h1

Drum

Martie 10, 2008
vague-1.jpg

Doi verişori stau de ceva vreme la cafea într-un restaurant.

[…]
Măi, vere, eu mi-am pierdut vremea cu tine până acum!
– Mă aşteptam să spui asta.
Aşa, so?
– So, nothing.
Nu ai ce să răspunzi în apărarea ta.
– Prea multe.
Să auzim, atunci.
– Nu cred ca ai inima deschisă pentru ele acum.
Am mintea.
– Da, ştiu. Dintotdeauna. E bine.
No, atunci.
– Atunci… cred că e inutil să-ţi mai explic acum. Am vorbit prea mult şi credeam că am fost clar.
Îţi spun eu de ce. Pentru că niciun argument nu te susţine.
– Vere, tu mergi la război în două săptămâni, eşti hotărât. La ce bun să-ţi mai fac capul calendar…
Bineînţeles că mă duc, iar ţie îţi arde de cenacluri băbeşti şi pălăvrăjeli cu smintiţi.
– Mda…
Aşa salvezi tu lumea. Te credeam mai deştept de atât.
– Hmm…
Nu ştii nimic. O propoziţie coerentă nu scoţi. Contrazi-mă!
– Dacă ţi-aş spune că te înşeli, m-ai crede?
Ţi-ai găsit!
– De-asta prefer să nu te mai contrazic. Să fie aşa cum spui tu, vere…
Mie să nu-mi mai spui vere! Nu mai e cazul.
– Bine, vere…
Mă scoţi din sărite!
– Poate într-o zi vei înţelege…
Never in my lifetime! Nu e nimic de înţeles.
(doar îl priveşte, nu mai spune nimic)
Pe bune că îmi pierd timpul cu tine! (îşi strânge lucrurile)
– Să te întorci ok, vere.
Nu mă întorc, rămân cu verii mei. Nu-ţi sunt văr, ţine minte! (se ridică de la masă şi pleacă)
– Bine, vere…

Anunțuri

10 comentarii

  1. Din partea unuia, remarc dezicerea şi radicalismul. Din partea celuilalt, prin repetarea obsesivă a apelativului „vere”, parcă încearcă o ordonare relaţională, însă… cel dintâi resimte agresiv acest apelativ. Practic, nu există o soluţie. Rămâne în aer un iz de neîmpăcare… Şi drumul continuă, nu se poate opri. Mai ales că sunt trei puncte la capătul textului. 🙂


  2. Păi da… Unu-i VĂR şi ălălalt adeVĂR! 🙂


  3. Observaţiile tale, A.Dama, sunt corecte. Aşa e. Iar drumul continuă…
    Spunea nu ştiu cine că lucrurile nu stagnează. În decursul timpului (iar timpul!, ce să-i fac…), ele merg ori înspre bine ori înspre rău. Asta îmi vine în minte vis-a-vis de iz…


  4. Ionatan, şi pot fi veri adeverii?


  5. Ce te faci atunci cand cei doi intalnesc o rascruce de drumuri?…daca ar fi nevoiti sa mearga impreuna ori la stanga ori la dreapta?inteleg ca merg,merg se contrazic …..dar daca…?
    (Imi amintesc acum ce s-a intamplat cu o buna prietena de-a mea din liceu(nu eram ca cei doi din povestea ta eram prietene -surori)…eu am luat-o pe drumul de „scoala” ea pe cel al casniciei….amandoua am avut -in timp -dreptate!)


  6. Pot… dacă-s adeveriţi. Sau convertiţi…
    Dar nu toţi şocâţii sunt veveriţi.


  7. seamana mult cu o scena dintr-un film, Day Zero! l-ai vazut?


  8. Lorelei, orice e posibil. Orice se poate întâmpla, uneori.


  9. Ionatan, aşa să fie! Adeveriţi să fie!


  10. Cipri,
    Day Zero? Nu l-am văzut. Ia să-l caut… Dramă, observ. Interesting. Ar trebui să-l văd şi numai pentru secvenţa aceea asemănătoare. 🙂 Sunt chiar curioasă. Deşi pare challenging şi pentru problemele pe care le dezbate.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: