h1

Emoţii prelungi

octombrie 5, 2008

*

O buclă de primăvară
Atemporală
Odată cu aerul tău
Larg şi compus

să respir am mai vrut?

O închidere de ferestre surplus
Odată cu naşterea
Unui tunel
De emoţii prelungi

Ce zi se întâmplă să fie azi?

Noaptea acoperă
Doar cărăruile de afară
Înăuntrul nostru
E mai dimineaţă
Ca roua

Iar mâine e prezentul trecut.

Un vas plin cu cântec
Neînceput
Odată cu desprinderea
De minut

4 comentarii

  1. E tare temporal poemul tău, Camix! 🙂 Se potriveşte de minune cu laitmotivul blogului. Şi dacă vrea într-o buclă să fie atemporal… Vezi? Se termină cu desprinderea. Înseamnă că e loc de cuprindere! 🙂

    Apreciază


  2. Da,
    este şi atemporal. 🙂 Este o ieşire din timp. Cred că cel mai bine din viaţă ţinem minte momentele când am reuşit să ieşim din timp şi să simţim că nu îi mai suntem subordonaţi (chiar dacă, în fapt, îi suntem), să eternizăm anumite evenimente, clipe etc.

    Se potriveşte cu laitmotivul, da. e o obsesie care se pare că se desfăşoară şi inconştient. sau subconştient. cine mai ştie?! 🙂

    Apreciază


  3. Ma ferestruieste acest poem al tau.
    brate de roua sa-ti prelungeasca desprinderea clespidrei cu buclele intoarse.

    Apreciază


  4. Nae,
    mă bucur că ţi-ai deschis ferestrele larg. A intrat toată lumina de afară!
    Aşa să fie precum spui, să-mi fie căderea temporală cât mai alinată. Mulţumiri academice academicianului. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: