h1

A fi suporter

Iulie 6, 2008

S-a terminat de ceva vreme şi acest Campionat European de Fotbal. Surprize, surprize, ca de obicei. Nu s-a prevăzut că Rusia va ajunge în semifinale şi va avea un joc atât de energic şi susţinut. Neaşteptat de timpurii au fost şi plecările Olandei şi Portugaliei către casă după sferturi. Nu mai pomenim de Franţa, care nu a rezistat nici măcar grupei; prima surpriză de dimensiuni; însă jocul lor s-a şi arătat excesiv de defensiv, moale şi chiar timorat.

Au fost destule ironizări la adresa francezilor după activitatea prestată, care de care mai haioase, mai acide. De exemplu, acest bilet de avion în numele întregii echipe, luat din timp dus-întors.

Sau episodul acesta sarcastic coupe_d_europe_2008.

Despre România să mai spunem că a fost vreo surpriză? Nu mi-am propus să fac o trecere în revistă a campionatului sau a prestaţiei României în cadrul lui. S-a văzut care a fost jocul lor şi nivelul la care au reuşit să se ridice. Comentariile foarte dramatice care au venit după jocul pierdut cu Olanda mi s-au părut de prisos. Nu era o bucurie că au pierdut, toţi ne-am fi dorit să fi ajuns măcar o etapă mai departe; nu erau însă nici motive de lamentări prea mari. Adevărul neplăcut era că nu aveau ce căuta între echipele rămase; locul lor nu mai era acolo. Nivelul îi depăşise deja. Next time, când vor fi mai pregătiţi.

Ceva mi-a atras atenţia la venirea lor acasă şi mi-a amintit o atitudine pe care am tot întâlnit-o de-a lungul timpului. Nu la jucători. La suporteri. Pe ei doresc să pun accentul aici. Jucătorii nu au fost întâmpinaţi la aeroport de niciun suporter. „Era de aşteptat, doar.” Nu ştiu dacă era chiar de aşteptat, însă ne-am obişnuit deja cu acest comportament al suporterilor; din punctul acesta de vedere, da, de aşteptat. Nu e prima oară, nu va fi nici ultima, cu siguranţă; s-a încetăţenit prea bine simţul de suporter.

Dacă eşti câştigător, eşti cel mai puternic, cel mai inteligent, cel mai aplaudat şi cel mai mediatizat; nimeni nu se compară cu tine, adversarii sunt întotdeauna bătuţi în cap, incorecţi, mafioţi sau pur şi simplu sub nivel; toate metaforele, toate hiperbolele îţi aparţin. Dacă ai pierdut, totul e viceversa. Eşti dintr-odată ultimul om; peste noapte, devii ratatul, incapabilul, eşecul total, cea mai mare dezamăgire. Din capul „clasamentului” preferinţelor, ai ajuns în capătul lui.

Ce poze, ce încurajări, ce întâmpinări…?! Acelea pentru învingători, nu pentru rataţi. De aşteptat, nu?

Termenul de suporter a fost preluat din limba engleză: to support. General cunoscut, cu siguranţă. Înseamnă a sprijini, a susţine. Iar, de aici, supporter – persoana care sprijină, care susţine.

După logica elementară, pe cine sprijini şi susţii de obicei? Cine e cel care are nevoie de sprijin şi susţinere? Cel care e în culmea victoriei şi a bucuriei, cu siguranţă. Altfel, cum ne-am putea explica fenomenul acesta sucit care are loc sub ochii noştri? E observabil la orice întrecere sportivă – e drept că sunt şi excepţii şi ele sunt remarcate cu plăcere – felul în care suporterii, aşa-zişii suporteri, renunţă a mai fi suporteri în mijlocul luptei care se pierde.

Dacă nu atunci când eşti pe punctul de a pierde e cea mai mare nevoie de încurajare şi susţinere, când? Dacă nu atunci când nu se mai potrivesc stângul cu dreptul şi când nu mai ies calculele, când? Dacă nu atunci când vii acasă ştiindu-te învins, când?

E o ironie, la fel ca piesa cântată de Alanis MorissetteIronic, e o ironie să numeşti aceşti suporteri – suporteri. Ei vin şi stau atunci când e bine, când misiunea lor e încheiată sau chiar neîncepută. Ei sunt ca umbrela de ploaie atunci când e soare afară. Şi pleacă atunci când misiunea lor ar trebui să înceapă.

În ochii suporterilor, fanilor, cei admiraţi vor fi azi eroi, mâine – gunoaie. Însă este Unul care e acelaşi şi în ochii Căruia suntem aceiaşi permanent. Rămâne de meditat noi ce fel de suporteri suntem pentru cei din jur…

Anunțuri

8 comentarii

  1. Din definitia ta, un suporter ar trebui sa fie o persoana, care se raporteaza in mod constant la echipa favorita ca si afiliat al acesteia.

    Suporterii majoritari sunt persoane care au manifestari entuziaste, in momente de succes a echipei (lor) favorite si se desolidarizeaza in momemntele de esec.

    Notiunea de suporter definita de tine reprezinta o persoana(e) care are o alta viziune asupra echipei, tine neconditionat cu echipa, gaseste o valoare in aceasta. Acest tip de suporteri sunt adevaratii suporteri, ceilalti nu merita acest nume 🙂


  2. Foaie verde lobodă, gura lumii-i slobodă. Aşa am văzut pe biletul de avion: 23 de jucători şi un măgar.

    Sprijin? Asta parcă merge când e vorba de sfera asistenţei sociale, de sfera religiosului, dar nu de lumea fotbalului. Acolo totul e duritate, brichete în cap, crampoane în picioare şi pe unde se mai nimereşte, ochi scoşi, membre rupte etc., etc. Păi, suporter la noi înseamnă cine strigă mai tare… la gol, nu la înfrângeri. Asta e.

    Ce fel de suporteri suntem noi? Să vedem ce spun despre noi ceilalţi… cei pe care-i sprijinim. 🙂


  3. Punct ochit, Romi. Ai prins întocmai ce am dorit a transmite.
    Ce atitudine ai vis-a-vis de toate acestea? E prea mult să se aştepte din partea suporterilor aşa ceva? Sau de unde încolo e deja prea mult?


  4. A.Dama,
    e drept că asta înseamnă la noi suporter. Mă gândeam ce ar trebui să însemne; la modul ideal, of course; poate prea ideal. Mă gândeam la standardul de care ar trebui să încerce să se apropie cei care se numesc aşa.

    Fotbalul este într-adevăr dur (nu e cel mai dur, mai sunt destule), dar asta nu reduce nevoia celor din teren de a fi încurajaţi. Competiţia tot există, iar aspectele pe care ea le presupune tot consum fizic şi psihic al omului se numeşte. 🙂

    Şi mă mai gândesc la un lucru. Nu suntem noi asistenţi sociali şi consilieri toţi, dar ne încurajăm şi sprijinim familia, prietenii, cunoştinţele, poate chiar duşmanii.


  5. Hei Camix – salut! pe cand poezii posibile cu timp de iubire? mi-e dor de postari mai dese si de poemele tale !- te imbratisez cu drag!L.


  6. Lorelei, 🙂
    uite că eu mă gândisem de ceva vreme la o idee. E o poezie, dar nu îmi aparţine. Să vedem ce iese din ea dacă o punem sub microscop.
    Chiar şi mie mi-e dor de postări mai dese. 😛 Mă aşteaptă un examen săptămâna viitoare şi conştiinţa mă acuză pentru orice frântură de timp dat în altă parte, deşi concentrarea merge foarte dificil. Aşa că încerc să împac toate hobbiurile şi obligaţiile laolaltă, după încerc eu tot timpul, însă uneori capra e mai flămândă, alteori varza e mai grea. 🙂

    Mulţumesc de trecerea ta.


  7. is de acord cu definitia ta de „supporter”, dar uneori dezamagirea e atat de mare incat e greu sa mai fi unul. asta fara legatura cu evolutia romaniei la euro, care asa cum ai spus, si-a depasit oricum conditia. cert e ca mai avem, noi romanii, pana sa invatam imnul lui liverpool, „You’ll never walk alone”.


  8. Da, este de aşteptat să îţi piară la un moment dat cheful de a mai fi suporter, vâzând felul în care este înţeles acest termen. Pe terenul de fotbal. Nu mi-aş duce elevii, copiii etc să vadă un meci din tribună doar ca să vadă cum se face şi să ia aminte ca ei să nu. Că ei oricum merg e partea a 2-a.

    Bine, chiar dacă eu am pornit şi am dezbătut „fenomenul de a fi suporter” în fotbal, asta se aplică, de asemenea, şi la multe alte sfere ale vieţii; cu persoanele pe care le admirăm, cu persoanele care ne sunt prieteni etc.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: