h1

Ce sunt profesorii, de fapt

Noiembrie 3, 2008

Ping-pongul e un sport simpatic. Mai joc din când în când. Viteza mai pune probleme, reflexele trebuie să fie foarte foarte bune ca să nu pierzi mingea.

Însă ping-pongul e bun pe masa verde de cei câţiva metri. Mai puţin în viaţa de zi cu zi. Ceea ce fac cu profesorii cei de la minunata (de la minunile trăznite ale ţării lu’ Alice) conducere a ţării se potriveşte ca o mănuşă acestui sport. Noi mingea, ei jucătorii.

De la preşedinte, la premier. De la premier, la Curtea Constituţională. De la Curte, la presă. De la presă, la nervii profesorilor. De la nervii profesorilor, la părinţii elevilor. De la părinţi, se pierde şirul şi se împrăştie la toată lumea. Apoi servă la preşedinte, barată de premier.

În spatele tuturor, partidele se bat care să facă galerie mai sonor, care să-şi ia megafoane mai puternice pentru a fi auzite de noi mai clar. Ceasul bate, timpul trece. Vin alegerile. Pe care îi vom alege? Profesorii vor vota cu cine le va promite mai mult (şi vor face mai puţin). Aşa că ar fi cazul, atunci, să îşi forţeze măcar puţin corzile vocale ca să ştim că ei există. Şi chiar sunt acolo. Şi chiar vor să îi votăm. Pentru ca, la anul, să ajungem tot în situaţia aceasta (sau alta şi mai fericită) de plonjare din mâinile unuia în ale altuia.

Ca o adevărată minge de ping-pong între două palete la o masă verde. Acum, cei care ţin paletele se mai schimbă din când în când. Masa şi mingea… mai puţin.

Şi atunci mai votăm? Pe cine să mai votăm?

Anunțuri

11 comentarii

  1. Of, ce temă tristă…Pentru că realitatea este cel puţin tristă. Şi asta pentru că cei care trâmbiţează sus şi tare că „nu mai pot” de dragul acestei ţări, nu vor să se gândească deloc la necesitatea de a ridica această ţară prin educaţie. O şcoală românească bine pusă la punct, va da societăţii oameni cât mai buni, nu „rebuturi” umane (scuze pt expresie).
    Ce sunt profesorii? Am auzit multe „păreri” care m-au lămurit că foarte mulţi nu înţeleg mai nimic din cele ce înseamnă munca unui om care se straduieşte să facă educaţie. Când de fapt ar trebui să proceapă că profesorii sunt acei oameni care se chinuiesc zi de zi cu nişe copii din ce în ce mai prost crescuţi, mai needucaţi de către familiile lor, cu lacune tot mai mari şi tot mai obraznici. Desigur, nu generalizez, dar nu pot să nu constat aceste deficienţe tot mai întâlnite la noile generaţii care vin în şcoli.Dar pretenţii….cât cuprinde! Mai ales la părinţi! Care îşi învaţă odraslele să fie …şmecheri! Să fenteze, să fie frauduloşi şi….”mai dă-i încolo şi pe profesori! Că doar ce mare lucru fac?” Halal înţelegere a muncii unor oameni! Iar copiii fac la fel cum văd şi cum aud!
    Imaginea cu mingea de ping-pong spartă…e tare tristă. Ca şi realitatea vieţii de educator… Sunt atre curios ce „mare brânză” vor oferi… E clar ce fel de voinţă politică este pentru rezolvarea acestei probleme! De fapt e o falsă problemă. e ceva ce trebuia rezolvat cu bun simţ de la început, nu când lucrurile au ajuns în asemenea stadiu de umilinţă şi dispreţ.
    Scuze, sunt tare supărat, mai ales la acest capitol! Plus că a început campania electorală şi trebuie să ne înarmăm cu multă ….lămâie. Ca să nu ne ia …greaţa! De la atâtea promisiuni şi dulcegării!


  2. E o tema trista cum spune si Alex. Am lucrat si eu o perioada in invatamantul privat destinat adultilor. Sigur atmosfera aici este creata de viziunea patronului. Oricum invatamantul sufera foarte mult la noi si problemele majore deriva atat din demotivarea financiara a profesorilor, cat si din limitarea autoritatii fata de elevi.

    Generatiile cu o educatie robusta, au inceput sa apuna in defavoarea generatiilor care se afla la polul opus.

    Educatia precara, cat si lipsa bunelor maniere vor transforma tara intr-un cosmar de nedescris. Profilul generatiei de maine este cat de poate de „manelist”, adica de proasta calitate. Cand vad copii mergand pe strazi cu un celular performant in mana utilizat pe post de MP3 player, dat cu manelele la maxim, ma duce cu gandul la filmele horror in care respectul fata de cel de langa tine lipseste cu desavarsire.

    Ce poate face guvernul? Toti gasim scuze guvernului pentru ca e limitat, iar noi, ca cetateni ai tarii, nu il ajutam. Oare elemente simple ca si promovarea culturii si nu a epocii de manele nu erau posibile cu minim de efort? Oare autoritatea fata de copii cu probleme de comportament de ce a scazut dupa anii ’90?

    Daca discutam de teoria conspiratiei parem stupizi, dar oare de ce vointa politica a guvernantilor (legat de elementele minimale care nu necesita resurse financiare mari) este indreptata doar spre crearea unor generatii de oameni flamanzi dupa bani si sex, dar care nu deranjeaza manevrele politice ale guvernantilor? Oare e vorba de o simpla psihologie de manipulare a maselor in care iti poti asigura tie un loc cald in fruncea tarii fara sa fii deranjat de forta populatiei? As tinde sa cred ca da, pentru ca activitatea politicului de la noi este foarte diferita ca si interese de politica si interesele purtate de guvernele tarilor care s-au ridicat din cenusa de dupa al II-lea razboi mondial.

    Trist!


  3. Alex,
    mi s-a relatat o discuţie între o dirigintă şi mama unui elev dintr-o şcoală în care am predat în trecut. Diriginta îl reclama pe elev pentru fumatul „prestat” în cadrul şcolii. Mama elevului răspunde nedumerită: „Da, ştiu că fumează. Şi? ce dacă? Bem împreună cafea acasă şi fumăm, pentru că prefer să fumeze cu mine, decât în cluburi cu ştiu eu cine.”

    Asta e scuza pe care o aduce părintele însuşi. Mai e ceva de spus? A preferat să aleagă – nu-i aşa? – un rău „mai mic”. Mă întreb cât de mic e.


  4. Romi,

    aşa e, e tristă tema, după cum spunea şi Alex. Mulţi profesori pe care îi cunosc sunt scârbiţi efectiv de această trambalare (pe care o vedem şi simţim în mai multe sfere ale vieţii, nu doar aici) pe care o practică capetele înalte.

    Da, demotivarea financiară este, într-adevăr, o problemă; de aceea este şi această agitaţie naţională (ce ciudat sună acest „naţională”, parcă te şi îngrozeşte).

    Autoritatea redusă asupra elevilor este o altă chestiune importantă. Ea vine atât din mentalitatea cea nouă, ideea „postmodernă” despre elev, care presupune o mulţime de drepturi şi libertăţi. Libertatea de exprimare… Avem acum libertate de exprimare; nu este zi în care să nu auzi cuvinte mizerabile şi caracterizări la adresa profesorului sau a notei pe care o dau ei. Este un val care depăşeşte de multe ori puterea de menţinere a dialogului şi a activităţii de predare/ instruire la un nivel suportabil.

    Poate guvernul chiar e limitat. Însă la un alt nivel: la cel moral şi uman. Salariile şi pensiile pe care şi le votează (nu cumva cam în fiecare an se repetă aceste majorări?) nu pun niciodată în instabilitate nici economia, nici bunul mers al ţării… Profesorii sunt cei care nu se gândesc cât rău fac ţării prin pretenţiile exprimate.

    Revoluţia a adus libertate. Libertatea trebuia sa fie un lucru bun. „Dar noi am făcut din ea…”


  5. Noi,dăscălimea, suntem azi masă de manevră. Cum apare vreo figură politică îşi arată imediat interesul faţă de această clasă socială. Suntem consideraţi parcă o masă amorfă, un personaj colectiv (mai frumos spus)lipsit de personalitate şi care vociferează undeva, în fundal. Mă simt jignită de măsurile politicianiste şi nu mă interesează deloc atenţia clasei politice. Şi, cu toate acestea, nimeni şi nimic nu or să mă convingă că am profesia cea mai frumoasă. Nimeni şi nimic nu or să îmi ştirbească dragostea faţă de această profesie.


  6. Asta este la fel in America…sora mea este profesoara de istorie, dar vine de la scoala atit de stresata si din cauza elevilor dar mai mult a administratiei si a parintilor. Parintii majoritatea lucreaza ore lungi si copii sint lasti fara supraveghere. Cind vine vorba de educatie ei cred ca profesorii sint total responsabili de educatia odraslelor lor.

    Administratia pe de alta parte primeste de la guvern sume mari de bani daca procentajul de elevi care trec clasa este ridicat. Asa a scazut standardul, si obliga pe profesori sa treaca clasa pe toata lumea.

    Dincolo de aceste lucruri este insa planul diavolului care este urmarit si infaptuit pe tot pamintul.

    Unii striga „libera gindire”, de parca daca esti crestin nu esti liber sa gindesti: ei de fapt creaza conditii optime de intunecime totala in gindire, din moment ce nu promoveaza educatia. E aproape hazliu cum se dau unii si pe bloguri in scrinciob de cite ori incerci sa spui ceva referitor la Biblie, comentind ca asta ar fi cumva un fel ingust de gindire, uitind ca de fapt biserica a fost cea care a promovat educatia de la inceputurile inceputurilor…

    In citiva ani, cred ca si scrisul si cititul vor fi rare…ca tehnologia le da totul mestecat…si le spune chiar si cum si ce trebuie sa gindeasca. Se zice ca daca se repeta un lucru de 60 de ori, intra cu siguranta in memorie…Pai ce altceva se face la televizor si alte cai, decit sa se indobitoceasca tineretul prin programele respective…iar parintii, sint si ei la fel hipnotizati ca si restul.

    Nu ne-a mai ramas decit ceea ce spune Biblia, sa legam poruncile Lui la mina si la frunte si la usciorii usii, pentruca copii nostrii sa nu uite invatatura Tatalui…

    Voi toti care slujiti intr-o meserie atit de pretioasa, nu uitati, Domnul Isus a fost „invatator” Ce faceti voi este o slujba binecuvintata. De cite ori aveti necazuri amintiti-va ca si Invatatorul nostru a suferit incercind sa ne invete cum sa ne purtam si cum sa ne pregatim pentru cer.
    Blessings tuturor!!!


  7. Mirabilis,
    este bine că nu îţi poate lua nimeni şi nimic dragostea faţă de această meserie. Uneori am sentimente asemănătoare, după diferite episoade reuşite. Oricât de binr m-ar face elevii să mă simt, nu pot accepta, însă, ca şi corecte practicile şi legile stupid gândite pe care noi trebuie să le respectăm.


  8. Rodica,
    aici problema cu elevii care nu ar trece clasa se pune în felul următor: se reduce numărul elevilor şi, dacă acesta ajunge aub limita admisă, se desfiinţează clasa. Şi nimeni nu doreşte acest lucru. Mai ales profesorul ar „trebui” să nu o dorească. Deci o stimulare negativă, nici măcar pozitivă. 🙂 😦

    Cât despre libera gândire, ea va deveni tot mai des invocată, vom avea din ce în ce mai mulţi liber cugetători şi gânditori. Dar, aşa cum spui, trebuie să vedem şi binecuvântarea din cadrul acestei îndeletniciri.


  9. Profesorii sunt modele de urmat. Unii.
    Profesorii sunt contramodele. Altii.

    Iar invataceii trebuie sa isi dea seama singuri care sunt „unii” si care sunt „altii”.

    Cei care au ajuns in varf i-au ales pe „altii”. 😀


  10. A.Dama, ăsta este … umor negru? Ha, ha! Faină ideea!


  11. A.Dama,
    😆
    Aşa, aşa. La ei, e puţin mai grav deja. Ei generalizează regula şi pentru „unii”, şi pentru „alţii”. Mi-a spus un elev că el nu crede că există vreun profesor care să nu poată fi cumpărat. Ceea ce e foarte trist. I-am spus că nu îi doresc să mă aibă ca evaluator la bac. 😛 (Bine, nici nu sunt şanse, pentru că nu se trimit profesorii examinaţilor la evaluări.)



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: