h1

În pofida raţiunii

Octombrie 8, 2008

“A crede în pofida raţiunii – este un martiriu”, scrie Kierkegaard. Să fie cu adevărat aşa? Dar nu simţi câteodată atracţia irezistibilă a iraţionalului, care te invită să neglijezi raţiunea, să o contrazici sau să o ignori cu totul? Atracţia aceasta nu-ţi dă nici o emoţie? […] Prin simplul fapt că raţiunea este totdeauna lângă tine, orice act de credinţă să fie totodată un martiriu? […] dar sentimentul că credinţa ta e creatoare, că aşa cum crezi tu se face lumea, că actul tău liber de credinţă este nu numai un act soterioloic, ci şi unul cosmologic – toate acestea nu-ţi dăruiesc nici o bucurie? Adică, cum: crezi, creezi şi te mărturiseşti – şi toate acestea nu te mângâie, toate acestea te fac să suferi un adevărat martiriu, numai pentru că “crezi în pofida raţiunii”?…
Se vede treaba că Kierkegard, care-şi pierduse de mult credinţa, pierduse până şi amintirea ei.
(Jurnal portughez, Mircea Eliade, 4 ianuarie, către 3 dimineaţa)

Ne revoltăm împotriva credinţei care există în pofida raţiunii, pentru că raţiunea a ajuns (de mult, nu de acum) supralicitată. Însă, surprinzător mi se pare că, în celelalte domenii, ea poate fi trecută cu vederea fără probleme. Acolo nu deranjează absenţa ei.

Putem avea pasiuni în pofida raţiunii, care ne pun în primejdie viaţa sau cel puţin sănătatea. Altfel, de unde atâtea morţi premature în maşinile ultrascumpe care se iau la întrecere pe şosea?)

Putem iubi îndelung în pofida raţiunii persoane nepotrivite, aşteptând fie să se schimbe, fie să ne iubească.

Ne putem irosi viaţa în pofida raţiunii, a pregătirii pe care o avem; putem sta pe degeaba fără căpătâi ani întregi, dar să credem în pofida raţiunii – nu.

Putem omorî timpul în pofida raţiunii, ocupându-ne de mărunţişuri neimportante sau inutile, dar nu ni se pare un martiriu.

Aceste ‘în pofida’ nu deranjează, nu revoltă, nu creează instabilităţi, depresii. Dar a crede în pofida raţiunii e de neconceput.

Ar mai fi, sigur, de discutat şi problematizat aici dacă lumea se face după cum vrem doar noi sau dacă mai sunt şi alţi factori de care depinde asta. Însă, acum, am preferat să mă rezum la a pune în discuţie această raţiune absentă care deranjează.

Anunțuri

13 comentarii

  1. Sunt destui aceia care cred că între credinţă şi raţiune există o mare incompatibilitate. Ca şi cum a crede în Dumnezeu este un act… iraţional!? Eu cred că nu înţeleg mare lucru.
    Credinţa este un act supraraţional, transcende raţiunii, continuaă acolo unde ea se opreşte. „În pofida” a ceea ce ar vrea să susşină unii „raţionali”.
    Tocmai pentru că suntem într-atâtea moduri …iraţionali, acţionăm…”în pofida raţiunii”. Omul credinţei „vede” în toate raţiunea divină a lucrurilor, a vieţii, a tot ceea ce există.


  2. Nu stiu multa filozofie…dar intr-o noapte teribila…am invatat si eu ce-nseamna ce-nseamna sa crezi…impotriva ratiunii…
    Fiica mea cea mai mare trebuia sa aiba al treilea copil…Sotul ei era la N.York…de cealalta parte a Statelor si doctorii au hotarit cezariana…”acuma”. Am hotarit sa intru in sala de nasteri in locul lui…Parea a fi inca o cezariana obisnuita. M-au pus la capul ei…si cum era treaza in timpul procedurii am hotarit sa recitam impreuna Psalmul 23. In timp ce il recitam pe soptite sa nu deranjam doctorul si nursele, incep sa aud ca se lamenteaza…si inteleg ca ceva nu merge bine…din ce dau atentie la ce zic ei dintr-aia mi se face rau…asa ca am cerut sa ies afara sa nu cad acolo…si am fugit repede la un telefon si mi-am chemat familia si le-am spus doar atit…pe genunchi…toti…acuma…Laura e in primejdie. N-am terminat bine sa spun asta ca o nursa vine si-mi spune ca de urgenta trebuie sa semnez o hirtie care le dadea voie sa faca o operatie ca Laura are hemoragie puternica.
    Am semnat si apoi am inceput sa bat coridoarele rugindu-ma cu voce tare in timp ce la difuzor chemau ba sa aduca singe ba vreun specialist. Se uitau nursele la mine si am i-am spus uneia…”nu te ingrijora, nu sint nebuna, numa ma rog”. Mi-a raspuns cu simpatie…’stiu draga, stiu”
    In sfirsit operatia a durat de la 6 seara pina la 11 noaptea si cind doctorul a terminat , a venit sa vorbeasca cu mine si singurele cuvinte ce le-a putut spune au fost…”eu am facut tot ce am putut, dar nu garantez…daca traieste pina miine dimineata…traieste, daca nu…imi pare tare rau. Noi ii bagam singe dar pe o parte intra si pe toate partile se duce afara…” Ii bagasera singe direct la inima…era pusa in masina de respirat si era numai tuburi.

    Am avut …taria…a fost ca un fel de obraznicie mai mult…nu stiu cum mi-au venit cuvintele…nu stiu cum am indraznit…dar ce mai puteam sa pierd… si i-am zis…”Doctore…tu ti-ai facut datoria…restul o sa faca Dumnezeu”…Nici in ziua de azi nu pot sa cred ca am spus ce am spus, ca n-am plins si nu m-am vaietat…doar am strins din buze si am strins pumnii si am hoatarit ca ma tin de Dumnezeu in noaptea aia pina mi-o scoate din ghiara mortii…

    Cind m-au dus s-o vad capul ii era umflat de n-am mai recunoscut-o. Mi-au sugerat sa imi vad nepotelul si am refuzat…le-am spus ca il voi vedea cind termin de stat linga fata mea. Mi-au spus ca nu pot sa stau…dar intre timp au observat ca de cum plecam de linga ea toate aparatele zbiriiau…cind eram linga ea si ii vorbeam…se linisteau…asa ca m-au lasat sa stau linga ea .

    La picioarele patului ei avea nursa care nu s-a miscat de acolo de fapt, toata noaptea. In momentul cind m-au lasat sa stau, mi-am adus aminte de ce a zis doctorul…ca daca v-a trai pina dimineata…si am zis…Doamne…cita vreme am sa ma rog tu nu poti sa mi-o iei…are trei copii, eu nu vreau sa ii cresc copii. Am sa ma rog cum stiu pina dimineata si cit timp ma rog Tu nu poti sa mi-o iei…am zis din nou. Apoi m-am rugat sa ma ierte Domnul de toate pacatele cite le-am stiut cu gindul sa inalt in spre cer miini curate…apoi mi-am adus aminte ca in vechime puneau miinile peste bolnavi…si le-am pus si eu…mi-a parut rau ca n-am avut untdelemn ca sint sigura ca si aia as fi facut chiar daca m-ar fi excomunicat dupa aia…si mi-am muncit memoria pentru orice verset am putut sa imi amintesc despre rugaciune…rugati-va ne-ncetat…tot ce veti cere cu credinta prin rugaciune veti primi…si am stat in picioare ca sa nu cumva sa motai si sa uit sa ma rog…nici nu mi-a pasat ca mai e cineva in camera si se uita la mine…

    Incet , incet, Laura a deschis ochii si am putut comunica cel putin prin da si nu…i-am spus ca ma rog pentru ea si cu atita tarie in voce …nu stiu de unde am luat-o dar am avut-o …i-am spus ca totul va fi ok…S-a facut dupa o vreme ora 5 dimineata si s-a facut ziua…in mintea mea asta insemna ca Laura va trai…Fratele meu care astepta undeva pe la usi a cerut sa imi ia locul…i l-am dat numai cu promisiunea ca continua sa se roage…
    M-am dus sa-mi vad in sfirsit nepotul…un copil sanatos si frumos…si dupa citeva zile in spital, a iesit si Laura afara…o puteti vedea in poza cu cei trei copii pe blogul meu.

    Un amanunt as vrea sa spun…cind s-a dus Laura la o vizita obisnuita la doctor, dupa ce a trecut valul asta…doctorul i-a spus…nu stiu ce a facut mama ta in noaptea aia…dar aia te-a salvat…

    N-am fost si nu sint decit un pumn de tarina…si ala…stie Domnul in ce stare…dar stiu atit…eu am un Tata care asculta glasul tuturor copiilor Lui…care cum sintem…cind il strigam, daca sintem ai Lui…El ne cunoaste vocea si ne raspunde…
    si ce altceva este credinta daca nu „o incredere neclintita” …


  3. Doamna Rodica, cutremuratoare marturia dvs! M-a impresionat enorm! Sunt convins ca numai o mama poate simti asa de profund astfel de evenimente. Dumnezeu sa va tina intru aceasta „incredere neclintita” ! Si pe noi, pe toti!


  4. Multumesc Alex…as vrea sa intelegeti ca n-am povestit experienta mea sa ma falesc cu vreun fel de sfintenie ca n-o am si n-am de spus nimic altceva decit ca Dumnezeu iubeste si asculta o inima zdrobita…si daca cineva pe undeva crede ca nu mai este demn de dragostea lui Dumnezeu sa stie ca gindul nu e de la Dumnezeu…ci de la cel care ne fura nadejdea.

    Fratii mei aveti curajul si strigati…avem in cer un Tata…asta este ceva nemaipomenit!


  5. Criticaţi-mă pentru următoarea definiţie. Asta cred eu…si cu asta basta !

    raţionaliştii = atei.


  6. MT, cand te referi la rationalisti te referi la cunoscatorii curentului filosofic rationalist sau la simple persoane?


  7. Alex,
    da, raţiunea singură nu are toate răspunsurile, chiar dacă unii pretind că e aşa.

    Rodica,
    emoţionantă istorisirea ta. Da, exact asta cred că este credinţa. Aceea care transcende raţiunea. Dumnezeu lucrează în moduri uimitoare. Depinde dacă suntem noi gata să le observăm. Nu cred că raţiunea e rea. Deloc! Cred că cele două se completează.


  8. MiCu T, 🙂

    nu te contrazic, pentru că, din câte văd în jurul meu (deci mă refer la oamenii simpli, accentul exagerat pe raţiune este la fel, indiferent de formaţia celor în cauză), cei care supralicitează raţiunea o fac în defavoarea credinţei. Cu cât se lărgeşte realitatea pe care o privim prin prisma raţiunii, cu atât se pare că scade şansele credinţei.
    Raţiunea e foarte bună. Atâta vreme cât nu pretindem că ea explică totul. Sau că raţiunea NOASTRĂ explică totul.

    Romi,
    pe tine te las să tratezi cu MiCu T aspectul la care se referea el. 🙂 Deşi cred că indiferent la cine ne referim, răspunsul ar trebui să fie foarte asemănător. Bineînţeles, dezvoltarea subiectului ar fi deosebită, dar esenţa o văd aceeaşi. Însă aştept dialogul vostru.


  9. Uite in cazul meu…ca nu pot vorbi de altii…doctorul mi-a spus ca a facut tot ce a putut. In termeni medicali mi-a explicat ce s-a intimplat…au lucrat cu stiinta si ratiunea lor pina unde au stiut si au putut…toate astea bune si la locul lor…dar exista cred eu o limita la stiinta si la cunostintele umane…de-acolo incolo nu ne mai putem bizui decit pe Dumnezeu. De fapt ar trebui de la inceput sa ne bizuim pe El. De cite ori lucrurile au mers ca la carte si omul a iesit …mort dintr-o simpla procedura medicala?

    Eu am fost electrocutata in 1992 la 120.000 de Volti…de trei ori…asta mi-ar fi mai greu sa explic cu toata stiinta. Oamenii ii spun miracol la astfel de lucruri…Sint absolut sigura ca in stiinta Lui Dumnezeu exista ratiune in tot ce face El si noi nu intelegem…doar ca noi inca n-avem acces la ratiunea Lui, ca e poate prea mult sa putem intelege. Dar ne-a promis ca intr-o zi vom stii si vom intelege. Abia apuc sa-L intreb cum de n-am murit electrocutata…deocamdata stiu doar atit ca avea sa-mi atraga atentia asupra unor lucruri si cum am fost tare de cap a trebuit sa recurga la masuri mai drastice…si ca avea in planul Lui ceva pentru mine si nu terminasem…


  10. Exact romuluss ! Si nu numai la cunoscatorii ci si la practicantii acelei vremi si cei din zilele noastre.
    rationalistii nu l-au cunoscutul niciodata pe Dumnezeu ci sunt oameni simpli ! omul lui Dumnezeu cu 4 clase este omul deplin.

    idem camix: ratiunea e buna dar….. si totdeauna este un „dar”


  11. Rodica,
    şi eu cred că există o limită la tot ce e omenesc, iar a ne încrede în puterile omeneşti până la refuz nu e înţelept.
    Experienţa ta a fost una serioasă, cu siguranţă Dumnezeu a mai avut lucrări să îţi încredinţeze!


  12. MiCu T.,

    Totdeauna este un „dar”, aşa e.
    În altă ordine de idei, ea este şi un dar, nu? 🙂 Un cadou pentru care trebuie să şi mulţumim.


  13. MT,
    spuneai ca „raţionaliştii = atei”,afirmatia nu este chiar adevarata. Nu am sa insist pentru o demonstratie lunga, dar daca aruncam o privire asupra catorva rationalisti consacrati cum am ar fi Descartes, Leibniz, Stuart Hackett si de asemenea lista poate continua, vom vedea ca si pe cale rationala se poate ajunge la teism si nu doar la ateism. De fapt rationalismul nu este o condamnare la ateism, ci totul depinde de premizele de la care pornim. Sigur ca atat Descartes cat si Leibnitz erau matematicieni, fapt care asigura multa clarviziune.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: