h1

Când a devenit broasca prinţ?

septembrie 19, 2008

Ascultam azi Keane, unii din preferaţii mei muzicali, şi m-am oprit cu auzul pe melodia Frog Prince (Prinţul Broască), melodie pe care am considerat-o de la început una dintre cele mai reuşite piese ale lor. Se adună destul de mult dramatism în mesajul ei, ritmul e antrenant, nu te lasă indiferent, iar vocea limpede şi susţinută, unul dintre marile atuuri ale trupei. Într-o vreme, o ascultam foarte des.

Am fost curioasă şi am aflat cum s-a născut această piesă. Cei de la Keane şi-au amintit într-o seară de un coleg de breaslă al lor, un alt cântăreţ, care – acum că a ajuns un personaj foarte apreciat – începuse să-i vorbească de rău pe ei şi pe alţi colegi de microfon… Apropo de titlul piesei, ne amintitm toţi de broasca din poveste ce s-a transformat (cu sau fără ajutorul sărutului prinţesei) într-un prinţ. Atunci când are loc inversul, e mai problematic.

Se schimbă oamenii sau atunci când nu mai seamănă cu cei care erau înainte devin de fapt cine sunt ei cu adevărat? Sau nici una din acestea? Scria Cristian Tudor Popescu într-un articol părerea lui vizavi de acest subiect. Mi s-a părut suficient de provocator să v-o plasez sub ochi:

Fiecare din noi a trăit după Revoluţie un număr de ‘revelaţii’ în ceea ce priveşte relaţiile omeneşti. Sub dictatură, personalitatea umană se turtea acolo unde apărea călcâiul de fier, umflându-se în schimb în altă porţiune, ca o jumătate de minge pe care cineva vrea cu tot dinadinsul s-o întindă perfect pe sol. Odată presiunea suspendată, relieful şi-a revenit la formele originare. Zicem de obicei: „Cutare nu e mai e el. Ne ştim de atâţia ani şi acum a devenit de nerecunoscut”. Tot de obicei, cutare răspunde printr-o constatare identică în ceea ce ne priveşte. De cele mai multe ori, ambele părţi greşesc: nu am devenit alţii, eram alţii şi abia acum suntem ceea ce suntem de fapt. Şi descoperim că, inevitabil, compatibilitatea noastră tinde spre zero. („Altitudine fără atitudine”, Copiii fiarei, Editura Polirom, ‘98)

Ce aţi spune că are capacitatea de a da în vileag personalitatea reală a unui om?

Iar acum piesa cu versurile:

The Frog Prince

An old fairytale told me

The simple heart will be prized again

A toad will be our king

And ugly ogres are heroes

Then you’ll shake

Your fist at the sky

„Oh why did I rely

On fashions and small fry?”

All promises broken

Feed your people or lose your throne

And forfeit your whole kingdom

I’d sooner lose it than still live in it alone

You were our golden child

But the gentle and the mild

Inherit the earth, while

Your prince’s crown

Cracks and falls down

Your castle hollow and cold

You’ve wandered so far

From the person you are

Let go brother, let go

Cos’ now we all know

Soon, someone will put a spell on you

Perfume, treasure, sorcery, every trick they know

You will lie in a deep sleep

That’s when

Your prince’s crown

Cracks and falls down

Your castle hollow and cold

You’ve wandered so far

From the person you are

Let go brother, let go

Cos’ now we all know

12 comentarii

  1. batrinetea…este unul din factori…si afecteaza pe toata lumea care imbatrineste. Am citit un articol si am scris despre el citeva idei recent in „Musca-ti limba?” un articol pe blogul meu. Se pare ca lobul frontal se micsoreaza cu virsta . Si pentruca acolo are rezidenta controlul pe care il avem in tinerete cind demulte ori gindim un lucru si spunem cu totul altceva, cind pierdem acel control…devenim noi, cei adevarati. DE aia e bine sa lucram la omul dinauntru si nu la cel de afara care pirde controlul si e posibil sa ne faca de toata rusinea in viitor.

    Un alt motiv cred eu este ca oamenii care au ambitie si un scop in viata de multe ori se fac”luntre si punte” sa-si atinga scopul. Odata scopul atins , nu mai vad nici un motiv de-a continua sarada…si se lasa vazuti in „toata splendoarea”…si vedem atunci cu adevarat cu cine avem de-a face…

    Apreciază


  2. Eu am tinut minte povestea, fiindca cineva a dat drept exemplu transformarea broasca-print, spunand ca stim ca e vorba de basm, iar in basm sunt posibile lucrurile care in realitate sunt imposibile. Insa darwinistii cred ca transformarea s-a intamplat in timp. Cheia e timpul asadar. Am folosit verbul „a crede” si in cazul evolutionistilor, pentru ca, oricum, nu au toate elementele necesare demonstratiei, iar acolo unde nu au ceva pipaibil, trebuie sa adauge credinta…

    Eu m-am legat mai mult de acest aspect, Camix, nu de problema cameleonismului. Dar, in privinta intrebarii tale, ar fi nevoie de un raspuns complex. Paul Tournier zice ca lacrimile nu se pot truca. Atunci cand cineva plange instantaneu in fata ta, e el cu adevarat. 🙂

    Apreciază


  3. Dragă Rodica,
    deci spui că bătrâneţea şi succesul ne dau de gol adevărata personalitate.

    Nu am dorit să pun în articol răspunsurile pe care le vedeam eu la întrebări, dar unu din ele era chiar puterea. Atunci când omul ajunge puternic şi nu mai depinde de ceilalţi, atunci se vede relaţionarea lui la propria persoană şi la restul.

    Aşadar, tienreţea e ca o perdea. Acoperă minusurile pe care le avem. Când îmbătrânim, perdeaua e trasă la o parte, iar adevărul… ar trebui să ne facă liberi…

    Apreciază


  4. A.Dama,
    şi eu cred că timpul este cheia. Multor uşi. Dar mai ales a descoperirilor oamenilor. Avem noi zicerea aceea… că trebuie să mănânci un sac de sare cu cineva pentru a-l cunoaşte. Cu timpul, prefăcătoriile tot ies la iveală, pentru că oricât de talentaţi am fi, nu ne putem preface pentru totdeauna. Sau vorba ceea… nu te prefă, că rămâi aşa. 🙂

    Până oamenii nu se cunosc, sunt dispuşi să creadă unul despre celălalt atât lucruri foarte bune, cât şi foarte rele. Imaginaţia are mai puţine obstacole decât cunoaşterea. Dar, în timp (oare tot la bătrâneţe facem referire? 🙂 ), adevărul tot iese la suprafaţă.

    Lacrimile, da. Uite că îmi place răspunsul. Anumite aspecte nu se… negociază, nu? 😛

    Apreciază


  5. Mi-a plăcut că ai amintit proverbul cu sacul de sare. Mi-am amintit că am citit un articol despre un dizident din România, care a avut mult de suferit în timpul comunismului. După Revoluţie, atunci când a avut ocazia, şi-a cerut dosarul pe care i-l făcuse Securitatea. Cel mai mare şoc l-a avut atunci când a constatat, cu o stupoare greu de imaginat, că cel mai groaznic informator şi turnător al său fusese… chiar soţia sa! Turnase la securitate absolut tot, chiar şi amănunte legate de intimitatea familială! Când a citit dosarul, aceasta era deja moartă de câţiva ani, deci nu a mai putut avea nicio explicaţie.
    Ceea ce spunea C.T.Popescu despre experienţele pe care fiecare le-am avut după Revoluţie…. sunt realităţi evidente. Câţi mai putem spune că mai avem mulţi prieteni adevăraţi. Din ce în ce mai puţini… În loc să vorbim de broasca prefăcută în prinţ, mai degrabă vorbim de „prinţii” transformaţi în broaşte râioase şi urâte rău… Sunt cam pesimist? Poate că da… Mi-am amintit de unele lucruri, persoane…. Mi-am amintit şi că am citit la Pătrăţosu nişte lucruri cutremurătoare, experienţe dure… cred că vi le amintiţi. Eheee…

    Apreciază


  6. Voi credeti ca exista cu adevarat oameni cu mai multe personalitati?

    Apreciază


  7. Alex,
    şocant şi trist, deşi trist e un cuvânt mult prea moale. Da, îmi amintesc şi episoadele de la Pătrăţosu.
    E mai uşor să iei o atitudine când nu eşti implicat direct în astfel de cazuri, cum suntem noi. Când te vezi în situaţie… lucrurile se complică peste măsură. Degeaba îmi vine să spun că trebuie să gândesşti pozitiv în orice situaţie. Chiar dacă ar fi adevărat, ar părea că iau lucrurile grave şi dureroase într-un prea uşor emoţional…
    Domnul să ne dea înţelepciune.

    Apreciază


  8. Rodica,

    problema pe care o ridicam eu era dacă sunt persoane ale căror personalitate, caracter se schimbă în timp şi sunt sinceri în toate etapele sau nu, nu dacă persoanele au personalităţi multiple în acelaşi timp.
    Deşi sunt şi aşa. Cazul prezentat de Alex e un exemplu în acest sens. Şi sunt sigură că nu e singurul. Din păcate.

    Apreciază


  9. Am inteles intrebarea…dar am eu darul sa merg cu saniuta din cind in cind…ma gindeam ca uneori in fata unei probleme luam categoric si instantaneu o decizie…miine dimineata ne vine sa ne tragem palme si regretam hotaririle luate. De aia citeodata e bine sa nu te pripesti … Nu sintem aceeasi persoana seara ca si dimineata? Atunci de ce diferenta in judecata?

    Daca as fi sa fiu avocatul acelei femei sa zicem; si asta nu ca ii iau apararea Doamene fereste, ca ceea ce a facut ea este ceva strigator la cer. Dar…pentruca ea nu e prezenta noi cunoastem doar ce s-a scris in acele acte ale securitatii. E posibil intr-un moment de slabiciune sa fi alunecat pe panta aia…la inceput aproape nevinovat…usurel…si sa nu stie cind a fost atit de adinc in mizeria aia ca n-a mai fost drum `napoi. Satana e priceput la asa ceva…una dintre voi zicea de povestea cu broasca la fiert nu de mult…

    M-am gindit la Iuda de multe ori cum a pus la cale sa-l vinda pe Domnul Isus…si cum dupa ce l-a vindut i-a parut rau si nu i-au mai trebuit banii. N-a fost tot el ? N-a mai fost lacom? Existau in el doi de Iuda ?

    Petru…s-a lepadat de Domnul Isus…N-a fost el sincer? Care este adevaratul Petru…ala de s-a lepadat sau celalalt care l-a slujit pina la moartea pe cruce?

    Ma uit in urma cu regret si din cind in cind in istoria vietii mele am cite un Iuda sau cite un Petru sau mai stiu eu ce om de nimic ascuns in vesmintul trupului meu. N-am fost comunista…daca cumva va trece prin cap…dar sint suficiente modalitati sa nu fi ceea ce inainte de a te naste a fost planuit sa fi de Tatal Ceresc.

    David…ca si el a facut destule…daca l-am lua noi la judecati…

    Eu cred ca Dumnezeu nu-i poate pocai pe uniii decit daca ii lasa sa aiba motive serioase de regret…si poate mindria numai asa se pocaieste…

    Am scris cam mult; si nu ma supar daca stergi ce-am scris…astea mi-au fost insa gindurile din seara asta.

    Apreciază


  10. Da, foarte adevărat.

    Însă la ei ai apucat să vezi regretul şi atunci bineînţeles că e mai uşor să priveşti omul în ansamblu. Eu ridicam mai mult problema – deşi e bine că ai adus în discuţie şi partea aceasta – în care nu vezi (încă, cel puţin) conştientizarea omului că e greşit ce a făcut. Vezi doar că a fost într-un fel, iar acum e altfel.

    Da, aşa e, numai Dumnezeu îi întoarce, făcându-i să regrete şi numai acel regret e menit să îi întoarcă.

    Apreciază


  11. Timpul este un element foarte interesant. Pe cind Dumnezeu „este”…si toate ii sint descoperite, noi traim cu putinul pe care il putem percepe…in timp. Si cum nu avem tot adevarul la dispozitie, n-o sa putem judeca bine niciodata. De aia probabil ca judecata ii apartine numai Lui, ca El doar stapineste intregul adevar.
    Eu sint o fire pripita…si Doamne mult a trebuit sa sufar de pe urma acestei metehne…Ce va spun acuma voua, mi-am spus de o mie de ori…si cind vine clipa…tot sar la concluzii…

    Cred ca diavolul ne amageste pe fiecare cu ceva specific slabiciunilor ce avem. Pe lacomi ii amageste cu bani…averi…pe oamenii midrii cu ranguri si pozitii…la prosti…le da sa aiba de toate cred… Si degeaba ne tot uitam la altii…ca avem si noi metehnele noastre pe care bine le cunoastem fiecare…
    Si sa ma intorc la judecata…pe aia am dreptul sa o fac numai in dreptul meu…ca numai adevarul meu mi-l cunosc in intregime, si numai pe mine ma pot judeca drept…restul…e al Domnului care cunoaste totul…
    Asta-i parerea mea din seara asta…
    Si asta-i alta meteahna care-o am…am prea multe pareri…cu toate ca m-am starduit s-o tin scurt!!!
    🙂

    Apreciază


  12. Da, pe noi ar trebui să ne judecăm în fiecare zi. Numai pe noi. E mai tentant, prea tentant, să îi judecăm pe alţii sau cel puţin pe alţii înainte.

    Cred că nu ne cunoaştem adevărul personal în întregime, poate nici pe jumătate, pentru că, dacă l-am cunoaşte… „n-am mai fi aici”, după cum spun unii. 🙂 Ne este dificil să ne vedem propria viaţă în ansamblul ei ca prin ochii lui Dumnezeu; e o perspectivă care ne depăşeşte, dar dacă El ne luminează şi noi suntem suficient de deschişi ca să vedem şi auzim…

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: