h1

În recviem

februarie 16, 2008

A trecutstone-in-grass-2.jpg
prin faţa mea
un gând
frânt
Ca un vis
dureros

Putinţă nu am
să înverzesc firele
de iarbă
în recviemul
dedesubtul

norilor

Sunt piatra
Ce soarbe
nesfârşit

din norii tăcuţi
Ce-şi gândeşte

irecuperabil
Micimea.

9 comentarii

  1. Mă prind de-al tău vers ca de-o toartă de bambus… Poate din cauza micimii Ce-o doreai subliniată ai redus totul la esenţial…
    Sau poate-ai lăsat loc unui recviem care oricum nu încăpea în vers, iar versul s-a micit, mai ceva ca o pietricea.

    O să fac ochiuri de baltă cu piatra. Cea de lângă piatra ta. 😉

    Apreciază


  2. Bravo Camix! Gasesc aceasta poezie a fi o expresie a modestiei, un antidot la cangrena rautatii care astazi paseste furios in casele celor care vorbesc in numele Lui!
    PS – se pare ca ”experimentul” continua, oricum nu-mi mai pasa!

    Apreciază


  3. @ A.Dama, 🙂 Da, am redus cam prea mult, nu? Mă bucur că ai găsit tu o explicaţiune care să mă avantajeze în mersul meu mai optintit într-ale poeticelor.
    Dacă piatra ta stă lângă a mea, va fi mai dulce recviemul. 😉

    Apreciază


  4. @ Dani, 🙂
    fii binevenit întotdeauna! Întotdeauna am considerat că ai fost aici!

    Da, acel sentiment al modestiei, al autoanalizei interioare am dorit să-l transmit. Îmi e necesar pentru a înainta; parcă numai atunci putem simţi într-adevăr binecuvântarea, cântarea de fericire, după un recviem…

    Mulţumiri! 🙂

    Apreciază


  5. petros, Petra?
    piatra ce/si gandeste irecuperabil micimea…imi place cum suna. mica, mica, da face, ca pana la urma marele Goliat de o piatra mica o cazut

    nu stiu ce/or gandit alea, da asta una vad ca irecuperabil GANDESTE:)

    Apreciază


  6. Eşti tare, călătorule! 😀 Tare ca piatra! 😛
    Ar face bine asemenea pietre să doboare toţi goliazii, de prin toate sferele şi emisferele, văzuţi şi nevăzuţi. Sau măcar să îi lovească în moalele capului, că doară doară or gândi şi ei apoi. Măcar de la pietre să se molipsească, dacă nu de la altele.

    Apreciază


  7. Putinţă nu am
    să înverzesc firele
    de iarbă

    dar pot încerca
    să învăţ piatra
    prospeţimea dimineţii,
    roua de sub firul
    de viaţă,

    una lângă cealaltă
    săvârşindu-se totul…

    Apreciază


  8. Excelent, Anaayana! 🙂

    Apreciază


  9. Vine bine în continuarea ideii, Ana! 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: