h1

Omul – un puzzle

Martie 15, 2008

Îmi place să joc, din când în când, un joc cu forme geometrice. Ăsta:

joc.jpg

Nu ştiu cum s-ar numi la noi. L-am găsit şi aici. Poate un fel de puzzle. Dacă ştiţi, apreciez colaborarea. 🙂

Ce îmi place la el?

  • Mă desprinde de stresurile de zi cu zi. E un bun mod de a te relaxa psihic, mai ales la finalul zilei. Îţi „fură” toată atenţia şi nu mai lasă loc pentru dezamăgirile de peste zi sau nervii consumaţi aiurea în stânga sau dreapta. Doctorul meu le recomandă 20 de minute de desene animate pe zi celor stresaţi. Minim 20 minute! Tom şi Jerry. De exemplu. Nu cred că e o fugă de realitate, cum s-ar putea suspecta. Când revii, revii în aceeaşi realitate din care ai plecat. Doar că te face puţin mai limpede, mai „rece” mental şi îţi dă o perspectivă mai echilibrată.
  • Mă ajută să gândesc, să raţionez. Să-mi dezvolt reprezentarea. Să vezi posibilul ansamblu cu câteva mutări înainte. În psihologie, există un tip de reprezentare (dacă nu mă înşel; dacă mă înşel, să mă corecteze cei cu psihologia), care spune că nu e nevoie să vedem obiectul în întregime pentru a ne putea reprezenta imaginea lui în totalitate aşa cum e ea. Că e suficient a vedea o parte din el, însă o parte suficient de caracteristică, pentru a putea desprinde întregul.

Priviţi imaginea aceasta:

b.jpg

Se poate distinge uşor ce literă vrea să reprezinte.

M-am gândit la legătura jocului acestuia cu oamenii. Că, la fel cum avem nevoie de cât mai multe forme geometrice plasate în perimetrul de joc pentru a vedea finalul lui, ansamblul final, tot aşa avem nevoie de cât mai multe piese aşezate corect în spaţiul personalităţii lui pentru a-l înţelege şi vedea în adevărata lumină.

fara-doua.jpg

Uneori e dificil să aşezăm piesele pe care le avem în locurile corecte, alteori e dificil să ni le amintim că sunt acolo şi ne fixăm atenţia doar pe câteva din ele. Am citit undeva că viaţa e făcută din lucrurile mărunte de fiecare zi. Tot aşa, aş spune că omul e făcut din micii lui paşi puşi laolaltă într-un frumos ansamblu. Nu putem primi informaţia OM decât pe bucăţi, pentru că ne depăşeşte percepţia completă. Multe din ele le ratăm atunci când se produce întâlnirea cu OMUL. Şi e de aşteptat. (De unele ne amintim mai târziu că le-am văzut, observat şi le înglobăm mai târziu. De câte ori nu ne-am amintit replici dintr-un dialog la câteva ore după ce acesta s-a încheiat? Replici care, poate, erau puncte de legătură care ne-au scăpat atunci.) „Acum vedem ca-ntr-o oglindă, în chip întunecos.” Suntem limitaţi. Mintea noastră e ca un fel de Hard-disk, în care trebuie să aranjăm mereu bucăţile de informaţii în fişierele potrivite pentru a ajunge cu succes către finalul reprezentării. Şi cred că, deşi procesul potrivirii nu e uşor întotdeauna, satisfacţia descoperirii celuilalt în adevărata lumină merită „toţi banii”.

Pentru asta, cred că e nevoie atât de comunicarea informaţiilor de o parte, cât şi de voinţa de a le asculta de cealaltă parte. Însă ambele funcţionând both ways.

Puzzle uşor! 🙂

Anunțuri

17 comentarii

  1. Sah merge?….e singurul la care „rezist psihic” restul… mai rau ma streseaza parca sunt prea multe pises de asezat :-)..


  2. Merge şahul, of course. E mai complex. 🙂
    Pe mine mă stresează cele contra timp. Nu am timp să gândesc, atunci mă stresează. Obsesia timpului, clar. 😛
    În rest, numărul pieselor nu cred să mă deranjeze. Ăsta e farmecul. Cu condiţia să nu fie chiar sute. 🙂


  3. In litera aceea neterminata, nu vad un B, ci un R intors. 🙂

    Deci, cand imaginea e neterminata, finalizarile pot fi multiple.

    E valabil pentru om si cunoasterea lui. Pentru ca nu avem o perceptie de ansamblu, ne poate lua prin surprindere modul in care se construieste ulterior imaginea lui.

    Uneori, surpriza e placuta, alteori nu…


  4. A.Dama, poţi citi la fel si o poezie?
    Tu, Camix?


  5. Ionatan, in masura in care omul e poezie, de ce nu?


  6. A.Dama,
    deci ai văzut Bine ceea ce treBuia să vezi, de fapt, dar ai ales să vezi altceva. Ceea ce ne interesează e recunoaşterea spontană şi general aprobată.
    Auzi tu, R. întors! E mai uşor să priveşti realitatea invers?

    Da, bineînţeles că ne poate (şi chiar o face) lua prin surprindere. Asta pentru că nu avem toate piesele. Şi nici nu le vom putea avea pe toate decât dincolo… Însă cred că se merită a culege cât mai multe, pentru a ne bucura de un procent cât mai mare de pricepere a omului şi de uşurinţă în a empatiza cu el în diferite momente.


  7. Ionatan,
    când eram mică şi auzeam diferite piese muzicale (tot muzica, una din veşnicele obsesii, da), mai reuşeam să prevăd finalurile versurilor, rimele posibile. Un moment pe care îl ţin minte e o piesă de-a l ui Cotabiţă dintr-un concurs. Bineînţeles, la cele cu rime mai uşoare.

    În rest, cred că dacă merge la oameni, merge – în măsura în care place poezia – şi la poezie.

    Tu n-ai văzut R întors? Nu de altceva, dar poate trebuie să fac sondaj. 😛


  8. cu siguranta e un B…vedeti voi de-aia e bun sahul pt mine…putine piese multe mutari!!Si cu toate astea cand e vorba de un om si piesele lui…pun nebunul de negru pe post de tura …si lucrurile o iau pe cu totul alte cai nu mai inteleg nimc din ceea ce ar fi trebuit si de cele mai multe ori omul pleaca de langa mine inainte ca eu sa ies la trap cu calul cel alb….


  9. E dragut articolul, un mod bun de desprindere de lumea stressului.

    Dar mi se pare interesanta si geometria sferica 🙂


  10. Lorelei,
    multe mutări posibile sunt şi aici. Scrie pe eticheta jocului că are peste 60 de potriviri posibile!
    Numai imaginaţie să avem! 🙂


  11. Romuluss,
    mulţumesc.

    Geometria în spaţiu? Sferică, mai mult decât în spaţiu; am găsit.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Spherical_geometry

    Asta e mai grea decât cea în spaţiu, e mai „deformată”, mult mai complexă.
    Ştii vreun joc cu geometria asta? 🙂
    Poate ăst fel de geometrie reprezintă omul mai complet, nu? Cu cât mai complicat, cu atât mai omenesc. 😛


  12. Da jocul e mai lung cu geometria asta 🙂 . Face parte din geometria neeuclidiana, de fapt e un caz particular al geometriei neeuclidiene. Mai exact e utilizata f mult in astronomie. Eu zic ca nu e grea si e interesanta. Pe mine m-a fascinat astronomia – e un domeniu placut din care vezi f clar maretia Lui Dumnezeu.


  13. Ei, da.. astronomia e un joc de-a serioaselea. 😀 Şi lung, într-adevăr. 🙂


  14. Daca ai vazut A walk to remember – astronomia devine ceva frumos, placut(aluzia e stricta la observarea cerului). E suficient sa ai un binoclu bun si un manual care sa prezinte simplu cu imagini geometria cerului. Sau se poate face si un telescop artizanal – dar asta deja e mai pretentios.


  15. Da, am văzut A walk to remember. 🙂
    Când eram mică, aveam un fix cu binoclurile (şi cu busolele, dar de-alea n-am avut). Însă nu mi-am luat niciodată unul adevărat. Probabil m-am rezumat la orientarea spre fotografie de acolo.. aşa mai indirect.


  16. Eu am vazut un D mirat! 🙂


  17. Credeam că D încruntat.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: