h1

Love

Iulie 29, 2008

Am auzit astăzi la radio o piesă. Love, thy will be done (Iubire, voia ta să se facă). Interesant titlu, mi-am spus. Se referă la ce ar trebui sau se referă la ce ar gândi majoritatea? O poţi lua în ambele sensuri, deşi cheia de interpretare face toată diferenţa.

Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8). În mod normal, ar rezulta Doamne, Tu care eşti Dragoste, voia Ta să se facă. Sau Dragostea în Numele Tău să fie. Sau Dragostea în limitele Tale să fie.

Iubire, voia ta să se facă. Interpretarea generală, cea fără punctul biblic de vedere, spune că iubirea nu are a face cu Dumnezeu. Că are a face cu oamenii şi punct. Iubirea dintre oameni e cea care guvernează lumea. Iar dacă doar iubirea dintre oameni guvernează lumea, atunci lumea arată cam aşa cum arată acum. Aşa cum arăta şi în vremea lui Cain şi Abel. Iubirea pentru Dumnezeu nu avea ce căuta în relaţia lui Cain cu Abel. Însă iubirea pentru propria persoană avea. Un moment i-a trebuit lui David să uite de dragostea pentru Dumnezeu şi să o dorească pe Batsheba; doar iubirea de oameni şi de propria persoană au guvernat atunci. Rezultatele de mai târziu le cunoaştem.

Această iubire (deşi iubire de oameni) care îl exclude pe Dumnezeu îşi pierde valoarea reală de iubire. Nu este acea Iubire, care e jertfitoare, iertătoare, care nu se mânie cu uşurinţă, care nu se gândeşte la rău, care adoră adevărul, care doreşte binele pentru celălalt. Această iubire e înţeleasă poate în primul rând ca iubire fizică; şi dacă mai rămâne loc de iubire mentală, spirituală…

Doar ştim că se poartă, ştim că e la modă şi că suntem oameni cu sentimente. Şi atunci iubirea, în loc să fie cea care se dăruie, e doar cea care vrea să primească, indiferent în ce cadru şi cu ce cost; şi să primească pe loc.

În perioadele de război şi de mari tulburări la nivel mondial, circula uneori lozinca arhicunoscută „Make love, not war!”. Ideea de iubire (fileo) ca fel de relaţionare dintre oameni este foarte sănătoasă. Însă ea a avut cu totul alte valenţe; de autojustificare pentru alt gen de iubire (eros), desfăşurat afară din voia lui Dumnezeu (Thy will, nu thy will), pentru că dacă ar fi fost în voia Lui, nu mai avea nevoie de justificări. Iar atunci când Dumnezeu este lăsat afară, nu facem decât să ne scufundăm în eroziva iubire de sine, care ne duce la nenorocire.

Deci Love, thy will be done!

notă: thy = your
Anunțuri

2 comentarii

  1. Cândva, ni se spunea la şcoală că diferenţa dintre amor şi iubire este că primul termen se potriveşte erosului, iubirii fizice, iar al doilea iubirii care angajează sacrul.

    Sigur că rămâne de văzut în context, de exemplu, strofa din „Luceafărul”, unde se foloseşte „amor”, mai ales că mai ales că fata de împărat îi spune aceste cuvinte luceafărului, fiinţei cu statutul ontologic diferit de al ei:

    Mă dor de crudul tău amor
    A pieptului meu coarde,
    Şi ochii mari şi grei mă dor,
    Privirea ta mă arde.

    Sacrul e definit şi drept ceea ce e pus deoparte, consacrat. Or, luceafărul era chiar pus deoparte… An gajarea sacrului era evidentă. Însă, de multe ori, termenii sunt aleşi, mai ales în versuri, din necesităţi de rimă.

    Dar oare de ce Dumnezeu este dragoste, şi nu Dumnezeu este iubire? Fiindcă atât de mult a iubit, nu atât de tare S-a îndrăgostit, înamorat…

    Ei, Camix, am făcut aceste divagaţii terminologice, ca să ne gândim puţin că există mereu o alegere la acest nivel expresiv şi… până la urmă, tot la felul cum ne relaţionăm noi la El ajungem. Că dacă se face voia Dragostei, ne simţim în siguranţă, dar dacă se face voia amorului… Păi, facă-se voia Iubirii! Dacă tot avem de unde alege. 😛

    Şi, în paranteză, era normal să se spună „make love, not war”, că au murit mulţi, trebuia se se echilibreze indicele demografic. 😀


  2. A.Dama,
    haios de tot finalul! 😆 Pragmantic.

    În privinţa terminologiei, cred că e foarte discutabil (la fel ca unele faze din meciurile de fotbal 🙂 ); fie că folosim dragoste, iubire sau amor, avem în limba română expresii referitoare atât la partea fizică, cât şi la cea sufletească cu toate. De aceea, e bine că specificaşi că vi se spunea la şcoală cândva. 🙂

    Da, este drept că există mereu posibilitatea de a alege nuanţele de cuvinte pentru a ne exprima; unele sună mai poetic decât altele în ele însele; sau în contexte diferite.

    Oricum, mă bucur de gândurile tale împărtăşite.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: