h1

Lucruri serioase

aprilie 3, 2008
bushs-plane.jpg

Avem televizor în cancelarie. Aş fi preferat computer în sala de clasă, în loc, să pot prezenta un film la nevoie sau o piesă muzicală sau o reclamă pe care să port o discuţie. Dar hotărârile înalte rămân acolo unde se nasc.

Ieri, fază. Cineva căuta între posturi un loc pe care să se „aşeze”. Eu recomandam muzică, veşnica mea obsesie. Altcineva, mai în vârstă şi mai cu nume, sare:

– Dă la ştiri, ‘colo, ceva mai serios!

Purtătoarea de telecomandă înfăptuieşte. NATO la mare respect pe ecran. Adică un avion – cu Bush, se pare – care s-a tot pregătit să decoleze atât cât a durat pauza noastră. Poate şi după, n-aş putea spune, că a trebuit să mă „smulg” din faţa ştirii serioase, că aveam oră. Am aruncat o privire către locul persoanei… să văd dacă mai urmăreşte avionul dansând pe pistă. Nici picior de persoană. Deci nu stătu să asiste la lucrurile serioase…

Nu mă pot abţine să nu mă gândesc la felul sonor în care ne manifestăm simpatia, adoraţia pentru lucrurile grele, însă pe care nu le putem înţelege (dar dacă dă bine în ochii celorlalţi, de ce nu?) sau cum alergăm după ele, pentru că ar fi numite serioase de instanţe mai mult sau mai puţin recunoscute, însă lipsite de substanţă şi greutate.

Dă mai bine în faţa „camerei” dacă respingem lucrurile slabe – pe care, poate, în intimitatea casei noastre tot pe locurile fruntaşe se află – în văzul publicului şi luăm în braţe etichetele care zice-se fac cinste a le purta.

A discuta problemele grele ale lumii e o îndeletnicire într-adevăr serioasă. Atunci când ştii despre ce e vorba în propoziţiune. Eu nu mă pot lăuda cu aşa ceva. Însă ceea ce au devenit emisiunile de ştiri (cel puţin la noi) nu mai seamănă de mult cu lozinca pe care ar trebui să o aibă (şi pe care poate o mai au; ca lozincă doar).

Şi apoi, oamenii chiar pasionaţi de lucrurile grele epatează mai puţin şi gândesc mai mult. Eu cred că înţelepciunea adevărată este indirect proporţională cu lăudăroşenia.

Şi acum nişte lucruri mai slabe:

The Shape of My Heart în variantă unplugged admirabilă. Sau dacă doriţi originală.

2 comentarii

  1. Mai e bine ca aveti si tv….la mine la colegiu(acum 2 ani ca de-atunci sunt acasa cu asta mic)..se vorbea de muraturi de ce clasa e mai buna sau mai slaba si alte chestiuni din acestea!!
    Pai ce vrei „”sa zicem despre „cel mai mare om al planetei”…ca e mare nu?…..Eu una spun despre toti marii….bleah!…(scuze!!-nu mai zic altadata doar acum!!)

    Apreciază


  2. Păi… că este tv, că nu este, oamenii tot cam aceleaşi preocupări şi înclinaţii le au, din câte am observat; iar subiectele de discuţie sunt tot în acelaşi ton sau despre aceleaşi subiecte (chiar dacă personajele se schimbă), indiferent de stimulentul discuţiei. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: