h1

Drum

martie 10, 2008
vague-1.jpg

Doi verişori stau de ceva vreme la cafea într-un restaurant.

[…]
Măi, vere, eu mi-am pierdut vremea cu tine până acum!
– Mă aşteptam să spui asta.
Aşa, so?
– So, nothing.
Nu ai ce să răspunzi în apărarea ta.
– Prea multe.
Să auzim, atunci.
– Nu cred ca ai inima deschisă pentru ele acum.
Am mintea.
– Da, ştiu. Dintotdeauna. E bine.
No, atunci.
– Atunci… cred că e inutil să-ţi mai explic acum. Am vorbit prea mult şi credeam că am fost clar.
Îţi spun eu de ce. Pentru că niciun argument nu te susţine.
– Vere, tu mergi la război în două săptămâni, eşti hotărât. La ce bun să-ţi mai fac capul calendar…
Bineînţeles că mă duc, iar ţie îţi arde de cenacluri băbeşti şi pălăvrăjeli cu smintiţi.
– Mda…
Aşa salvezi tu lumea. Te credeam mai deştept de atât.
– Hmm…
Nu ştii nimic. O propoziţie coerentă nu scoţi. Contrazi-mă!
– Dacă ţi-aş spune că te înşeli, m-ai crede?
Ţi-ai găsit!
– De-asta prefer să nu te mai contrazic. Să fie aşa cum spui tu, vere…
Mie să nu-mi mai spui vere! Nu mai e cazul.
– Bine, vere…
Mă scoţi din sărite!
– Poate într-o zi vei înţelege…
Never in my lifetime! Nu e nimic de înţeles.
(doar îl priveşte, nu mai spune nimic)
Pe bune că îmi pierd timpul cu tine! (îşi strânge lucrurile)
– Să te întorci ok, vere.
Nu mă întorc, rămân cu verii mei. Nu-ţi sunt văr, ţine minte! (se ridică de la masă şi pleacă)
– Bine, vere…

10 comentarii

  1. Din partea unuia, remarc dezicerea şi radicalismul. Din partea celuilalt, prin repetarea obsesivă a apelativului „vere”, parcă încearcă o ordonare relaţională, însă… cel dintâi resimte agresiv acest apelativ. Practic, nu există o soluţie. Rămâne în aer un iz de neîmpăcare… Şi drumul continuă, nu se poate opri. Mai ales că sunt trei puncte la capătul textului. 🙂

    Apreciază


  2. Păi da… Unu-i VĂR şi ălălalt adeVĂR! 🙂

    Apreciază


  3. Observaţiile tale, A.Dama, sunt corecte. Aşa e. Iar drumul continuă…
    Spunea nu ştiu cine că lucrurile nu stagnează. În decursul timpului (iar timpul!, ce să-i fac…), ele merg ori înspre bine ori înspre rău. Asta îmi vine în minte vis-a-vis de iz…

    Apreciază


  4. Ionatan, şi pot fi veri adeverii?

    Apreciază


  5. Ce te faci atunci cand cei doi intalnesc o rascruce de drumuri?…daca ar fi nevoiti sa mearga impreuna ori la stanga ori la dreapta?inteleg ca merg,merg se contrazic …..dar daca…?
    (Imi amintesc acum ce s-a intamplat cu o buna prietena de-a mea din liceu(nu eram ca cei doi din povestea ta eram prietene -surori)…eu am luat-o pe drumul de „scoala” ea pe cel al casniciei….amandoua am avut -in timp -dreptate!)

    Apreciază


  6. Pot… dacă-s adeveriţi. Sau convertiţi…
    Dar nu toţi şocâţii sunt veveriţi.

    Apreciază


  7. seamana mult cu o scena dintr-un film, Day Zero! l-ai vazut?

    Apreciază


  8. Lorelei, orice e posibil. Orice se poate întâmpla, uneori.

    Apreciază


  9. Ionatan, aşa să fie! Adeveriţi să fie!

    Apreciază


  10. Cipri,
    Day Zero? Nu l-am văzut. Ia să-l caut… Dramă, observ. Interesting. Ar trebui să-l văd şi numai pentru secvenţa aceea asemănătoare. 🙂 Sunt chiar curioasă. Deşi pare challenging şi pentru problemele pe care le dezbate.

    Apreciază



Lasă un răspuns la ciprians Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: