h1

Gând înfrânt

Martie 25, 2008

brea-1.jpg

Nu ar trebui
Să am curajul de-a sfida
Tristeţi de moarte fără
Îndelungi plecăciuni ale
Sufletului.

Nu ar trebui
Să aduc corecturi
Castelului pe care Tu ai ales
Să-l laşi fără acoperiş
Momentului

Nu ar trebui
Să cânt ştiinţa ordinii
Emoţiilor în istoria
Inimii, aş cânta doar frântura
Nimicului.

Nu ar trebui
Să vând diamantele
Unui suflet pe
Omeneşti priviri
Aparentului.

Nu ar trebui
Decât să absorb
Cu tâmplele deschise
Răbdarea-Ţi.

Anunțuri

13 comentarii

  1. Nichita Ca()mix()at…
    Superb…


  2. Pe mine mă pune în dificultate textul. Parţial. Adică e unitar în construcţie, are finalul reuşit, dar rămâne ceva abstract în receptare. Ceva inaccesibil… dar nu la modul iraţional – vezi misterul ultim – ci la modul raţional inaccesibil. Hm. Va trebui să mai aud şi alte păreri!


  3. Dancos,
    🙂
    sună bine ce spui. Prea bine parcă 🙂

    Mulţumiri cam x-ate


  4. A.Dama, 🙂

    hihi! Poate acel mister (mie i-ar plăcea să fie mai extins acel mister şi din alte puncte de vedere) vine din aceeasi cauză din care venea la Vis dalian-ul tău. 🙂 Aşa mă gândesc.

    Dar o anume idee generală poate ar fi de formulat să aflăm cum îl vezi.


  5. Primele 2 strofe seamănă cel mai bine. Construcţia şi deschiderea din final. A treia strofă deja dă un răspuns: nu ar trebui, aş face doar asta. Deci simetria cu primele două nu se mai păstrează decât parţial. A patra strofă e ca primele două. Iar ultima e aparte. La ultima aş reţine absorbţia tâmplei… Dacă te gândeşti la tâmpla asudată, această mişcare vine din interior. Aici, parcă ar veni din exterior, absorbţia răbdării. Paradoxal din interior. Că El e şi înăuntru şi în afară.

    So… la modul iraţional pricep… La modul raţional, îmi rămâne un rest nepriceput. Atâta bai să fie! 🙂

    Nu formulez ideea poemului. Să-şi facă fiecare idee! 😛


  6. frumoase versuri! multumim!


  7. Draga Camix, castelul ales sa ramana fara acoperis… ades l-am vizitat!


  8. A.Dama, interesantă analiza ta!

    În privinţa tâmplei, da, e a doua variantă. Însă răbdarea nu e absorbită din interior, nu din interiorul subiectului, ci din El („răbdarea-Ţi”). Numai El poate da răbdarea de care are nevoie subiectul!

    Să ne fie de o înţelegere cât mai raţională atunci. Şi de un mister, de asemenea, pentru că şi misterul face poezia, la urma urmei.
    Mulţumesc pentru gânduri!


  9. Cipri, credeam că străbaţi mai rar potecile poetice. 🙂 Mă bucur că nu e aşa.
    Mulţumesc!


  10. Dancos,
    am o certitudine. Că la vremea stabilită de El, acoperişurile se vor construi ca un phoenix şi vor fi mai solide ca oricând!
    Mulţumiri pentru trecerea-ţi.


  11. Camix draga,

    Pentru ca El e in noi, absorbirea rabdarii se face si din interior, nu doar din exterior, pentru ca la El nici nu exista interior si exterior. De-aia am zis eu ca e paradoxal. Nu vrei sa ma crezi? 😀 😛


  12. Răbdarea are surprizele ei… Imi place poezia ta.


  13. A.Dama, cum să nu vreau!

    Mă bucur, Ionatan!



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: