h1

Coelho vs.

Aprilie 18, 2008

Am împrumutat de la bibliotecă zilele trecute două cărţi de Coelho. Una din ele am luat-o din curiozitate pentru o esenţă unificatoare a maximelor lui Coelho. Titlul ei este Viaţa. E o colecţie de citate (aranjate pe teme) preluate din romanele şi articolele lui, apărută la noi anul trecut la Humanitas. Cealaltă, Jurnalul unui mag, am luat-o pentru reclama de posibil mai serioasă sau mai filosofică între romanele lui. Urmează să mă lămuresc asupra ei.

Dintre cele citite deja, am găsit mai interesante Veronika se hotărăşte să moară şi Al cincilea munte. Totuşi surprinzătoare mi s-a părut reclama şi renumele acestui scriitor brazilian, având în vedere că nu s-ar putea spune că fascinează prin idee, tehnica scrisului sau limbaj. Sau poate o chestiune de gust?

Însă nu romanele vroiam eu să le aduc în discuţie şi sub lupă, ci această colecţie de citate, selectate ca fiind cele mai reprezentative, probabil, cele mai de răsunet, mai memorabile din scrierile lui. Până la pagina 32 (are 128 de toate, împreună cu ilustraţiile unei norvegience), am reuşit să găsesc un citat asupra căruia să mă opresc. Şi acela îşi are străfundurile în Biblie. Şi pe care l-am discutat cu alţii în alte contexte, fără să îl fi citit la Coelho. Voi reda citatul respectiv cu litere îngroşate mai jos între altele din colecţia de citate.

Citind zicerile lui Coelho, care mai subţiri, care mai general cunoscute, care mai de basm parcă, mi-am amintit de zicerile altcuiva. Însă, prima dată, serviţi puţin Coelho concentrat:

• Cu cât te apropii mai mult de vis, cu atât Legenda Personală se transformă în adevărata raţiune a vieţii. – Alchimistul

• Când îţi doreşti ceva, tot Universul conspiră pentru realizarea dorinţei tale. – Alchimistul

• Să nu uiţi: niciodată să nu fii arogant în faţa celor smeriţi. Şi niciodată să nu fii smerit în faţa celor aroganţi. – Povestiri despre aroganţă (articol)

• M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii; să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda. – Unsprezece minute

• Nimic nu este o şansă unică. Dumnezeu îi oferă omului multe ocazii. – Al cincilea munte

• Unele binecuvântări ale lui Dumnezeu transformă vitraliile în ţăndări. – Brida

• Două dintre cele mai grele încercări de pe drumul spiritual sunt răbdarea de a aştepta momentul prielnic şi curajul de a nu te lăsa decepţionat de ceea ce-ţi iese în cale. – Veronika se hotărăşte să moară

• Să-l înveţi pe celălalt înseamnă să-i arăţi ce este posibil. Să-ţi însuşeşti învăţătura înseamnă să te faci posibil pe tine însuţi. – Jurnalul unui mag

• Dragostea însemna să vezi acelaşi munte din unghiuri diferite. – Walkiriile

• Acumularea iubirii înseamnă noroc, acumularea urii înseamnă nenorocire. – Manualul războinicului luminii

Spuneam că mi-a amintit de altceva aceste citate. De maximele lui Gheorghe Grigurcu, citite in Familia. Extrase din Fişele unui memorialist. Mi se întâmpla să le recitesc de mai multe ori, pentru a savura încă o dată sau pentru a deschide mintea mai larg. La mine, a determinat rearanjarea pieselor cunoscute în poziţii diferite celor de până atunci şi a stimulat meditaţia. Pe lângă Paulo Coelho, nu este un nume de recunoscut, la care străinii să facă: „Aaaa, sigur! Gică Grigurcu!” (Doar Gică Hagi 😛 ). Însă eu m-am aflat mai aproape de acesta ultimul, nu pentru că ar fi român. Dau spre degustare şi din această cupă:

• Constatare: dacă, în prezent, o persoană de reală valoare ajunge la un însemnat post administrativ, deschizător al unor perspective de cîştiguri pe măsură, s-ar putea să n-aibă caracter. Dacă o persoană de mică valoare accede la un atare post, cu siguranţă e lipsită de caracter.

• Cele mai adînci trăiri – o ştim prea bine – nu pot coagula în reflecţie, nu se pot descrie, se sustrag cuvîntului… Mă copleşeşte un torent de amintiri care au valoare exclusiv pentru mine, precum acea poartă a misterului, prevăzută cu paznic neînduplecat, înălţată pentru un singur om, dintr-o parabolă a lui Kafka.

• Arta literară: încerci să scrii până şi despre posibil ca şi cum ai scrie despre imposibil.

• Vioiciunea continuă, cea atît de atracţioasă, de „simpatică”, balansează îndeobşte între inteligenţă şi, vai, stupiditate (vezi starletele micului ecran).

• Cu cît e mai mare gradul de idealism al unei gîndiri, cu atît ea e mai în măsură a avea, ciudat, un impact mai mare asupra realităţii. Vezi religiile şi utopiile politice.

• Cît de copilăroasă e comportarea sentimentelor! Chiar cele mai inconfortabile ţin de-o vîrstă fragedă, de geniala improvizaţie a relaţiilor ei cu lumea şi cu sine însăşi.

• Aşteptarea te poate fascina ca un surogat de eternitate.

• Truda inefabilului nu e totuşi de neglijat. O putem aproxima prin efortul sunetului, culorii, parfumului de-a rămîne ele însele. Şi ce să mai zicem despre fiinţă!

• formă de răzbunare: să proiectezi asupra adversarului nu o sumă de defecte, ci o sumă de calităţi. Care să-l strivească prin ironia contrastului.

• Compromisul dispune de un alibi matematic: media.

• Indiferent de culoarea obiectului asupra căreia se revarsă, iubirea e o desăvârşire.

Şi, dacă mai urmează vreo re-lectură, adică lectură reloaded, să fie cu folos!

Anunțuri

24 comentarii

  1. first!! 🙂

    Uite inca un citat de la domnul Paulo: „following your dream is like learning a foreign language; you will make mistakes but you will get there in the end.”


  2. L-am citit pe Coelho pentru ca atunci cand se vorbeste despre un autor in toate modurile posibile, trebuie sa vezi despre ce-i vorba. Am citit si pareri pro, si pareri contra. In ce ma priveste, nu regret ca l-am citit. Faceam cate un drum de 2-3 ore cu trenul si terminam cate un roman.

    Stefan Borbély zicea ca e „literatura de aeroport”, de citit in asteptarea avionului. E drept ca nu ai nevoie de prea multa concentrare ca sa parcurgi romanele lui. De alta parte, sunt scrise bine si mai e nevoie si de relaxare. Cel mai mult i se poate reprosa sincretismul religios. Pentru cei nehotarati intr-o directie, poate fi o capcana. Dintre romane, preferatul meu e „Veronika se pregateste sa moara”.


  3. Hibiscus,
    mda, sună coelhian.


  4. Adama,
    da, am avut şi eu parte de ambele tipuri de receptare ale lui Coelho, mai ales la extreme. 😀 Nici eu nu regret că le-am citit, în afară, poate, de unul. Dar am găsit şi idei constructive pe ici, pe colo; doar că trebuie bine departajate de altele.

    Iar, în privinţa sincretismului religios, ziceam şi eu asta cândva chiar demult, cred că după prima sau a doua carte. Da, după a doua, care era Veronika. Din cauza asta trebuie să fie precaut cititorul.

    „literatura de aeroport” E mortal şi mortal de adevărat, cred. 🙂 Tu ai putea spune literatură de tren. Grigurcu ce literatură ai spune că e?

    Ar fi interesant să fac o listă cu astfel de tipuri de literaturi: de cafea, de birou, de munte, de canapea… A! A propos, „de noptieră”, aşa îi spunea colecţiei în care a apărut Alchimistul. 😀 Remember?


  5. Eu m-am întâlnit prima oară cu Coelho acum vreo 4 ani, când (fiind profă de română) am fost nevoită să citesc „Alchimistul”, apoi să studiez romanul, să îl disec și să îl predau claselor de a 9-a, care il aveau în programa școlară la tema „aventura sau călătoria” (după manualul meu obțional).
    Mi s-a părut interesant: călătoria de inițiere, ideea comorii, pe care o cauți uneori toată viața, iar ea e tocmai lângă tine. Mă rog…
    Elevilor li s-a părut ”nașpa” (în limbajul lor).
    Eu am căutat să fac cît mai multe conexiuni între carte și Biblie, măcar să rămână cu ceva.
    De „Veronika se hotărăşte…” m-am apucat, dar m-a cam deprimat (eram în faza când mi-era frică de moarte) așa că am lăsat-o baltă.
    După un timp, m-am dus la bibliotecă să împrumut alte romane de-ale lui Coelho, dar, de câte ori mă duceam, erau luate toate în afară de ”Alchimistul” (pe care îl citisem) și ”Veronika…”, de care mă dezisesem.

    Poate, după ce mă deprind ceva mai bine cu flamanda, o să îl citesc aici. Că și printre belgieni e la modă Paulo Coelho.

    Apropo cu tipurile de literatura: de buzunar, de tramvai (gen Sandra Brown)


  6. Am avut si eu la un moment dat aproape tot setul de volume al lui Coelho. Am frunzarit cea mai mare parte a acestora cu popasuri asupra Alchimistului si asupra Veroniki […].

    Cred ca alegerea autorului si a unui titlu tine in primul rand de preferinte apoi sigur de tematica impusa – in cazul in care exista asa ceva.

    Prefer desigur o tematica mai consistenta, ma incadrez in categoria celor care clasifica pe autor in catalogul “literaturii de aeroport” 😛

    In schimb ieri si azi m-am bucurat f mult de expozitia de carte din centrul Clujului pentru ca am gasit cateva volume din gama de tematici care ma intereseaza.

    Datorita unui nr relativ restrans de cititori de carti de la noi din tara editurile nu pot traduce. Sper in curand sa incerc forta Amazon.com 🙂


  7. Flori,
    surprinzător mi se pare să ştiu că s-a introdus Alchimistul în programa de clasa a 9-a. Destul de surprinzător! E cam devreme pentru a putea observa anumite profunzimi şi a dezbate anumite laturi ale vieţii. Lucrurile prea abstracte încă nu-i prea prind. În afară de dragoste: despre asta ar discuta toată ziua bună ziua. 😀

    Veronika… e chiar despre învingerea fricii de moarte şi descoperirea frumuseţii vieţii şi a dorinţei de viaţă. Deci sunt sigură că, după ce vei trece de prima parte, vei descoperi în ea şi luminozitatea pe care ai fi dorit-o. 🙂


  8. Romi,
    deci asupra aceloraşi ţi-ai oprit atenţia? Magul ţi-a trecut prin mâini?

    Şi cele cumpărate la expoziţia din centrul oraşului (dar şi lecturile tale obişnuite), în ce literatură le-ai încadra? 🙂 Mă refer la tipurile acestea haioase pe care le tot pomenim acilea.

    Da, nu prea avem cititori. Cei mai mulţi sunt consumatorii de telenovele pe hârtie: acestea sunt, probabil, cele care se vând cel mai uşor.
    Prin Amazon nu sunt enorme taxele poştale?


  9. Cami,
    stiu ca ai dreptate, în ce priveşte „Veronika…”. Când am vrut eu să o citesc, adică acum 2 ani, nu am reusint nicicum sa trec dincolo de „dorinta” ei de a-si lua viața.
    Promit, cu proxima ocazie când vin in tară, mi=o cumpăr și o citesc. Ca de mult am depasit faza cu frica de moarte. Și asta pentru că am treecut de pragul de 30 de ani, și… stii tu… criza femeii la 30 de ani… am avut-o si eu, dar ceva mai repede cu un an.


  10. Cami,
    imi place matematica, filosofia, psiho, astronomie si evident teologia. A … si bloguri interesante – asta pe post de relax 😛

    Nu stiu cum e cu Amazonul pt ca inca nu am cumparat dar la ce valoare se ridica taxele nu stiu inca – daca sunt carti bune eu zic ca se merita.


  11. Flori,
    bine că a trecut! Deci acum merg şi filme horror? 😀 Glumesc, bineînţeles. Deşi sunt cărora le plac. Mai ales elevii mei, băieţii.


  12. Romi,

    🙂

    Deci asta ar fi literatura de… hm… să vedem… de birou, cu carneţel şi creion. 😀 Eu, cel puţin, aşa citeam un anumit antic. 😛

    Dar Amazonul de Gutenberg nu ajută în căutare? 🙂


  13. Cami,

    Ei nu asa sa nu exageram, …ci cu comprese 😛 .Stiu ce zici – exista acel limbaj specific care in anumite situatii ingreuneaza foarte mult lectura. Dupa ce treci de un anumit barem lucrurile iau o intorsatura diferita, astfel nu mai lecturezi cu dificultate. Lecturezi nu cantitate (300pagini in 2 ore) ci lecturezi calitate. E posibil sa citesti 5 pagini in 2 ore sau 10 dar sa ramai cu o esenta.

    Uite din Scriptura – citesti un mic pasaj si te gandesti cateva ore/zile la el si meditezi.

    Exista autori si autori, tocmai citeam – Marea teorema a lui Fermat de Simon Singh – pare titlul f dificil dar capacitatea scriitorului de a explica lucruri f complexe in termeni inteligibili – face din carte o lectura incitanta si placuta chiar si pt nespecialist. Deci conteaza si stilul autorului, si gradul de obisnuinta cu limbajul de specialitate.

    Dar decat sa citesc telenovele … 😛 mai bine dorm.

    In fine structura oamenilor difera, experientele prin care au trecut, etc. Daca citesti filosofie nu inseamna ca esti mai matur, ai un grad de profesionalitate mai mare – nu – dimpotriva este, de fapt, exprimarea unei preferinte.


  14. Comprese, ai? 😀

    Bine, prin literatură de birou vroiam să subliniez că e ceva mai… altceva decât cea de aeroport. Adică nu le poţi citi aşteptând să vină trenul sau pe bicicletă. E nevoie de concentrare tocmai pentru acea densitate a cuvintelor. Şi vreau să spun a semnificaţiilor lor, nu a numărului lor, of course. 🙂

    Şi da, e şi un stil de a spune lucrurile mai simplu, pe înţelesul tuturor. Care e util. Deschide drumul celor noi pe cărare.
    Şi mai e un stil: 8) acela de a-l complica mai ales atunci când nu ar fi motive. Îmi amintesc acum o frază din Jurnalul de la Tescani care m-a terminat. Spunea despre M. Jackson că nu crede să mai fi văzut undeva atâta risipă de efort pentru a părea mai puţin decât e.
    🙂


  15. Sa citesti pe bicicleta ??? Wuuaauu am ras tare bine la afirmatia asta 😛 Ai experimentat? Trebuie sa incerc si eu 😀

    Este in ritm cu moda – sa utilizezi lucruri sofisticate, sa utilizezi doar cuvinte radicale, daca se poate cat mai multe italienisme, englezisme care dau impresia de cultura foarte bogata 🙂

    Discutam cu un prieten legat de importul masiv de cuvinte din italiana, daca am vorbi in italiana, oamenii de cultura care nu stiu limba ne-ar privi cu mare admiratie considerand ca avem o capacitate deosebita – desi nu ar intelege nimic 😀 .Destul de multe cuvinte le poti intelege foarte usor stiind doar italiana, fara sa mai deschizi DEX-ul.


  16. Nu, bineînţeles că nu citii pe bicicletă. Doar de efect comic ziceam. 🙂 Poate pe biciclete de-acelea de casă, unde nu e pericol de accidente în trafic ar merge câte-o revistă Unica etc

    Aa, încă o categorie: literatura de aşteptat la dentist sau la coafor!

    Cuvintele la modă. Observ mai ales pe bloguri transformările de cuvinte. Eu folosesc cele din engleză. Îmi place cum sună. Şi uzez de ea zilnic, fiind meserie. De impresionat nu aş zice că poate fi vorba, le folosc în mediul unde ştiu că sunt recunoscute.
    Italiană am încercat să învăţ singură o vreme. A mers ceva. Dar am lăsat-o.

    Acum, dacă omul vrea să-şi impresioneze conaţionalii cu câte cuvinte ştie din alte limbi, se poate şi aşa, însă i-ar folosi mai degrabă să-i impresioneze cu idei şi mai puţin cu doar cuvinte în alte limbi. Însă, da, sunt şi aşa. 🙂


  17. Cami – cu utilizarea de cuvinte din alte limbi nu ma refeream la faptul ca tu utilizezi 😉 . Eram doar surprins ca italienii nu au introdus in vocabularul lor cuvinte romanesti dar noi am importat angro de la ei. Sigur limba italiana este frumoasa – si are o muzicalitate deosebita.

    Desigur ca am inteles cu „cititul pe bicicleta” – dar mi-au placut expresiile 😛


  18. Da, ştiu. 🙂 Le-am personalizat eu aşa doar.
    Păi când vom ajunge noi să fim importaţi de către italieni în limbaj… he hee, va fi şi Băsescu mai mare decât Berlusconi. 😛

    Însă noi oricum suntem obişnuiţi – ca o extremă – să fim mari preluatori de orice de la alţii, să ne dăm bine pe lângă ei, doar doar….


  19. N-am zis mai nimic despre citatele din a doua parte, fiindca, desi l-am intalnit in realitate pe Grigurcu, nu pot spune ca l-am citit decat sporadic. Ce ai selectat tu e ok, dar nu as putea formula o parere mai ampla! 🙂


  20. E în regulă, Adama. Nici o problemă.
    Oricum Grigurcu mai necesită descoperire suplimentară şi din partea mea.


  21. mie mi se pare ciudat cum se scuza unii ca l-au citit pe Coelho….. de parca s-ar scuza ca asculta manele. Sa nu cumva sa creada vreun ‘telectual’ ca e din placere. Io am citit 5 carti de el si una o fost faina: Diavolul si domnisoara Prym. 🙂

    Sa-l critici pe Florin Salam e una, ca oricand poti debita versurile lui, dar 90% din cei ce-l dispretuiesc pe Coelho nu pot scrie nici pe jumatate la fel de bine ca el.


  22. Marius, first, bine ai venit. 🙂 Şi eu tot 5, însă Domnişoara Prym nu. Mi-a mai spus cineva despre ea că a plăcut.
    Acum, despre ‘telectual’ sau nu, 🙂 Poate lumea asociază prea mult vedetele noastre telectuale, care se laudă că citesc Coelho (pentru că altceva nu reuşesc) ca şi cum ar fi vârful literaturii, cu autorul Coelho. Şi, probabil implicit, a citi Coelho este a citi numai Coelho. Însă este totuşi o diferenţă, după cum ai observat.

    În privinţa criticării lui şi capacităţii de a scrie măcar ca el, s-ar putea să ai dreptate. Deşi procentul e cam mare. 🙂

    Dacă stau să mă gândesc, nu cred că a putea scrie pe măsura celui pe care îl critici ar trebui să fie un criteriu neapărat pentru a te pronunţa. E bine că există schimbul de opinii şi analize pe diferite scrieri. Asta nu poate decât să ne ajute să ne formăm păreri mai lucide. Problema, aş spune eu, e atunci când ne pronunţăm în necunoştinţă de cauză sau când criteriile pe care e respins un autor sau o scriere sunt pe dinafară. La fel ca cei despre care scriai tu că se feresc de el ca să nu dea impresia că le place.


  23. Coelho se poarta 🙂 ca si o poseta la moda sau niste jeans misto, e trendy.

    Chiar daca pe iure se declara catolic, cartile care le-am citit de la el imi arata o aderenta la New Age.

    E o literatura care se poate citi in mers( pe strada fara sa dai in stalpi, oameni sau masini).

    Liiceanu a simtit ca e bun comertul pe Paulo si i-a facut si audio-bookuri.

    Bine ai timpuit Camix, sunt anumite carti, in special cele filozofice care se studiaza doar la birou: intr-o vreme de odihna si luciditate, necesitand concentrare maxima, atentie, autodisciplinarea gandurilor, pix si multe foi.


  24. Sigur că e trendy, până şi Becali se dă în vânt după el! Poate peste câţiva ani, va mai ridica ştacheta. 🙂

    Ah, cine ştie în ce procent e Coelho catolic. Da, are o salată de convingeri şi credinţe. După cum spuneam şi mai sus, la acestea trebuie acordată cea mai mare atenţie în sensul de ‘watch out’.

    Audio-bookuri. Ceea ce se consumă determină ceea ce se va produce mai departe. Apar cu mulţimile, ca ciupercile… Căutam atunci la bibliotecă Jurnalul unei fete greu de mulţumit, Jeni Acterian. „Doar la sala de lectură”, mi se răspunde.
    Ciudat… cărţile lui Coelho stăteau câte 3-4 exemplare pe raft din fiecare titlu, chiar şi Zahir.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: