțuri

17 comentarii

  1. Bravo!


  2. Aşteptăm să primim ceea ce spunem că merităm sau poate chiar merităm la un moment dat. Mă întreb dacă într-adevăr vrem ceea ce ar fi corect. Ce ne face să spunem că o persoană ţine la noi cu adevărat?

    Tare dificil.

    1. Oare ceea ce spunem ca meritam, chiar meritam?
    2. Oare asteptarile noastre subiective sunt si corecte (bine remarcat)?
    3. Oare nu cerem de multe ori un pret prea mare din partea celuilalt ca dovada a iubirii sale, in timp ce noi nu facem prea mare lucru?

    Este interesant.

    Cred ca in zilele noastre avem de-a face cu iubitul(a) obiect. Pentru ca eu sunt scopul. Nu vreau sa generalizez. Sper sa nu fie asa.


  3. Dani,
    mulţumiri! Prezenţă constantă între timpurile mele posibile şi imposibile (şi când e văzut şi când e nevăzut). 🙂

    Blessings!


  4. Pety,
    observat bine. Cerem noi mai mult decât merităm şi merităm tare puţin pe lângă ceea ce aşteptăm. Ce pretindem că ar fi corect pentru noi ne-ar aduce, de fapt, dezavantaj de multe multe ori.

    De aceea, e mai ferice să nu aşteptăm acest fel de iubire (ceea ce e foarte greu, că aşteptarea pare a fi o caracteristică prea umană 🙂 ), ci să-l dăm.


  5. Tot dificil ramane 🙂

    Probabil, dupa un timp de oferire a iubirii corecte (fara raspuns?) incepem sa ne simtim folositori.


  6. 🙂

    Nu neapărat fără răspuns. Vroiam doar să accetuez să fim dătătorii ei, nu să stăm fără a face nimic şi doar să aşteptăm, ca pe un meritat fără efort.


  7. E super asa.


  8. Şi-atunci când zicem „Facă-se voia Ta”, în fond, n-am vrea să se facă, pentru că asta ar însemna să ni se cioplească nouă din vrere. Şi doare. Şi nu ne place. Şi mereu avem impresia că ştim noi ce e corect.

    Am urmărit reportajul cu băiatul acela de 19 ani care fusese chemat de un prieten să-l ajute, iar băiatul a sfârşit înjunghiat. Şi mi-am amintit versetul: „nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”.

    Şi nouă ni se pare atât de unfair!


  9. „Iubire, bibelou de portelan”,
    tratat corect în fiecare an…
    Că de atâta porţelană ce era,
    Eu nici măcar… nu m-am atins de ea!


  10. A.Dama, ai punctat bine. Ştii ce mă gândesc? Poate numai atunci ajungem să spunem „Facă-se voia Ta” cu adevărat, când am încercat şi epuizat toate voile noastre, care nu ne-au împlinit, ci ne-au lăsat doar mai fără vlagă şi mai goi pe dinăuntru.

    Iar ce a făcut acel băiat e atât de frumos acolo sus, încât noi nici nu putem înţelege aici.


  11. Ionatan, m-ai făcut să zâmbesc, 🙂
    Deci te-a speriat atâta porţelan sensibil, mergi pe matematici. 🙂


  12. Dac-ar fi o matematica sublima,
    Cu banuti in cont si cu masina,
    Ce de valentini s-ar aduna…
    Unu si cu unu… si cu ea!


  13. mi-a placut postarea ta, chiar daca am citi-o ca deznodamant al V’s day!
    Corectul trebuie sa-si gaseasca si el locul in iubire, doar ca nu primeaza. Iubirea este singurul sentiment care se simte bine doar cu el insusi – spunea un scriitor francez, nu-s sigur daca Balzac sau Proust. Pt ca rezultatul sa fie cel putin 4, trebuie sa fie doi de „2”, nu? 😉 si daca acesti „2” sunt fair, rezultatul va depasi limitele matematicii -spui tu, ale normalitatii-spun eu!


  14. @ Ionatan,
    atunci acei valentini nu ar fi decât valentini, nu şi iubitori, nu? 🙂


  15. @ Cipri,
    ai nuanţat bine, corectul e bine să nu primeze, nu să nu existe deloc. Incorectul, plusul, e doar o marcă a iubirii atunci când corectul ar însemna rănire, de exemplu.

    Matematica, în aceşti termeni de aici, nu e normalitate? Mie aşa îmi place să cred că s-a transmis.

    Îmi place cum spunea Balzac sau Proust. 🙂 Hai să vedem care o fi sentimentul care să se simtă rău cu el însuşi. Sau mai multe.


  16. ura, ironia… se simt bine impreuna?


  17. Din plin.
    Doar că ironia se poate simţi bine şi împreună cu spiritul ludic. Doar că alt tip de ironie. Verişoara ăsteia



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: