h1

resuscitarea trecutului

august 4, 2008

Scriu pe fond de Black – Wonderful Life. Melodiile vechi îmi trezesc – pe lângă amintiri apuse şi – o stare potrivită cu timpul în care o ascultam. Tot ce ne duce în trecut într-un timp fericit, ne creează confort. Desigur, şi o oarecare nostalgie. Depinde şi de diferenţele la mai multe niveluri dintre timpul trecut reînviat şi timpul la care se produce scrierea. Mă gândesc că gravitatea nostalgiei merge direct proporţional cu lărgimea acestei diferenţe.

Însă nu pe această nostalgie aveam de gând să pun accentul acum, pentru că ea e doar un pozitivă şi fină în acest caz. Dincolo de ea, există o stare pe care trecutul renăscut la viaţă are puterea să o emane din nou în prezent. Deja vu, deja lu, deja senti, madelenele lui Proust… numiţi-le cum doriţi. Cred, doar, că ele sunt mai mult decât această denumire simplă şi uşor recognoscibilă mental atunci când o auzim.

E o transportare într-un alt episod al vieţii, într-o ţară în care ai trăit cândva, pe un drum ale cărui pietricele le-ai simţit în tălpi, o epocă ce părea îngropată. Nu e surprinzător cât de similar se pot aduce la suprafaţă momentele „moarte”, pe care e şi dificil să ţi le aminteşti că au existat vreodată?!

Şi uite aşa, timpul nu e doar liniar. Nu merge doar drept înainte. Desigur, actanţial, e liniar pentru oameni. Însă, mental, îşi cam permite să facă tumbe, cicluri, după care îşi reia din nou cursul. Bine că nu suntem în Johnny Mnemonic, să riscăm ştergerea memoriei din copilărie.

Mă întreb ce fel de oameni am fi fără propria memorie, fără propria istorie. Am fi cu siguranţă, un fel de oameni. Dar…

*

Cu ocazia aceasta, am descoperit şi alte piese ale lui Black. Măcar Feel Like Change şi Sweetest Smile să audiaţi.

Reclame

6 comentarii

  1. eu numesc aceste momente „pietre de aducere aminte” si imi construiesc pe ele mai ales mersul inainte. pentru ca, acolo unde pietrele au fost cam dure pe sub talpi, sa nu ma mai intorc. 🙂

    Apreciază


  2. Elena,
    biblică denumire, da. 🙂 E bine când poţi vedea pietrele dure de la depărtare, pentru a nu te mai întoarce prin acel loc. Uneori nu le observăm decât după ce am călcat pe câteva din ele.

    Apreciază


  3. „Mă întreb ce fel de oameni am fi fără propria memorie, fără propria istorie?” – bună întrebare. Fiecare avem propria istorie. Iar istoria mea, împreună cu istoria ta şi cu istoria lui şi a lor, fac ISTORIA umanităţii. Un mozaic de „istorii” personale. Toate distincte şi atât de colorate…
    Da, timpul nu e nici pe departe liniar. Parcurgem adesea „bucle” ale întoarcerii în timp. Ne raportăm la acele „borne” ale trecutului care ne-au marcat prezentul dar şi viitorul. Desigur, timpul este al lui Dumnezeu, Cel ce este sub timp, peste timp şi mai presus de timp. Noi – mici segmente pe această axă a infinitului. Lăsăm fiecare pe acest drum nişte „pietre de aducere aminte”. Ca şi acelea pe care le regăsim în fiecare cimitir: ” aici odihneşte …cutare….care a fost şi a făcut…”
    Citind aceste rânduri mă gândeam la acele momente unice, atât de importante, ale trecutului care… „ar fi putut să fie”! Şi care pentru o clipă sau o conjunctură sau cine mai ştie ce împrejurare sau persoană sau motiv, au produs o cotitură neaşteptată a vieţii. Era să fie altfel, dar nu a fost, iar viaţa noastră a cunoscut o nouă turnură. Îmi amintesc un moment la care m-am gândit adesea: acum vreo 20 şi ceva de ani am pierdut un tren. Trebuia să ajung urgent la Bucureşti. Am fugit ca să-l prind, dar m-am uitat la el cum se îndepărta şi nu puteam să-l mai prind. Am plecat supărat acasă, iar a doua zi am plecat cu următorul tren. Pe drum descopăr că trenul pierdut de mine deraiase şi mai fuseseră şi câteva victime plus răniţi! M-am tot gândit la acest moment: oare ce-ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat aşa?

    Apreciază


  4. Alex,
    o secvenţă foarte grăitoare pentru providenţa lui Dumnezeu ne-ai împărtăşit din istoria ta. Chiar aşa… dacă s-ar fi întâmplat aşa cum ai fi vrut iniţial?! Uneori ne dorim, dar nu ştim ce ne dorim şi nici dacă e bine pentru noi aşa…

    Lăsăm în urma noastră pietre de aducere aminte şi altora, e drept. Sau, cel puţin, aşa merită să trăim. Dacă nu lăsăm în urma noastră ceva (şi ceva bun, nu doar orice „ceva”), am trăit fără sens. Un scriitor român spunea că trecem de multe ori prin viaşă ca prin apă: nu lăsăm urme… Petru mine, asta e motivant să schimb lucrurile…

    Unamuno pomenea în Jurnal intim despre amintirea celor apropiaţi nouă care nu mai sunt.
    „Trăieşte în noi amitirea persoanelor iubite care ne-au murit; când însă vom muri noi, va muri şi amintirea asta? Vom muri şi noi, şi va rămâne amintirea noastră pe pământ. Ce e amintirea aceea? Şi când vor muri persoanele care ne păstrează amintirea pioasă, va muri pe pământ şi amintirea noastră.”

    Completez eu… Atunci amintirea noastră va fi purtată de Dumnezeu…

    Apreciază


  5. La madeleine pentru mine ar fi ciocolata de casă, probabil. Vai, ce bună era! Mai ales când o culegeam cu linguriţa de pe marginea cratiţei, pe când nu era încă întărită… 😉
    .
    Nimic nu mai e cum a fost. Nici măcar reaudiţia lui Black. Mumos, of course, but… „Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot?”, vorba poetului!…

    Apreciază


  6. Ai resusitat şi tu trecutul acum. 😀 Pe mine nu mă deranjează deloc. Dimpotrivă. 🙂
    .
    Deci întoarcerea în timp nu mai are acelaşi gust… Acum se adaugă la acel gust unul de cafea mai amăruie, unul de ceas deşteptător care cheamă la servici…
    .
    Sunt melodii, gusturi, mirosuri care chiar mă pot transporta în momentul corespunzător din trecut câteva secunde. Uneori nu-mi amintesc exact locul în care eram sau persoanele cu care eram sau ce anume avea trăsăturile acelea. Dar încerc să le identific. 🙂 Cu melodiile poate cel mai mult. Dacă recunosc începutul unei piese, atunci trebuie să-mi amintesc contextul ei. Ca un fel de reaşezare a reperelor de spaţiu, de timp. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: