h1

Să arunce primul

Aprilie 25, 2008

Ioan 8:7 Fiindcã ei nu încetau sã-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fãrã pãcat, sã arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
8 Apoi S-a plecat iarãşi şi scria cu degetul pe pãmânt.
9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afarã, unul câte unul, începând de la cei mai bãtrâni, pânã la cei din urmã.

Matei 18:21 Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

Lucru dificil. Iertarea nu e ceva care se dă sau se cere uşor. E dificil să stai şi de o parte, dar şi de cealaltă. Chiar dacă în ochii Domnului greşelile sunt toate la fel, în ochii noştri sunt foarte diferite şi împărţite pe multe ierarhii. Iar de aici, şi trăirile interioare care însoţesc regretul sunt pe măsură.

Ni se întâmplă deseori, cred, să călcăm pe cineva pe picior în tramvai sau stând la coadă la cumpărături; să dăm cu cotul în cel de lângă noi în timp ce ne deschidem poşeta; să împingem din greşeală pe cineva când ne grăbim spre o ieşire. Pardon. Mă scuzaţi. Scuze. Totul merge natural. Ne întoarcem în rând şi stăm liniştiţi, ne vedem de drum şi uităm. Scuzele acestea se adresează uşor.

Mai greu ne e cu scuzele pentru actele mai grave din ierarhiile noastre. Că ne gândim prea mult la noi, că înşelăm aşteptări, că am dezamăgit, că am trădat, că am fost lipsiţi de dragoste, că – dimpotrivă – am fost lipsiţi de raţiune, că am urât, că am ucis cu vorba sau cu tăcerea. Acestea creează în noi tensiuni care încleştează limba mult mai mult decât după o călcare pe picior. Ce greu ne e să spunem că regretăm, că dorim a fi iertaţi pentru acestea altele.

Iar acordarea iertării e o viceversa a cererii. Ne e mult mai uşor să dăm un gram de iertare, decât un kilogram. Inima se deschide repede dacă trebuie să o deschidem doar 5 centimetri; dar la jumătate de metru, tendinţa e să o tragem imediat înapoi. Pentru că ne vedem mai buni ca celălalt, mai albi, mai curaţi. Avem atâtea pietre în mâini pentru ceilalţi, că pentru noi nu mai avem loc.

Paradoxul e că rămânem cu impresia că, neiertând, suntem mai puternici sau mai liberi. Dar nu suntem liberi cu adevărat decât atunci când aruncăm pietrele şi ne eliberăm mâinile pentru a se putea ruga. Isus nu a luat piatra să dea în noi pentru toate ignorările, injuriile pe care I le-am adus. Ne-a spus că ne iartă şi că moare pentru noi.

Căci nu este dragoste mai mare decât ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii Săi…

Acesta e gândul cu care intru în aceste sărbători de Paşti şi gândul cu care închid ochii. Dacă nu iertăm noi, cum să aşteptăm să fim iertaţi…?

Anunțuri

18 comentarii

  1. SARBATOARE BINECUVANTATA!


  2. Camix, e provocator subiectul iertarii, dar si al neiertarii. 😉 Unele lucruri, care nu ti se par tie grave, li se par celorlalti. Ni se intampla sa ne cerem iertare pentru chestiuni pe care ni le autoimputam, dar ceilalti nici nu considera ca trebuia sa ne scuzam pentru ele. Asta e, ne invartim intr-un univers al subiectivismelor si greu ajungem pe aceeasi frecventa la astfel de faze.

    E frumos gandul tau iertator inainte de pragul acesta pascal. Fara „ian”. 😀


  3. „ai „”inchis ochi” pe bune ?
    Nu ai mai gandit nimic altceva?
    Daca imi ceri iertare… ti-o ofer 🙂


  4. Atatea degenerari ale comportamentului crestin intalnesc, incat ma intreb cata din iertarea pe care-o oferim gresitilor nostrii este valabila? o facem automat, reflex- ca doar a fost o porunca domneasca. 😦


  5. Rose,
    mulţumiri! Şi eu îţi doresc trăire adevărată şi plină de sărbători!


  6. A.Dama,
    că mult e de discutat aici. Subiectivismul acesta cred că e cauza multor conflicte. Cel mai important e să spunem fiecare ce simţim atunci când şi să îl credem pe celălalt că simte chiar aşa cum spune. Ar fi un punct de pornire.

    Mulţumesc. E, pe de altă parte, şi măcinător, şi dureros, dar atunci când frumuseţea din el iese la suprafaţă (deja simt că ce scriu îşi are efectul în mine), o minune se împlineşte. 🙂


  7. Cllod,
    mulţumesc pentru acordare! 😀 😛
    Dacă am gândit nimic altceva sau nu… Vezi că te va întreba Cipri dacă nu e în sens filosofic termenul. 😛
    Eu ţi-aş spune că poetic.


  8. Cipri,
    grea întrebarea, 😦 Nu ştim câtă oferim, de fapt. Doar câtă spunem că oferim. Însă întotdeauna a fost mai uşor să spunem decât să facem. Şi întotdeauna a fost mai uşor să spunem altuia să facă ceea ce noi înşine nu suntem în stare.
    Este greu, da. Nu e uşor. Însă nu o facem singuri. Singuri nu putem nimic.


  9. Să „dăm” iertare, e cel mai greu.
    Ca mamă, cred că aud de cel puțin 10 ori pe zi: ”mama, te rog, iartă-mă!” Însă când trebuie să dai de așa de multe ori pe zi IERTARE, și dacă se întâmplă să ți se ceară iertre de câteva ori pt aceleși lucru (crede-mă, dacă ai copii, se întâmplă!), parcă obosești să îl tot ierți pe ”greșit”. În astfel de situații, când parcă îmi vine să spun ”nu, nu te iert!” sau ”iar să te iert? până când să te tot iert pt lucurl ăsta!?” (și de multe ori îmi stau pe limbă replicile astea!) imi aduc aminte de Matei 18: 21-22.

    Mersi Cami, iar mi l-am(ai) amintit!


  10. A!
    Tot despre IERTARE.
    DESPRE ABSOLUTA IERTARE:
    http://jurnalulflorentinei.wordpress.com/2008/04/24/pe-cruce/


  11. Cred. 🙂
    Şi mie îmi vine uneori să spun aşa.

    Chiar şi la şcoală, când se tot repetă anumite ieşiri din normalitate…
    Şi nu numai…

    Să ne fie de folos. Mie deja îmi e.


  12. multumesc, Camix! esti o dulce! 😀 😀 😀
    Harul si pacea sa va fie inmultite!


  13. ma refeream la raspunsul tau pt Claudiu Nitisor! 🙂


  14. 🙂 🙂

    La fel şi ţie, Cipri! Binecuvântările (nu „Forţa” ) să fie cu tine! 🙂


  15. Frumos, foarte frumos!
    iti doresc un Paste fericit!


  16. Mulţumesc, Rapas!
    Aşa să fie! Îţi doresc şi ţie să fii hăruit de acest Paşte!


  17. Cami,

    Un Paste fericit si Hristos a Inviat!


  18. Mulţumesc, Romi!
    Să îţi fie Paştele mângâiere!



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: