h1

Să cred

Martie 3, 2008

Dă-mi voie să desfacmagnifying-love.jpg
cutia pandorei
o singură dată
în timp ce visezi
Nu voi tulbura niciun înger
de la locul lui

Trebuie să găsesc
oglinda adevărată
ca să te pot îmbrăţişa
larg, lung.
Trebuie să văd crestătura
deasupra ochilor
să ştiu că eşti tu

Că eşti
şi că lumea
n-a fugit de tot
cu oraşe şi străzi
că a mai lăsat
câte-un felinar
sau un fluture
pe alocuri

Să ştiu că îmi amintesc
numele meu întocmai
şi numele tău
măcar pe jumătate
Să-l pot reface
într-un clipit.

Anunțuri

14 comentarii

  1. Se pare ca facusi un ”tim” cu perfectiunea… simtiri puternice… si o sobra dulceata… 🙂


  2. Ar fi bine să fie precum spui „tim”ul 🙂 🙂 Să fie posibil? Poate timposibil? 😛
    Mulţumesc, Daniel! „kaind ăv iu!”


  3. ”ai laik ior poems!” 🙂
    PS
    In tinerete Sergiu Nicolaescu a lucrat la IOR! 🙂


  4. Daniel, cred că trebuia „ai laic”. 😛

    Camix, greu cu cutia pandorei din care să iasă lucruri bune! 🙂
    Şi-apoi, fluturele… dacă e de noapte?
    Bun, am zambit până aici!

    Interesant poemul tău! O nedumerire am. Sau, mi-ar prinde bine o explic(it)are! Recunoaşterea nu ar trebui să fie mijlocită de prezenţa oglinzii, ci ar trebui să se facă în absenţa ei…


  5. Daniel, ‘ai laik ior ăpiniănz!’. 🙂 Tenk iu. Sau 10Q.

    Am căutat IOR, că nu eram familiară cu de-astea. Interesant. Parcă nu îi modifică imaginea, având în vedere şi tipul de filme în care a jucat. 🙂


  6. A.Dama,
    ba da, e bine cu k şi exemplific de ce. Kiciăn ar trebui scris ciciăn. 😛 Îmi plăcea să mă copilăresc cu prietenii uneori aşa, cu limbaje de felul ăsta.

    Cutia pandorei. Grea treabă. O resemantizare e valabilă? Că tot suntem în postmodernism.

    Fluturele. Dar visul nu are loc doar noaptea. Lumea mai odihneşte şi ziua câte puţin, cât o pastilă de energie pentru restul zilei. Şi apoi, noaptea doarme şi ochiul poetic, nu stă să desfacă dileme. 😛

    Oglinda. Oglinda se referea la cea a evenimentelor. Oglinda care îmi redă mie realitatea să fie reală. Sau poate nu am înţeles eu exact ce întrebai.

    Ai făcut bine că ai zâmbit. Mai aşteptăm şi alte zâmbete. 😀


  7. Well, Camix! Sau să zic „uel”? 😛
    După a mea fonetică, „kitchen” s-ar scrie româneşte „chiciăn”. Bat, nevărmaind!

    Cu resemantizarea, mă mai gândesc. Mie nu îmi sună ok. Ca şi cum Atlas nu ar mai ţine pe umeri lumea, ci o pană de găină. Şi-atunci de ce să mai fie Atlas?

    Cu fluturele, doar glumeam. 😀

    Cu oglinda… Aici e complicat. Acum privim ca într-o oglindă. Cum ar putea fi adevărată (vederea)?


  8. Păi ce facem cu oglinda, o luăm matematic? E metaforă. Dar nu metafora biblică, ci aceea care spune că oglinda e o reprezentare, redare a ceea ce se află în faţa ei. Dacă o luăm biblic, mergem prea departe. de sens, adică.


  9. Mie îmi place chestia cu tulburatul îngerilor. Când baţi apa le sare muştarul! 🙂


  10. 🙂

    Ce bine că, de data asta, nu i-am tulburat cu căutările mele prin cutii ale gândurilor. Am umblat finuţ. 😛


  11. ai surprins gentil căutarea. Azi… oare cine se mai găseşte complet? 🙂


  12. 🙂 Mă bucur de trecerea ta.
    Ne e imposibil să ne găsim întru totul. Poate de aici veşnica dorinţă – ca o obsesie – de a ne găsi măcar în parte, măcar în acea parte care să se ajute, să se lase să iubim în continuare, să nu tulbure dragostea. 🙂


  13. mai bine sa vina ingerii sa tulbure…ca totul sa devina vindecator…apoi in oglinda apei sa-ti afli chipul…


  14. Mai bine, 🙂 dacă o tulbură spre bine. Tulburarea de care se ferea eul poetic era una potenţial deranjantă pentru îngeri. 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: