h1

Filmoezie

iunie 28, 2008

De data aceasta, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Unul pe un text poetic. Scrierile – fie proză, teatru, poezie – sunt un spaţiu deschis; deschis interpretărilor, imaginilor, sunetelor, chiar mirosurilor, senzaţiilor. Marele ei atu este că dezvoltă imaginaţia.

De aceea, fiecare ochi care citeşte aceeaşi lucrare are o perspectivă proprie asupra ei. Fiecare se poate apropia sau depărta de intenţia autorului atunci când a scris. După diferenţele de impresii asupra unui text ne putem da seama cât de explicit sau, dimpotrivă, sugestiv, ermetic este el. Cu cât e mai ermetic, cu atât permite mai multe variante.

Exerciţiul de faţă nu îşi propune să evalueze neapărat cât de aproape de intenţia autorului e varianta voastră, ci pur şi simplu să vă încurajeze să vă daţi drumul la imaginaţie. Să visaţi puţin cu ochii deschişi.

Gândiţi-vă la un scenariu în care s-ar potrivi acest poem. Evenimentele care ar duce la el sau chiar evenimentele din el; cine şi ce face; şi mai ales ce simte. Vizualizaţi – pe măsură ce lecturaţi – un mic film. Ceea ce mă interesează pe mine e ceea ce vedeţi în acest film.

Simţiţi-vă liberi. Nu vă puneţi problema de corect vs. greşit. Nu voi da „dezlegarea” misterului tocmai pentru a nu rupe farmecul imaginaţiei voastre.

Primplan

Privirea
dintre zgomote
mă contrariază.
Îmi ameliorează surzenia.
Tăcerea
dintre furii
mă fixează
ca un tunel de evadare.

Un primplan
cu infimul
care se diferenţiază
şi auzul îmi revine
treptat,
ca şi calculat,
în mijlocul nebuniei.

17 comentarii

  1. Cu filmele… nu ma stiu, Camix! 🙂 Aici tu esti specialista. 😛

    Deci, cu poema aceasta a ta… cand am ajuns la capat, m-am bucurat ca a revenit auzul. 😛 Dar sa zicem ca privirea aceea de inceput e de dorit, chiar daca tu zici ca te contrariaza. Pe-acolo se evadeaza, prin privirea contrariata. In rest, e cam anarhic scenariul. Zgomote, furii, nebunie. Bine ca se face ordine in auz! Sa se strecoare pe-acolo Cuvantul. 🙂

    Apreciază


  2. Adama,
    🙂
    păi nu chiar de filme ne luăm. Doar de imaginile care îţi vin minte când citeşti poemul. Dar nu imagini din filmele filme, ci invenţiile personale. Atât.

    Da. şi eu mă bucur că îmi revenise atunci auzul. Era prin 2003, cred. Iar privirea – deşi mă contraria – nu era deloc ceva negativ. Doar atât că mă surprindea prin propria existenţă acolo şi atunci. Însă, după cum spui, privirea aceea e de dorit. Exact, pe acolo se produce evadarea. Şi tot ea readuce auzul. 🙂

    Mulţumesc pentru împărtăşire!

    Apreciază


  3. Cred că interpretarea pretinde un procentaj de creativitate, dar care trebuie drămuit cu grijă, chiar fiind vorba de „un text poetic”. Altfel dialogul între autor şi cititor poate fi secţionat, ori mesajul înecat în imagini deluviene.

    Cred, din nou, că un mic tratament te va pune curând pe picioare. Mai întâi, întoarce-ţi privirea de la zgomote (de trei ori pe zi; de înghiţit cu cafea slabă) spre tăcerea care ţi se oferă ca un tunel de scăpare (de luat cu o pauză de jumătate de oră).

    Apoi, schimbpă primplanul infimului cu cel al infinitului (cu comprese celeste la amândoi ochii) timp de două săptămâni.

    Cuvântul Poeziei trebuie mestecat încet şi bine în fiecare dimineaţă (ţinut sub limbă, înfrânată pe cât posibil), înghiţit cu reverenţă şi … auzul îţi va reveni complet … in no time.

    Tratament garantat!

    Apreciază


  4. Gellius, bine ai venit şi

    😀
    ingenios, ingenios!
    O reţetă care trebuie testată cât de curând, pe cât timposibil. Mai ales că e garantat. Şi mai ales că sunt întotdeana slabe cafelele mele şi îndulcite bine.
    Compresele celeste vor fi cele mai cu greutate, foarte important că vor fi puse pe ambii ochi, că uneori mai tragem cu celălalt ochi să vedem ce se întâmplă în film în continuare şi numai bine nu se termină.

    Deci durata de instalare a efectului este no time. Cade numai bine pe timposibil, no doubt. 😀

    Apreciază


  5. Cami,

    la început, în timp ce citeam „cerinta” exercițiului, mi-am zis: „Pas… îi las pe alții cu mai multă imaginație decât mine să „rezolve” în ”n” variante exercițiul ăsta.
    și am început „melcește” să citesc totuși poezia-exercițiu.
    Și, ce să vezi? Nu știu cum, m-am pomenit „vizionând” filmopoezia! Uite ce am văzut eu:
    Tu, pe un vapor mare, gata de plecare, înconjurată de mari mulțimi de oameni. Și sus, pe vapor, și jos în port. Toți își spun, strigând, un ultim gând: „să ne vedem cu bine!”, „multă sănătate!”, „să îmi scrii!”, „te iubesc!”,„te voi aștepta toată viața!”, „să nu mă uiți!”, „ne întâlnim la…” etc. Tu pe toate le auzi, în ciuda infernalului zgomot produs de sirena vaporului gata de plecare. Si nuciunul din ele nu-ți este adresat ție. Și totuși te uiți țintă spre port, în îndepărtarea vaporului de țărm. Încă aștepți… Să vezi pe Cineva… Să auzi ceva… Să se facă liniște… Să te îndepărtezi mai mult de țărm… Tu știi! In finalul filmopoeziei, te văd închizând ochii, zâmbind discret, întinzând brațele – parcă dorind să îmbrațișezi pe Cineva, sau cerul, sau marea, sau vântul, sau pe tine însăți… Tu simți o tăcere liniștită, și-o voce blândă ce-ține) șoptește: „Sunt aici.Sunt aici…”

    SFÂRȘIT

    Ah, mi-a plăcut ce am văzut!
    Mulțam, Cami

    Apreciază


  6. Flori, trebuie sa recunosc ca m-ai lasat gura-casca. Am urmarit cu interes scenele pe care le descriai cu detalii. Neasteptat de integrat in context. Uite, numa’ cativa ca tine si ar fi iesit aici jumatate de roman. :)))))

    Incantata de frumos florentinian,

    A.Dama

    Apreciază


  7. Flori, pentru mine a fost emoţionant să citesc filmul tău. Am urmărit foarte intens povestirea, iar finalul m-a emoţionat.
    Apreciez că ai acceptat să vezi împreună cu mine, că te-ai aşezat pe scaun lângă mine la cinema şi ai privit. Apoi apreciez că ai împărţit cu mine felia ta de vedere.
    Ai păstrat tensiunea bine.

    Mi-a plăcut şi mie ce ai văzut. 🙂

    Văd că şi A.Dama a savurat şi mă bucur. 🙂

    Apreciază


  8. Fetelor,

    și pe mine m-a uimit (după) ce am văzut!

    A. Dama,

    nu ar fi o idee rea cu romanul. Daca ne mai da Cami citeva exercitii din astea, si daca mai multi îndrazanesc sa le rezolve… poate facem un roman… pardon, un filmoroman.

    Apreciază


  9. Nu pot intelege poemele.
    Ce sa fac ?

    Apreciază


  10. Nu le pot simti!

    Apreciază


  11. … dar, ma tratez 🙂

    Apreciază


  12. Deci, Flori,
    te-ai surprins şi tu pe tine. Cool! Aşa e cel mai frumos. 😀

    Hm, îmi întinzi provocări. Nu sună rău deloc. Doar că aş prefera să se simtă lumea mai lejeră, să nu se cramponeze de diferite aspecte şi să intervină liber.

    Apreciază


  13. Cllod,
    Finalul e cel mai bun. Bine faci că te tratezi. Orice boală trebuie să-şi afle sfârşitul în tratament. 😀

    Simţitul poeziilor vine şi el prin tratament. Nu se simte automat în mod neapărat. Simţurile se şi educă.
    Începe cu ceva uşor. Poate Eminescu ar fi o variantă.

    Sau o las pe A.Dama să-ţi mai recomande. Şi pe Flori. 🙂

    Apreciază


  14. Cum spunea Claudiu, …ma tratez… si eu sunt in terapie intensiva la acest capitol 😛 🙂

    Apreciază


  15. Până la urmă, o să deschidem un centru de tratament, ca să facem loc tuturor celor interesaţi şi să acordăm cea mai bună îngrijire. 😀

    Until then, aşa îmi veni să vă dau spre lectură un scurt poem al lui Nichita Stănescu. Mie mi-a plăcut atunci când am dat de el. Mi-a reţinut atenţia şi gândirea puţin:

    În timp

    Totuşi, eu am văzut o pasăre
    care a ouat în timp ce zbura…
    Totuşi, eu am văzut un om plângând
    în timp ce râdea…
    Totuşi, eu am văzut o piatră
    în timp ce era…

    (N. Stănescu)

    Apreciază


  16. Eu am inceput cu Cosbuc. Greseala?
    Uite aici http://blogulmeu.ro/cllodvl/2008/02/16/george-cosbuc-el-zorab/ blogul meu cel vechi.

    Apreciază


  17. Deloc greşeală, Cllod. Deloc. E numai bun începutul ăsta, poate mult mai bun decât Nichita, care vine de obicei după o vreme.
    Deci, Cllod, eşti pe drumul cel bun. Continuă lupta. Sau luptă lupta cea poetică. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: