Archive for Iulie 2008

h1

Love

Iulie 29, 2008

Am auzit astăzi la radio o piesă. Love, thy will be done (Iubire, voia ta să se facă). Interesant titlu, mi-am spus. Se referă la ce ar trebui sau se referă la ce ar gândi majoritatea? O poţi lua în ambele sensuri, deşi cheia de interpretare face toată diferenţa.

Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8). În mod normal, ar rezulta Doamne, Tu care eşti Dragoste, voia Ta să se facă. Sau Dragostea în Numele Tău să fie. Sau Dragostea în limitele Tale să fie.

Iubire, voia ta să se facă. Interpretarea generală, cea fără punctul biblic de vedere, spune că iubirea nu are a face cu Dumnezeu. Că are a face cu oamenii şi punct. Iubirea dintre oameni e cea care guvernează lumea. Iar dacă doar iubirea dintre oameni guvernează lumea, atunci lumea arată cam aşa cum arată acum. Aşa cum arăta şi în vremea lui Cain şi Abel. Iubirea pentru Dumnezeu nu avea ce căuta în relaţia lui Cain cu Abel. Însă iubirea pentru propria persoană avea. Un moment i-a trebuit lui David să uite de dragostea pentru Dumnezeu şi să o dorească pe Batsheba; doar iubirea de oameni şi de propria persoană au guvernat atunci. Rezultatele de mai târziu le cunoaştem.

Această iubire (deşi iubire de oameni) care îl exclude pe Dumnezeu îşi pierde valoarea reală de iubire. Nu este acea Iubire, care e jertfitoare, iertătoare, care nu se mânie cu uşurinţă, care nu se gândeşte la rău, care adoră adevărul, care doreşte binele pentru celălalt. Această iubire e înţeleasă poate în primul rând ca iubire fizică; şi dacă mai rămâne loc de iubire mentală, spirituală…

Doar ştim că se poartă, ştim că e la modă şi că suntem oameni cu sentimente. Şi atunci iubirea, în loc să fie cea care se dăruie, e doar cea care vrea să primească, indiferent în ce cadru şi cu ce cost; şi să primească pe loc.

În perioadele de război şi de mari tulburări la nivel mondial, circula uneori lozinca arhicunoscută „Make love, not war!”. Ideea de iubire (fileo) ca fel de relaţionare dintre oameni este foarte sănătoasă. Însă ea a avut cu totul alte valenţe; de autojustificare pentru alt gen de iubire (eros), desfăşurat afară din voia lui Dumnezeu (Thy will, nu thy will), pentru că dacă ar fi fost în voia Lui, nu mai avea nevoie de justificări. Iar atunci când Dumnezeu este lăsat afară, nu facem decât să ne scufundăm în eroziva iubire de sine, care ne duce la nenorocire.

Deci Love, thy will be done!

notă: thy = your
Anunțuri
h1

Teacher

Iulie 25, 2008

A fi profesor înseamnă o sumedenie de multe alte meserii. Judecător, ca să hotărască cine a greşit şi cine are dreptate. Avocatul apărării pentru cel care trebuie să aibă dreptate. Avocatul acuzării pentru cel care a călcat pe bec(uri). Ceasornic pentru momentul când începe şi se termină o activitate. Mama pentru cei care se lovesc de bănci sau se văd înjuraţi de alţii. Tata pentru a lua măsuri ca dreptatea să fie făcută. Poliţist pentru a amenda comportamentele necivilizate. Vecinul de bloc pentru a te simţi aproape de ei şi pentru ca ei să se simtă bine în compania ta. Duhovnic pentru a le asculta glasul inimii.

Am un semn de carte adresat profesorului, pe care scrie „Niciodată nu ştii unde se opreşte influenţa ta.” Această neştiinţă poate fi o binecuvântare sau poate fi un coşmar.

O piesă a celor de la Jethro Tull din trecut pe care îmi face plăcere să o ascult: Teacher

h1

O piesă rece pe căldură mare

Iulie 23, 2008

La vremea la care voi veţi fi citind următoarele, autoarea se va afla în altă locaţie. Însă se gândeşte la voi, ca urmare a pregătit o felie muzicală de care s-a bucurat enorm când a auzit-o.

Mi-am spus că piesa aceasta e un exemplu de stil pe care l-aş putea asculta în momentul acela la nesfârşit. Dacă poate un moment fi nesfârşit. Şi să mă binedispună şi molipsească instantaneu prin ritmul extrem de bine calibrat şi romantismul ce îl conţine.

Coldplay sunt o formaţie britanică ajunsă la al 4-lea album în acest an, Viva la vida. Cei care i-au mai ascultat pe Coldplay, ştiu că, „prin definiţie”, nu sunt o trupă cu piese vesele nici în conţinut, nici în ritm, nici în melodie. Versurile lor dau de gândit, însă, merită zăbovit asupra lor.

Strawberry Swing, de pe ultimul album, pare să iasă din acest „format” cu tentă pesimistă (sau poate doar realistă?), însă nu de tot. De aceea, cred că poate reprezenta o delectare atât auditivă, cât şi semantică (sună prea academic). Îmi veţi spune voi asta, însă, chiar dacă va fi să o contraziceţi.

Audiţie şi lectură plăcută!

They were sitting
They were sitting on the strawberry swing
Every moment was so precious

They were sitting
They were talking under strawberry swing
Everybody was for fighting
Wouldn’t wanna waste a thing

Cold, cold water bring me round
Now my feet won’t touch the ground
Cold, cold water what ya say?
When it’s such…
It’s such a perfect day
It’s such a perfect day

I remember
We were walking up to strawberry swing
I can’t wait until the morning
Wouldn’t wanna change a thing

People moving all the time
Inside a perfectly straight line
Don’t you wanna curve away?
When it’s such…
It’s such a perfect day
It’s such a perfect day

Now the sky could be blue
I don’t mind
Without you it’s a waste of time

Could be blue
I don’t mind
Without you it’s a waste of time

Could be blue,
could be grey
without you I’m just miles away

could be blue
I don’t mind
Without you it’s a waste of time

h1

Camix în ţara minunilor

Iulie 20, 2008

Camix se aşeză pe bancă împreună cu sora sa, Alice, şi începură a depăna amintiri legate de trecutul lui Alice. Cum în copacul de lângă ea era pe atunci o scorbură pe care intrase un haios iepure alb, veşnic grăbit şi veşnic agitat, cu tensiunea ridicată în permanenţă că va întârzia la apelul regelui. Cum dincolo de scorbură găsi o altă lume.

Una în care poţi deveni brusc mic şi brusc mare şi în care uneori eşti atât de dat peste cap, încât nu-ţi mai aminteşti dacă tu eşti mare sau mic din fire, dacă ceilalţi ar trebui să te trateze ca pe superiorul sau inferiorul lor; că nu mai semeni deloc cu egalul lor; una în care sunt mult prea multe reguli pentru a le ţine minte şi că, totuşi, dacă nu le ţii minte, rişti să pierzi jocul şi să ţi se taie capul.

Una în care toţi se pretind normali, dar tu nu vezi nici o logică în comportamentul şi cuvintele lor. Undeva trebuie să fie ceva greşit. Ori tu te înşeli amarnic cu privire la toată ordinea din lume, ori ei au un cu totul alt barometru care le arată vremea.

Camix se ridică de pe banca pe care stătea cu Alice. O îmbrăţişă lung şi se despărţi de ea. Temporar. Ştia că drumul spre oraş o aşteaptă şi că va întâlni pe el tot felul de vieţuitoare. Nu mai avea energie să bată atâţia kilometri. Urma să fie o vară toridă, o vară în care ţi se lipeşte talpa bocancului de asfalt. Ce să te mai lupţi cu vieţuitoarele scăpate din pădure?!

Îşi luă şi câteva arme, dar cel mai des folosea un binoclu. Să se uite prin geantă cu el şi în sus, spre cer. Ciudat şi pentru geantă şi pentru cer, dar aşa făcea ea. N-avea umbrelă de soare şi tot timpul avea impresia că nu va vedea nimic nici în geantă, nici pe cer.

Însă, când a ajuns la poarta cetăţii şi dori să intre înăuntru, vru să pună mâna pe clanţă, dar era închisă. Extrem de ciudat cum exact în acel moment căzură de undeva de sus nişte chei. Exact cheile de la poarta în faţa căreia stătea. Şi uşa se deschise sub învârtirea cheilor.

Mai urmau multe alte porţi în faţă până să ajungă în inima cetăţii, însă, deocamdată, asta era prima din minunile care i se întâmplau. A căutat binoclul şi s-a uitat lung spre cer, după care a strigat „Mulţumesc!” atât de puternic, încât Alice – care era încă pe banca pe care o lăsase – tresări puţin, dar nu ştiu ce se auzi…

h1

Home, real, home

Iulie 14, 2008

Se apropie vacanţa. Nu mă corectaţi, pentru cei mai mulţi ea doar se apropie, nu a venit încă. Dacă nu aveţi încă planuri sau o casă de vară (de unde atâta bunătate), ar fi timpul să vă alegeţi una pentru evadare.

Am avut o oră la o clasă despre case neobişnuite. Cu ocazia aceea, o fată a făcut o navigare serioasă pe internet şi a găsit nişte exemple mirifice. Savuraţi şi preferaţi una din ele. Atenţie, însă, nu poftiţi! Periculos.

Buuun, acum că v-aţi delectat, trebuie să vă spun că 5 din ele sunt imagini fabricate (doar e internet, la urma urmei) şi 4 sunt case reale.

Intuiţi, ghiciţi, selectaţi.

Acum lista (am lăsat numerele originale ale pozelor): imaginile fabricate sunt cele cu numerele 1, 3, 4, 5, 10.

Apoi:

#6 Este un copac-restaurant din Japonia (Însă copacul nu e copac pe bune, doar construit să semene. În trunchiul lui, se află un lift.)

#7 Este un far: Farul Thomas Point Shoal din Annapolis (SUA), din secolul al 19-lea

#8 Este tot un far: Farul din Westerhever, din Germania

#9 Este o moară foarte veche din Franţa (se crede a fi din secolul al 16-lea)

#11 Este un palat în stâncă din Yemen, construit în anii ’30.

Eu am avut şi surprize la încercarea de identificare a fabricatelor (am bănuit de fals şi unele care erau reale).

Mă gândeam… Dacă ştim construi şi chiar imagina case atât de uimitoare, noi care suntem doar oameni, cu priceperea limitată, cum vor arăta casele noastre din cer?!

h1

O problemă

Iulie 11, 2008

Dacă tot mă aflu în procesul învăţării, mi-am amintit de un text ce aparţine scriitoarei Emily Dickinson (1830-1886). M-am gândit să vi-l prezint şi să vă provoc la gânduri.

Ştiu că există concepţia că poezia e un frumos inutil, un efort de sonoritate întru nimic, o floare care umple un spaţiu doar cu prezenţa şi cu nimic altceva. Că nu poate conţine idei, că e artă de dragul de artei. Ce pot spune e că această concepţie poate fi valabilă şi este valabilă, însă doar în cazul celor pentru care ea e valabilă.

Istoria poeziei a avut şi perioade în care nu a reprezentat nimic mai mult decât o piesă frumoasă de ornament (de exemplu, dadaismul, în perioada interbelică; dar poate şi aici e prea mult spus „frumos”). Însă a reduce toată istoria ei la câteva perioade experimentale ar însemna să reducem, de exemplu, toată istoria filmului la un singur gen: bunăoară, filmele ştiinţifico-fantastice. Ceea ce ar fi la… ani lumină departe de realitate.

Mă luă vorba pe dinainte. Nu dau definiţii poeziei; adică nu azi. Azi vreau doar să aduc creaţia altcuiva în faţă. Aşa cum spuneam, o poezie. Ce mă interesează e la ce sau cine credeţi că se referă poemul. La ce vă duce cu gândul; obiect, persoană, fenomen etc.

Iar apoi, dacă sunteţi de acord sau nu. De ce da, de ce nu?

Pentru mine a fost un exerciţiu interesant. O problemă de matematică interesantă.

My friend must be a bird,

Because it flies!

Mortal my friend must be,

Because it dies!

Barbs has it, like a bee.

Ah, curious friend,

Thou puzzlest me!

Note:
thou = you
puzzlest = puzzles (vb. pers. a III-a sg.)

h1

A fi suporter

Iulie 6, 2008

S-a terminat de ceva vreme şi acest Campionat European de Fotbal. Surprize, surprize, ca de obicei. Nu s-a prevăzut că Rusia va ajunge în semifinale şi va avea un joc atât de energic şi susţinut. Neaşteptat de timpurii au fost şi plecările Olandei şi Portugaliei către casă după sferturi. Nu mai pomenim de Franţa, care nu a rezistat nici măcar grupei; prima surpriză de dimensiuni; însă jocul lor s-a şi arătat excesiv de defensiv, moale şi chiar timorat.

Au fost destule ironizări la adresa francezilor după activitatea prestată, care de care mai haioase, mai acide. De exemplu, acest bilet de avion în numele întregii echipe, luat din timp dus-întors.

Sau episodul acesta sarcastic coupe_d_europe_2008.

Despre România să mai spunem că a fost vreo surpriză? Nu mi-am propus să fac o trecere în revistă a campionatului sau a prestaţiei României în cadrul lui. S-a văzut care a fost jocul lor şi nivelul la care au reuşit să se ridice. Comentariile foarte dramatice care au venit după jocul pierdut cu Olanda mi s-au părut de prisos. Nu era o bucurie că au pierdut, toţi ne-am fi dorit să fi ajuns măcar o etapă mai departe; nu erau însă nici motive de lamentări prea mari. Adevărul neplăcut era că nu aveau ce căuta între echipele rămase; locul lor nu mai era acolo. Nivelul îi depăşise deja. Next time, când vor fi mai pregătiţi.

Ceva mi-a atras atenţia la venirea lor acasă şi mi-a amintit o atitudine pe care am tot întâlnit-o de-a lungul timpului. Nu la jucători. Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: