h1

Timpul din care am venit

Aprilie 20, 2008

Stăm să visăm
la lumina orelor gri
cu impresia că ne bronzăm
Suntem într-un timp
scuturat de anotimpuri;
nu acesta e timpul
în care ne-am născut.

Orele noastre ţin o mie de ani
şi se trec într-un clipit de secundă;
Într-un dans reciproc se petrec
şi mor fără să se scurgă.

Aceste ore ce le strângem acum
ne-au fost împinse în mâini
ca bijuterii cu safir;
ne-nvârtim ciclic,
fără a le mai putea trece.

Nu acestea sunt orele noastre;
sunt în Timpul
din care-am venit.

Anunțuri

10 comentarii

  1. first! 🙂


  2. Am citit poemul cu suficienta luciditate. Cred ca asta face, te indeamna la luciditate, nu la visare. Inducerea in ecuatie a Timpului = Eternitate o vad ca pe o incercare de surmontare a diferentelor indeobste semnalate de limbaj. Nu-mi place defel „ciclic”, dar ma cuceresc bijuteriile cu safir. 😀


  3. Hibiscus, da, ai fost primul. Ceva impresii aşteptăm. 🙂


  4. Adama,
    ai observat bine în privinţa invitaţiei la luciditate. Sau s-a transmis. Nu ştiu care din cele două. 🙂
    Mă bucur pentru bijuteriile cu safir. Vom fi mai atenţi la celelalte. 🙂


  5. Exact! Te împinge la luciditate.

    Interesnat poem!
    Crud, chiar.
    Fiindcă nu stiu cum să mă întorc în Timpul din care am venit și să-mi iau „timpul (orele)(meu) înapoi„!
    De-aș putea, cumva, întorce Timpul (din care am venit) înapoi…


  6. Timpul din care am venit e cel pe care uneori (sau deseori) se întâmplă îl uităm sau ignorăm, de care ne ferim poate sau de care chiar fugim, căutând scăpare în afara Lui, a Celui Viu şi a Celui care este întotdeauna. Iar timpul pe care ni-l găsim departe de El nu poate fi decât o iluzie a fericirii…


  7. mi-a placut poezia. putin cam dark. mai ales la sfarsit. cam am o unda de suspiciune. mi se pare ca exista o tema comuna in articolele tale despre timp. stiu eu, poate un fir rosu, daca nu o tema…

    un fel de tensiune, un perete inalt din sticla care te desparte de ceea ce ar fi putut sa fie, un perete prin care poti sa privesti dar prin care nu vei putea sa treci niciodata. o unda de regret. tristete dar nu chiar resemnare. anticipare.

    ei, ce zic si eu acuma. e luna plina afara. 🙂


  8. Hibiscus,
    mulţumesc şi da, ai dreptate. Este un fir roşu, un punct comun (sau câteva). Experienţele şi trăirile se leagă toate între ele, nu reuşim să scăpăm urmăririi lor prea uşor.


  9. ore, clipe ce ne-au fost impinse in maini ca niste bijuterii. imi place imaginea. imi vine in minte melodia lui Smiley cu sufletul amanetat 🙂 tot asa (cateodata) amanetam si noi clipele „pretioase”

    poposind (in graba :))


  10. Calatorr,
    e o valoare dacă reuşim să ne recuperăm sufletul după ce l-am amanetat. Cam asta e cu timpul din care am venit şi în care e necesar să ne întoarcem ca să, nu doar supravieşuim, ci trăim cu adevărat.
    Cu mulţumiri pentru poposire, chiar şi în grabă. 🙂



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: