h1

Ce, tu o să schimbi lumea?

Iunie 24, 2008

Mi se spune uneori:

De ce nu vorbeşti cu respectivul sau cu celălalt respectiv să-ţi aranjeze şi ţie o slujbă acolo?

Dacă le spun că nu-mi trebuie mie aranjamente de acest fel,

Păi cum crezi că merge azi? Azi, dacă nu dai, nu se uită nimeni la tine, poţi tu să tot fii competent sau să ai notă… Cine te bagă în seamă?!

Şi dacă le spun că nu mă interesează învârtelile lor la nivel înalt şi că eu nu am ce căuta între ele,

Dragă, eşti naivă. Pe ce lume trăieşti? Tu crezi că rezolvi ceva cu corectitudinea ta? Nu vezi ce e în jurul tău? Nu vezi că toţi fac la fel? Altfel n-ai cum supravieţui. Crezi că o să schimbi tu cursul lumii?

Nici vorbă; nu cred că voi schimba lumea. Nici nu mi-am propus să fiu lider mondial sau politician, sau împărat. Dar nu toate se reduc la utilităţi şi beneficii după regula: dacă te ajută să progresezi, atunci e bun.

Nu de-asta refuz să acţionez aşa. Ci ca să ştiu că eu nu am contribuit la mizeria asta generală. Că ea e deja făcută – e evident. Dar să ştiu că nu de mâna mea. Că ceea ce ţine de mine nu e la fel de mizerabil ca lumea în care trăiesc. Că nu sunt şi eu încă una din mulţime, încă una care „e tot aşa ca ceilalţi”. Să mă pot privi în oglindă şi să pot sta în faţa lui Dumnezeu. Să nu mai adun şi asta la greşelile mele.

Apelul acesta la alte „ajutoare” în cazuri „de urgenţă” arată că, de fapt, nu avem încredere că Dumnezeu va fi acolo şi va face. Şi atunci, până când ne ajută El, îl ajutăm noi să îndeplinească cerea noastră. O fi rămas Domnul în criză de putere sau imaginaţie?

Acum câţiva ani, când am dat definitivatul, vorbeam cu unul dintre profesorii candidaţi. Picase examenul de două ori până atunci.

Am dat şi eu acolo pentru protocol, nu mă risc. L-am picat de 2 ori. Dacă nu-l iau nici acum…

A, eu n-am dat. Nu sunt de acord cu „cadourile” astea.

Şi dacă îl pici, ce faci?

Prefer să-l pic decât să-l iau aşa.

Anunțuri

20 comentarii

  1. Pai, nu e usor ce-ai ales! Cred ca e calea ingusta, care nu place de regula.

    Eu zic ca e un subiect la ordinea zilei, dar mai ales in Romanika noastra. Nu stiu cum s-ar putea face disciplina. Fiecare poate face in dreptul lui. Ce e ciudat, si constat asta tot mereu, e ca exista multi care gandesc aparte de gloata. Si-atunci, de ce nu reusesc acestia multi sa schimbe ordinea?


  2. A.Dama,
    mulţumesc pentru gândurile împărtăşite.
    Păi, eu cred că nu sunt atât de mulţi cei care gândesc aparte de majoritatea; deşi ar fi de dorit (recomandările pomenite în articol au venit şi din locuri de unde nu te-ai aştepta). Că atunci s-ar petrece mai repede schimbarea de care spui.

    Ar mai fi, însă, o latură. Am primit mai demult un semn de carte pe care scrie „You never know where your influence stops.” Şi aşa e. Niciodată nu ştii cine îşi schimbă modul de gândire în urma unor acţiuni văzute. Ceea ce responsabilizează şi mai mult. 🙂


  3. Camix….definitivatul e greu ce-i drept eu am trecut de el cu bine…ma da parca la titularizare …GLUMESC!!!!!!!
    Uf !greu subiect de rumegat cu sufletul!mai ales cand iti cauti un loc de munca la care trebuie sa dai testari si unde stii sigur, sigur ca nu conteaza calitatile tale…dar no, incerci si tu.
    Acum ani in’98, am dat o tesare pentru un post de radio culmea crestin(Rv..) dupa ce am trecut de probe mi s-a spus ca postul oricum era pentru X…
    Vezi tu , cum eu doream sa ma prind int-un loc de munca cu multi crestini, as fi facut aproape orice.Nu la mult timp, dupa toate cate le-am trait, in ’99 a urmat si caderea mea vertiginoasa spre abisul fara fund – doar frica mortii, cand am aflat ca sunt suspecta de cancer m-a scos de-acolo.
    De ce spun toate astea? Sincer atunci in ’98 a fost exprienta cea mai cumplita, dar am invatat un lucru.
    Conteaza mult mai mult sufletul, dacat un servici,un examen. Cu timpul am invatat ca acolo unde se inchide o usa, se deschide alta. As fi vrut sa stiu asta mult, mult mai devreme.


  4. Rose,
    apreciez curajul de a împărtăşi experienţe foarte dureroase în public. Este un public, chiar dacă mai redus. Apreciabil că ai rezistat şi mulţumiri Celui de sus că te-a ocrotit.
    Da, cred că fiecare experienţă de acest fel lasă în urmă lecţii durabile, dar şi dragostea continuă a lui Dumnezeu.

    Unele lucruri se învaţă mai târziu, e drept. E bine şi mai târziu. Cel mai important e să se înveţe.


  5. Cand impartasesc ceea ce am „experimentat” (hai sa zic asa desi e o vorba prea mare)… ma gandesc ca sunt si altii care trec prin situatii similare si poate se vor simti incurajati, poate vor ridica fruntea si vor spune „uite, ma, au mai patit-o si altii” si poate , poate, vor zice „ma Incred in EL, EL stie soarta mea pe stanca sus sau in abis de vai, purtat de val ajung la mal… (si nu mai stiu cum e cantecul mai departe ca am imbatranit.)
    Deaceea vorbesc – pentru cei mai tineri… sa nu treaca pe unde am trecut eu, sa invete de la altii, nu de la ei „din pragul de sus”, ca e mai comod asa.


  6. „Nu de-asta refuz să acţionez aşa. Ci ca să ştiu că eu nu am contribuit la mizeria asta generală. Că ea e deja făcută – e evident. Dar să ştiu că nu de mâna mea. Că ceea ce ţine de mine nu e la fel de mizerabil ca lumea în care trăiesc. Că nu sunt şi eu încă una din mulţime, încă una care „e tot aşa ca ceilalţi”.”

    –-

    citeam nu de mult un articol despre Vaclav Havel si efortul lui impotriva comunismului in Cehoslovacia. Havel a scris o carte in vremea comunista in care a incercat (cu succes) sa explice de ce oamenii de rand au datoria de a se opune sistemul corupt cu toata fiinta lor.

    articolul tau m-a facut sa ma gandesc la exemplul lui Havel. ideile lui, desi intr-un context diferit, sunt paralele cu ale tale. vezi link-ul de mai jos, iar aici un citat:

    „Havel imagined a man who runs a fruit and vegetable stand in Communist Czechoslovakia (runs, not owns: in Communist Europe, of course, all businesses were owned by the state). The man puts in his store window a sign bearing a Communist slogan: “Workers of the world, unite!” Why, Havel asked, does he do this? The answer: he’s afraid. He wants to live “in harmony with society,” and must prove he’s obedient. Havel noted that such a man might hesitate, out of shame, to post a sign explicitly admitting his fear; but the sign bearing the Communist slogan helps him conceal his cowardice from himself by hiding it behind the façade of ideology — an ideology that offers people “the illusion of an identity, of dignity, and of morality while making it easier for them to part with them.” Communist ideology, Havel pointed out, obliges people to “live within a lie. They need not accept the lie. It is enough for them to have accepted their life with it and in it. For by this very fact, individuals confirm the system, fulfill the system, make the system, are the system.” Moreover, while life in free societies “moves toward plurality, diversity, independent self-constitution, and self-organization,” life under Communism “demands conformity, uniformity, and discipline.” People like Havel’s greengrocer, by going along with all this, become not only victims of the system’s oppression but also collaborators in it — for the sign in the window, in addition to testifying to the shopkeeper’s meek compliance, increases pressure on other merchants to put signs in their windows lest the authorities start asking why they haven’t. So it is that ordinary people, by kowtowing to the system, become its enforcers. (Thus are the subjects of Communism the equivalent of dhimmis under Islam.)

    Havel went on to ask: what if the greengrocer takes down his sign? In doing so, he will have “shattered the world of appearances, the fundamental pillar of the system,” and “shown everyone that it is possible to live within the truth” — and thereby illuminated the lying around him.”

    http://pajamasmedia.com/blog/why-we-need-more-leaders-like-vaclav-havel/


  7. Rose,
    da, cred că pot folosi rândurile tale în acel fel. Dumnezeu ne trece sau ne îngăduie anumite evenimente ca să le dăm mai departe, deşi – uneori – acest lucru e cel mai dificil după ce am trecut de momente. Dificil, dar poate eliberator de asemenea.


  8. Hibiscus,
    bine ai revenit printre timposibilieni (chiar aşa, ar trebui să ştie şi lumea ce statut are dacă vine pe timposibil)! 🙂

    Mulţumesc pentru gânduri, pentru citat. Foarte fermă poziţia lui Havel, într-adevăr. Un ecou mare are propoziţia asta: „For by this very fact, individuals confirm the system, fulfill the system, make the system, are the system.”. O realitate dramatică.

    Este drept că e foarte dificil să te opui unui sistem. Să te încăpăţânezi să mergi contra lui. Şi este drept şi că e imposibil să nu o dai în bară şi să nu calci strâmb măcar o dată. Că suntem oameni, în definitiv. Dar esenţial rămâne să luptăm mai ales cu noi înşine. Noi ne suntem un duşman suficient de puternic şi suficient de prezent în fiecare zi.


  9. Un sistem nu poate fi distrus decat de un alt sistem. O opozitie izolata nu poate realiza practic nimic.

    Pot exista desigur, opozitii, dar victimele vor fi doar in randul celor care isi exprima refuzul, iar sistemul isi intareste doar imunitatea, exact ca si un virus care se adapteaza unei replici lipsite de forta.

    Imi amintesc de initiativele de la noi, prin care se facea apel la populatie sa nu dea mita. Se subintelege ca datorita mentalitatii adancite si cimentate la noi, a unui sistem care cere mita, iar orice refuz este soldat cu refuzul de a se efectua serviciile respective.

    Ca si crestini, sigur ca e recomandat sa incercam sa reechilibram sistemul, dar va exista un sacrificiu mare si e nevoie de multa rugaciune, pentru ca, fara interventia Lui Dumnezeu, suntem sortiti unui esec clar si categoric.

    Sistemul de coruptie din Romania este foarte puternic, pentru ca e vorba de o coruptie extinsa la toate nivelurile si nu exista o patura de opozitie. Abordarea aici este diferita de alte cazuri de coruptie din alte tari.


  10. Romi,
    mulţumesc pentru gândurile tale.
    Este o problemă reală, da. Aşa arată şi ţara, dar şi lumea. E drept că sunt ţări unde mafia e redusă. De tot nu, dar simţitor.

    E dificil a încerca să echilibrăm sistemul. Lupta la nivel înalt este, probabil, cel mai eficient dusă dacă e pornită de jos, de la oamenii de rând. După cum bine zici, nimic bun nu poate ieşi fără susţinerea lui Dumnezeu şi fără încredinţarea planului nostru în mâna Lui.

    Revin la persoana mea – i’ve got an obsession 😛 – şi a fiecăruia în parte. Chiar dacă revoluţia la nivel de sistem nu se (s-ar putea) produce, se merită a lupta contra şi a merge în sens invers pentru simplul motiv că ştim că facem ceea ce Dumnezeu vrea să facem: să îi fim Lui loiali.


  11. Înclin să susţin punctul de vedere subliniat de Romuluss. Trăim într-o ţară în care corupţia este puternic înrădăcinată. În care mentalitatea majorităţii se învârte în jurul unor cuvinte-cheie: mită, relaţii, atenţii, ciubuc, bacşiş, „omul meu” şi multe altele din aceeaşi familie lexicală, dacă se poate spune aşa. Cel mai trist este să vezi copii la vârste fragede, deja convinşi că părinţii lor pot „rezolva” orice problemă sau chiar boacănele lor, pentru care copiii „obişnuiţi” sunt pedepsiţi. Şi constată cu amar că nişte „privilegiaţi” ies din biroul directorului, „bătuţi” …pe umăr cu simpatie, în vreme ce ei suferă consecinţe „conform regulamentului”, aplicat cu stricteţe…Numai pentru ei, nu şi pentru aceia..Iar asta nu este decât prima lecţie a vieţii…Ceea ce urmează e mult mai dur!
    Da, un sistem nu poate fi distrus decât printr-un alt sistem. O simplă opoziţie izolată nu face chiar nimic. Asta a şi „revoluţionat” creştinismul în primele lui secole de existenţă. A adus cu sine o lume nouă, o viaţă nouă.Viaţa în Hristos! Păcat că nu s-a menţinut acel iz de autentică înnoire pe care l-a adus spiritul evanghelic creştin în viaţa lumii…Câte am avea de făcut în lumea noastră, în timpul nostru? Multe….tare multe…
    Eu cred că stă în puterea noastră să schimbăm lumea asta. Chiar cu riscul de a părea nişte „Don Quijoţi” în luptă cu morile de vânt.


  12. Alex, bine ai venit.

    Şi eu cred că punctul de vedere al lui Romi are raţiune şi luciditate. După cum îi spuneam şi lui, aşa stau lucrurile în lume – aproape oriunde -, este real. Şi este de asemenea drept că un sistem nu poate fi învins decât de ceva pe măsura lui: un altul.

    Da, opoziţia izolată nu face nimic. În economia sistemului mondial de valori umane. Opoziţia izolată face ceva doar – sau în primul rând – în economia relaţiei individului cu Dumnezeu. Acolo are impact în primul rând. Apoi poate şi în relaţiile din jur, dacă e să aibă loc; dacă e ca individul să fie lumină. Cam asta vroiam să subliniez.

    Că donquijoţii se pot face din unu – doi şi din doi – zece, este din nou drept. 🙂 Atunci morile de vânt mai pălesc în intensitate, poate.
    Însă chiar dacă e să nu pălească, în primul rând să căutăm Împărăţia…

    Mulţumesc pentru gânduri şi trecere. 🙂


  13. dezbatere in toata regula 🙂
    nici eu nu am dat, si n/am picat, nici nota mai mica n/am luat…o fi tinut minte numele meu, ma stia de baiat silitor :)))))))
    sau profu` o fi incurcat listele cu cei ce au dat si cei ce n/au dat??/
    cine stie.
    n/am dat si gata!


  14. :))))
    Poate toate la un loc.
    Respectele mele! Aşa să fii binecuvântat şi pe viitor.


  15. Verticalitatea cu care reusim uneori sa rezistam la presiunile sistemului ne aduce reputatia de luptatori impotriva curentului, dar daca nu noi, atunci cine? Nu se face primavara cu o floare dar cine stie, merita incercarea. Macar traim cu constiinta curata si cu siguranta ca acolo unde oamenii ne inchid usa, Dumnezeu ne deschide fereastra. Si, de obicei, acela este locul potrivit pentru noi. Si eu vreau sa-i multumesc lui Rose ca ne-a impartasit experienta, am trecut si eu pe undeva pe acolo si stiu ca orice val, cat de amenintator ar fi el tot se afla la picioarele Domnului meu chiar daca a trecut pe deasupra capului meu. Totul este sa fim atenti si treji ca sa auzim la timp… soapta! Cu drag, Elena


  16. Elena, mulţumiri pentru gânduri.
    Este, într-adevăr, greu de rezistat contra curentului, mai ales dacă eşti încurajat din toate părţile să mergi în sensul curentului.
    Domnul să ne dea motivaţie şi putere!


  17. Am revăzut acest articol şi m-am întristat la fel ca şi prima oară. Am ajuns să-mi fie atât de ciudă pe noi, oamenii, pentru că suntem cumplit de răi. Pur şi simplu NU VREM să fie bine, frumos, armonie, iubire, dreptate, înţelegere şi respect în lumea asta. Nu vrem! Noi vrem tot ce-i rău, urât, mizer, nedrept… Asta e şi explicaţia pentru care omul a dat frumuseţea Paradisului pentru….nimic! Viaţa veşnică şi iubirea lui Dumnezeu, pentru moarte şi suferinţă!
    Mă întreb uneori dacă nu suntem cam…”defecţi”? Spiritual vorbind. Dumnezeu le-a făcut pe toate „bune foarte”, dar uite la ce s-a ajuns prin voia omului…
    Cami, mi-au plăcut enorm gândurile tale: „Nu de-asta refuz să acţionez aşa. Ci ca să ştiu că eu nu am contribuit la mizeria asta generală. Că ea e deja făcută – e evident. Dar să ştiu că nu de mâna mea. Că ceea ce ţine de mine nu e la fel de mizerabil ca lumea în care trăiesc”. Mă întreb dacă sunt mulţi care mai gândesc aşa. „Cancerul” corupţiei s-a întins peste tot şi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mă întreb dacă mai e posibil să fie extirpată această urâtă „tumoare” a societăţii.
    Mi-am amintit şi eu de titularizare, de definitivat…. Ce se mai foiau unii pe lângă uşi, cu zâmbete parşive pe buze şi frecându-şi palmele cu satisfacţia lucrului deja rezolvat. Am avut şi eu o mare satisfacţie. Nu ca să ma laud aici. Nu m-am dus la nimeni, n-am bătut la nicio uşă, dar am luat cea mai mare notă şi am „dat peste bot” la nişte aranjamente ale unora, care de atunci nu mai mă pot vedea în ochi. Am râs peste câteva luni când am auzit ce vorbe mi-au scos: „lasă-l măi, că ăsta e nebun d-ăla cu capu’ mare, a învăţat ca un tocilar toată vara!”. Fără să se gândească ei, m-am simţit „onorat” de acest „compliment”.
    Cu o floare nu se face primăvară? Ba se face! Pt că undeva sigur mai este şi altă floare… şi alta… şi alta… Mi-am amintit un film mut celebru, cu un actor vestit al filmului mut (parca Buster Keaton, nu mai ştiu exact cum se scrie numele lui). Era într-un tranşeu mizerabil, în timpul războiului, totul în jur era mizerie şi moarte, noroi şi sânge. În buza tranşeului vede o floricică mică-mică. O minuăţie gingaşă! Uită de nenorocirea din jur şi rămâne în extaz privind-o… Ea era „adevărata realitate”, nu oroarea de afară… Nu mai ştiu cum s-a terminat, dacă a murit sau nu… Am reţinut doar acest episod… Şi floricica…
    Să ne ţină Dumnezeu tari şi să încercăm să greşim cât mai puţin, că de greşit…tot greşim…


  18. Alex,
    apreciez rândurile tale, mulţumesc…

    Nu ne interesează ceea ce e bun şi frumos pentru că nu ne interesează rezultatul, finalitatea. Dacă eşti corect, de cele mai multe ori ieşi în pierdere. Pentru că – să nu uităm – Dumnezeu îngăduie ca soarele să răsară şi să apună la fel şi peste cei buni, cât şi peste cei răi… Şi, dacă ieşi în pierdere pentru că ai procedat cinstit, ajungi uneori în faţa următoarei alegeri: uneori trebuie să alegi între a fi cinstit şi a avea succes. Asta le-am spus şi elevilor mei de câteva ori. Depinde care din cele două e lucrul care contează pentru tine mai mult. Acela va avea câştig de cauză.

    De asta nu ne place Binele, Frumosul, Adevărul… Pentru că nu ne e util… afacerilor noastre. „Mie ce-mi iese”, nu?

    Însă Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor. Şi ceea ce mă linişteşte cel mai mult este că ni s-a spus că toate lucrează spre binele tuturor celor care Îl iubesc pe El şi au fost chemaţi după planul Său. Nu spre binele tuturor. Spre binele tuturor care


  19. Tare frumos spus! Ce frumos le vorbeşti elevilor tăi. Felicitări pentru tot ceea ce faci. Este atât de bine când cei ce au menirea de a „lumina” sufletele copiilor şi tinerilor, înţeleg să-şi facă bine datoria.
    Dumnezeu să ne întărească spre toată lucrarea cea bună!


  20. Ce să zic, Alex, nu le vorbesc tot timpul atât de frumos… 🙂 😦

    Mulţumesc şi fie ca Domnul să înmulţească facerea de bine.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: