Archive for 16 mai 2008

h1

Lucrurile care nu se văd

mai 16, 2008

Luca 18:1 Isus le-a spus o pildã, ca sã le arate cã trebuie sã se roage necurmat, şi sã nu se lase.
2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecãtor, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3 În cetatea aceea era şi o vãduvã, care venea des la el, şi-i zicea: „Fã-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.”
4 Multã vreme n-a voit sã-i facã dreptate. Dar în urmã, şi-a zis: „Mãcar cã de Dumnezeu nu mã tem şi de oameni nu mã ruşinez,
5 totuşi, pentru cã vãduva aceasta mã tot necãjeşte, îi voi face dreptate, ca sã nu tot vinã sã-mi batã capul.”
6 Domnul a adãugat: „Auziţi ce zice judecãtorul nedrept?
7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigã zi şi noapte cãtre El, cu toate cã zãboveşte faţã de ei?
8 Vã spun cã le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va gãsi El credinţã pe pãmânt?”

Ni se spune că, dacă vom cere ceva după voia Domnului, cu credinţă, ne va da. Ni se spune să ne rugăm neîncetat. În fiecare secundă? Minut? Cât de neîncetat? Femeia care s-a înfăţişat judecătorului a insistat. Cât a insistat? Până la primul refuz? S-a retras politicos şi a spus: „Bine, dacă aşa spui, atunci nu mai vin să-mi faci dreptate.” Dacă ar fi renunţat să insiste, ar mai fi primit?

Acum, e drept că sunt temperamente şi temperamente. Personalităţi extrem de diferite, de asemenea. Unii cer frumos, alţii poruncesc să li se dea.

Vrei să mă ajuţi la calculator puţin?

sau

Hai repede, că am nevoie acum! N-ai venit încă?

Unii cer o dată şi apoi aşteaptă, cuminţi şi respectuoşi, să primească. Dacă nu primesc, nu mai amintesc. Alţii se ţin scai de om să li se dea (Nu mă învoiţi de la engleză ora asta? Că trebuie să merg în cutare loc…); ştiu că nu e corect ceea ce cer, ştiu că nu se face sau nu s-a făcut până atunci, ştiu că ei ar fi trebuit să fie mai atenţi în chestiunea cu pricina, ştiu toate acestea, dar insistă şi se ţin de capul tău până te scot din sărite. În engleză e to hit the ceiling (traducere mot-a-mot – a lovi tavanul); o iei în sus, ca fumul (ce iese pe urechi, de nervi). Aceştia nu ştiu când să se oprească; te imploră şi te roagă în mii de feluri, până ori pleci tu de lângă ei, ori faci cum vor.

Am exemplificat comportamente extreme, pentru a trasa nişte caracteristici. Însă insistenţa nu vine neapărat la pachet cu lipsa de reverenţă sau respect. Nici cuminţenia sau reţinerea nu vine neapărat la pachet cu integritatea model.

Lui Dumnezeu, cum îi cerem? Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat: