h1

Trăim Bine

Septembrie 8, 2008

Uneori te vezi pus în faţa situaţiei de a alege între a fi corect şi fără succes sau a nu fi corect şi a avea succes. Aşa le mai spun elevilor mei atunci când se plâng că cei care copiază au aceleaşi note sau note chiar mai mari decât ei, care învaţă. Ce motivaţie să mai aibă, atunci, să înveţe şi să fie cinstiţi? Bineînţeles că simpatizez cu ei. Am trecut şi eu tot pe acolo şi înţeleg fenomenul dureros de complet. Însă nu mă refer la copiat în şcoală. Nu numai. Ci la toate aspectele vieţii, în care suntem nevoiţi să alegem.

De aceea, încerc să-i ajut să iasă din basmul pe care fiecare ni-l creăm: dacă eşti corect, ai parte de câştig. Şi apreciere.  Aşa e idealul; pentru că suntem învăţaţi că trebuie să fim Buni pentru a ne fi Bine (însă nu acelaşi sens cu a trăi bine), hotărâm să acţionăm Bine. Deziluzia se produce destul de repede. Ceea ce realizăm e că:

Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume sunt oameni drepţi cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele; şi sunt răi cărora le merge ca şi celor drepţi, care fac fapte bune.” (Eclesiastul 8:14)

Astfel că nu încerc să îi conving pe elevi că celui corect îi va merge bine neapărat. Nu ai parte de câştig şi apreciere – automat – dacă alegi Binele, Adevărul, Frumosul. Nu din partea oamenilor. Aici e cheia. Oamenii încep să se dea în lături când văd că procedezi după principiu (nu vorbesc de habotnicism sau de fanatism; vorbesc despre principiile bune ale Bibliei, puse în aplicare în mod înţelept). Încep să te privească de parcă ai fi extraterestru sau cu mintea împrăştiată, explodată cândva în pruncie şi nerecuperată vreodată sau naiv…

Urmăriţi această secvenţă de 2 minute din Legendele toamnei. Pe mine m-a impresionat. Majoritatea cunoaşteţi ceea ce se întâmplă. Secvenţa selectată are loc spre finalul filmului, când Susannah e înmormântată. Dialogul are loc între doi fraţi: soţul ei (Aidan Quinn) şi fostul iubit (Brad Pitt). Dedesubt voi reda cuvintele:

*

(în telegramă): Ai câştigat-o, până la urmă. O aduc acasă. Alfred.

Alfred: Am respectat toate regulile. Şi ale oamenilor şi ale lui Dumnezeu. Şi totuşi, pe tine te-au iubit mai mult toţi. Samuel, tata… până şi soţia mea…

Tristan, aş vrea acum un moment singur cu ea.
*

Din partea oamenilor, nu vom avea vorbe sau gânduri bune. Din păcate, impresia devine din ce în ce mai puternică. Şi cuprinde tot mai multe domenii ale vieţii. Însă ceea ce ar trebui să ne intereseze e părerea lui Dumnezeu. Ea ar trebui să conteze mai presus de toate. Pentru că pentru El acţionăm şi credem aşa. Nu e uşor întotdeauna. Sau nu e uşor niciodată.

M-am întrebat de ce se produce distanţarea faţă de cei care preferă principiul. Tocmai pentru că principiul nu se merită. Nu e avantajos. Nu e rentabil. Nu ne face să ne simţim bine. În lumea de azi, nu. Nu ne putem permite principiul, pentru că ne aduce o grămadă de neajunsuri, tristeţi, frustrări. Noul principiu, în schimb, e: ceea ce te face să te simţi bine e Bine.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Din pacate sistemul de gandire pragmatic (ceea ce se vehiculeaza a fi pragmatism in societatea contemporana nu este intocmai definitia termenului – ci a capatat o semantica diferita), incurajeaza valori non morale pentru ca este reprezentat de shortcuturi care permit atingerea obiectivului in mod direct fara a tine cont de sistemul moral.
    .
    Gandirea de tip pragmatic cu semantica fals atribuita in vorbirea curenta – este o gandire de tip bumerang, pentru ca vom cadea in propria noastra capcana. Aparenta simplificare a atingerii unui obiectiv este o aparenta inselatoare, o momeala periculoasa. Odata intrat in sistem suntem obligati sa jucam dupa regulile lui.
    .
    Paradoxul este ca oamenii mai putin morali sunt mai simpatizati pentru ca ating obiectivele dorite de cei mai multi foarte repede, obiective cum ar fi statut financiar si social.
    .
    In sistemul de valori crestin acest fals pragmatism este descoperit ca fiind deficitar si impotriva Lui Dumnezeu care va pedepsi comportamentul gresit.
    .
    Alfred nu a fost simpatizat de familia sa si de sotia lui, ci Tristan – aceste fapte releva ca acestia nu aveau ei insisi o viziune morala, corecta asupra vietii. Oamenii morali si corecti simpatizeaza doar pe cei cu comportament de aceeasi speta; in contrast, ceilalti care adera la modele de viata lipsite de moralitate vor simpatiza pe oameni cu aceleasi modele de viata ca si ei.


  2. adevarul e ca Brad Pitt joaca bine si arata cum arata 😀 , draga Romi! altfel cum l-ar fi iubit toata lumea?… glumesc! 😀


  3. Camix draga, mi-ai prins ideea din zbor!


  4. Mda… sincer e prima oara cand aud de asta 😛 1


  5. Principiul subliniat de tine seamana cu batranul principiu al placerii… Noua ne iese in ochi nedreptatea, dar asta pentru ca ne punem constiinta la contributie. Fara constiinta, stau altfel lucrurile. De cum stau principiile sa nu vorbim.
    .
    Dar nu stim inca de ce unii au mai multi talanti, iar altii mai putin. Stim doar ca ti se cere socoteala in functie de ce ti s-a dat.
    .
    Zic asta, chiar daca suna asonant fata de articol, insa m-am gandit la acest aspect din cauza enumerarii facute de Aidan. Unii au tot, altii… ‘Celui ce are i se va da, iar de la cel ce n-are i se va lua si ce i se pare ca are.’


  6. Un subiect tare actual, Cami. Iar dilema care-i frământă pe elevii noştri este şi mai actuală. În condiţiile în care văd atâţia „protejaţi” care îi sfidează pe profesori şi-i persiflează pe colegi şi le e foarte, foarte bine. Şi mai iau şi medii mari la bac! Anul acesta am fost tare indignat de câteva exemple de acest fel. Mai rău este când cei care merită tot respectul pentru munca lor, mai sunt şi defavorizaţi pe nedrept. La o nedreptate se mai adaugă şi altele. Şi e doar începutul… Urmează mereu altele şi altele. Şi câţi oare rezistă tentaţiei compromisului? Când văd „modele” de succes precum Becali sau Monica Columbeanu?
    „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”(Ioan 16,33)
    Am reţinut modul cum ai scris „Bine” cu majusculă. Bine este doar ceea ce e conform cu voia lui Dumnezeu. Bine aici, bine şi în veşnicie. Ceea ce e numai pentru „aici”… e atât de puţin…
    Acelaşi verset amintit mai sus mai zice ceva, foarte important:”Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi”. Ce alte răspunsuri mai e nevoie să căutăm?


  7. Romi,
    .
    da, aşa numeşte lumea conceptul din spatele actelor, chiar aşa: pragmatism. La fel cum sunt numite astăzi corect din punct de vedere politic toate comportamentele şi actele imorale sau trăsăturile negative.
    .
    O mică paranteză. S-au făcut şi glume pe seama acestor politically corect expressions. De exemplu, o persoană leneşă e numită: „cu deficienţă motivaţională”. Eşecul e numit „realizarea unei deficienţe”. 🙂 Merită o aruncare cu privirea:
    http://www.jokesaround.com/j/397.html
    .
    În schimb, acest pragmatism nu e nimic altceva decât utilitarism. Însă cine va dori să-l numească astfel?! Ne-am făcut atât de diplomaţi, încât ne ferim de orice recunoaştere onestă a lucrurilor.
    .
    Aşa e, Dumnezeu va avea ultimul cuvânt de spus, iar răzbunarea Lui va fi cea mai deplină şi corectă.
    .
    .
    Cipri,
    .
    Eu zic că Aidan Quinn nu e cu absolut nimic mai prejos decât Brad Pitt. Însă ştiu că aceasta e o subiectivitate cu care nu mulţi şi nu multe vor fi de acord. 😛
    .
    În altă ordine de idei, de câte ori revedeam filmul, aveam aceeaşi pornire pe Tristan. 🙂
    .
    Mă bucur că am prins-o din zbor. E, totuşi, bine că am zburat, atunci.
    Cred că ceea ce putem face e să ne rugăm să putem acţiona creştineşte, iar în rest… să nu ne lăsăm niciodată de El.


  8. Marius,
    repetiţia e mama învăţăturii, nu? 😀
    .
    .
    A.Dama,
    da, principiul plăcerii e foarte bine subliniat de tine. E foarte înrudit cu utilitarismul, care urmăreşte atingerea fericirii ca principiu suprem care guvernează toate acţiunile.
    .
    Mi-a plăcut mult felul în care ai pus problema. De unde nu este, nu ai ce lua. 😀 Şi asta e drept, trebuie să recunoaştem. Dar cred că totuşi acest lucru se referă la excelenţă în anumite aspecte, mai puţin la normalitate creştinească în privinţa principiilor. Însă e o chestiune la care merită să medităm. 🙂
    .
    Iar apoi… ceea ce spui legat de ceea ce li se dă oamenilor şi ceea ce li se ia, mă mai gândesc. Pentru că sunt nişte contexte în care apar menţionate acestea. Prima dată, e cu privire la farisei cărora li se vorbeşte în pilde pentru a nu înţelege, din cauză că ei văd, însă nu văd, deşi se află înaintea lor salvarea. Referire la cei cu principii nesănătoase şi conduită iprocită.
    .
    Apoi, e menţionat cu privire la cel care nu şi-a folosit talantul şi i s-a luat. Conduită delăsătoare.
    .
    Restul exemplelor sunt cu pilda semănătorului şi a minelor. Se pare că în fiecare e vorba de o delăsare şi nefolosire a talantului primit. De asta, am reţineri în a interpreta expresia într-un mod prea general, cu referire la oricine. Personajul Alfred nu acţionase delăsător, el urmărise şi îşi menţinuse principiile.
    .
    Altfel, este drept că în lume răsplata nu e potrivită cu moralitatea cu care se acţionează şi se trăieşte.


  9. Alex,
    da, şi în învăţământ, şi peste tot. Îmi place cum ai încheiat. Cel mai important e să avem pace pentru că ştim că toate vor fi judecate de El la un moment dat şi El le va judeca cel mai Bine. E drept şi că uneori e foarte dificil să avem pace cu felul în care arată realitatea. Însă e o promisiune. Deşi e greu să trăim cu gândul la promisiuni, adevărul e că toată viaţa aceasta ne-o trăim pe o promisiune: că vom trăi veşnic în cealaltă viaţă.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: