h1

Premoniţie

Noiembrie 8, 2008

premonition-032706

Am simţit eu că aşa se va întâmpla. Ţi-am spus eu că urmează să facă aşa.

Aţi avut presentimente, revelaţii? Filmul Premonition (2007) este exact despre asta. În cadrul familiei Hanson, Linda (Sandra Bullock) este anunţată, într-o dimineaţă de joi, că soţul ei, Jim (Julian McMahon), a avut accident mortal în ziua anterioară. Vestea e şocantă şi, nu bine se face a doua zi, că trece din nou printr-un şoc. Cel al descoperirii soţului ei acasă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Problema: nu era ziua de vineri, cum ar fi fost normal să urmeze. Era ziua de luni a aceleaşi săptămâni. Aşa se succed evenimentele pe tot parcursul filmului. Timp de o săptămână, zilele urmează necronologic: joi, luni, sâmbătă, marţi, duminică şi miercuri, ziua fatală.

Toate acestea le aflăm pe măsură ce filmul înaintează, nu de la început. La început, suntem bulversaţi de o aparentă lipsă de logică a curgerii timpului. Suntem confruntaţi, de asemenea, cu ideea că ea ar fi nebună; doctorii şi cei din jur aşa o consideră. Nu o mai considerăm astfel după ce realizăm că toată acţiunea are loc pe două planuri, nu doar pe unul, cum suntem obişnuiţi în modelul clasic de film.

Descoperi împreună cu personajul principal ceea ce se întâmplă. Ceea ce este un punct pozitiv. Mare. Întreţine tensiunea şi interesul. Ceea ce am văzut la început, anunţarea morţii soţului, era o revelaţie cu privire la ce urmează a se întâmpla. Acum tot ce trebuia să facă ea era să descopere când va fi ziua cu pricina şi cum ar putea împiedica evenimentul să se întâmple.

În ziua de miercuri, ultima din şir, Linda caută să îl localizeze pe Jim şi să ajungă la locul unde se află el (pe o şosea). Când ajunge, însă, tocmai faptul că ea e prezentă acolo încurcă situaţia şi el moare în exact felul în care i s-a spus la începutul filmului.

Trebuie să mărturisesc că nici nu film nu a reuşit să mă enerveze în aşa manieră. Pentru simplul fapt că te face, ca telespectator, să desfaci iţele, să suferi împreună cu personajul, să speri că revelaţia a avut loc tocmai pentru a împiedica nenorocirea, iar la final să vezi că, de fapt, viitorul nu poate fi schimbat şi ştiai asta din totdeauna.

Dar filmul are menirea de a te introduce în atmosferă. A reuşit. Şi apoi, nu ne zbatem noi, uneori, pentru lucruri care ştim că vor ieşi prost şi tot prost ies, în final, oricât de multă zbatere am forţa?

Şi, pe de altă parte, mai ştim ceva. Că toate lucrurile lucrează spre binele… indiferent că am avut premoniţie înainte sau nu. 🙂

Anunțuri

22 comentarii

  1. Fain filmul. L-am văzut de curând. După ce îl vezi rămâi cu nişte întrebări. Nu şi cu răspunsuri. Sunt atâtea lucruri în lumea asta pe care nu putem să le explicăm aşa cum am dori.
    Am cunoscut oameni care înaintea unor evenimente importante aveau tot felul de vise premonitorii. Alţii aveau premoniţii puternice, instantanee, despre cei dragi, aflaţi departe. Mai e şi acea comunicare atât de specială între persoanele gemene. Şi ar putea fi amintite şi mai multe. Să spui despre ele că sunt prostii, închipuiri, aiureli…. e prea simplu. Dar aşa ştim noi să „rezolvăm” necunoscutele: prin negare! De fapt doar le întoarcem spatele, căci nu rezolvăm nimic. Şi miracolele – lucrurile puterii lui Dumnezeu, nu au fost acceptate de către toţi oamenii. Cred că putem recunoaşte că în viaţa fiecăruia sunt multe necunoscute, lucruri pe care nu ni le explicăm.
    Nu îmi place în film că se subliniază ideea fatalistă a predestinării: „ce ţie scris, aia se întâmplă”! iar omul nu are nicio putere în faţa destinului. Dumnezeu este sigur alături de noi şi numai spre bine!


  2. Cu vreo luna in urma mi-am luat o zi libera. Era inca cald aici in California si eram la computer si geamul deschis. Deodata aud o bufnituta si un claxon sinistru…intepenit pe sunet ca…sfisie atmosfera.

    Am sarit ca arsa si inima imi batea sa iasa din piept. Am stiut instantaneu ca e cineva de-al meu intr-un accident. Am pus mina pe telefon si am chemat-o pe una dintre fetele mele ce locuieste citeva strazi de la mine , si mi-a raspuns rizind…nu stiu ce facea. Am inchis si am chemat-o pe mama mea care locuieste la doua case…si ea mi-a spus ca fratele meu care numai ce plecase de la ei este in accident si l-a chemat pe tatal meu sa-i ia copii care erau pe banca din spate ca sotia lui e rau lovita…

    Am alergat la locul accidentului si gindindu-te ca doar ce au iesit pe poarta si au dat coltul, nu-ti venea sa crezi cum in asa scurt timp, atit de aproape de casa…iar eu nu ma puteam dumirii cum de am stiut…ca am stiut ca e cineva de-al meu…mi-a spus ea inima mie…

    Cine sa mai inteleaga? Si cu toate ca nu intelegem cred ca ar trebui sa ascultam si de instincte citeodata…

    Si apoi mai exista ingerii care ne pazesc…poate si ei sint atasati de ceilalti din familie ce ne apartin, si nu li-e tot una cind ceva rau li se intimpla…cine stie cum mai e in lumea celor nevazute, si cit sintem de perceptivi la ea…sau cit ne incapatinam sa nu fim…


  3. Alex,
    da, e fatalist. De asta îmi era cel mai ciudă: că a dat speranţe şi apoi le-a explodat. 🙂

    Este drept, după film rămâi cu întrebări multe. Asta e un punct pozitiv. Te face să cauţi, să gândeşti, să nu rămâi în confort. Să găseşti răspunsurile fără ajutorul lor. E o provocare.


  4. Rodica,
    hm, surprinzătoare experienţă. Cred că sunt nişte revelaţii. Sau să le numim doar simple simţăminte? Sau poate unele lucruri sunt deasupra noastră şi nu le putem înţelege. Suntem doar oameni.


  5. Decit sa trag concluziile de par, m-am lasat pagubasa… desi imi ascut urechile mintii cind incep sa am anumite simtaminte…


  6. Cred ca din partea spectatorului e nevoie de niste cunostinte aparte pentru a face fatza unui astfel de film. Sa stie niste artificii legate de temporalitate si dislocarile temporale, despre destin si predestinare, despre tipurile psihologice etc.

    Tu, ca de obicei, te descurci bine cand e vorba de filme! Se inteleg bine ochiul cinematografic cu rostirea.


  7. Rodica,
    deci stai cu „urechile” ciulite când se întâmplă ceva ieşit din comun. 🙂 Bine faci.


  8. A.Dama,
    Da, cam e nevoie, dar, având în vedere că cei neinteresaţi de filme nu prea vor citi articole legate de ele, … 🙂 ; iar dacă o fac, măcar îşi vor pune rotiţele la învârtit 😛

    Oricum, artificiile caracteristice filmelor (şi literaturii; iată un punct comun între cele două şi un motiv pentru care literatura ar putea deveni atractivă de citit) sunt cunoscute mia bine de cei pasionaţi de regie şi construcţie a povestirii. Cei care nu au pasiunea acestea cred că nu vor fi atenţi la ele. S-ar putea să fie şi destul de derutant. Dar ăsta e riscul. Nu toate filmele sunt pentru toate gusturile. De fapt, nici nu ştiu dacă sunt filme pentru toate gusturile.

    Ar trebui să scriu odată despre un alt film (cu aceeaşi protagonistă) cu temporalitatea fragmentată în două planuri, The Lake House. Merită văzut chiar şi numai pentru matematica din el, pentru exerciţiile de a reface firul. Nu e un exerciţiu foarte greu, e provocator, zic eu. Sunt şi filme la care acest exerciţiu e extrem de obositor şi aproape imposibil; personal, aş pune aici 21 Grams.


  9. Cami, îmi place cum comentezi filmele. Trebuie talent pentru aşa ceva!

    Sâmbătă seara am văzut un film halucinant la Pro tv. Văzusem un promo şi asta m-a făcut curios. E vorba de „Constantin” cu Keanu Reeves. Îngeri, demoni, o lume ca un câmp de luptă între puteri nevăzute despre care oamenii nici măcar nu sunt conştienţi. L-ai văzut cumva?


  10. Mulţumesc, Alex. 🙂 Poate e din cauză că îmi place cinematografia. Şi regia.

    Nu am văzut Constantine. M-am uitat acum pe imdb.com să văd cu ce se mănâncă. 😀 Vai, e si thriller, şi horror. Nu cred că îl voi vedea în curând. Încă la thrillers mai aleg câte ceva, dar horror nu sunt pentru mine. 🙂 Mi s-a mai părut interesant cu el Johnny Mnemonic, cred că l-am mai pomenit pe aici o dată.


  11. Premonitia poate fi demonstrata usor cu ajutorul legii numerelor mari:

    http://www.selfhelp.ro/2008/12/05/premonitie-intre-mit-si-realitate/


  12. Selfhelp (premoniţie),

    mulţumim pentru link. După demonstraţia cu pricina, s-ar putea spune că fiecare gând al omului este considerat drept premoniţie. 🙂

    Astfel, fiecare putem avea liniştiţi câte o premoniţie că x sau y va muri, dat fiind faptul că fiecărui om îi e sortit să moară o dată. 😛

    Metaforic, de mai multe ori. 🙂


  13. Vroiam sa pomenesc si eu de The Lake House dar vad ca l-ai vazut! Din categoria celor cu firul facut nod (pescaresc) mie mi-au placut The Butterfly Effect si Vanilla Sky. N-o sa-ti spun mai multe despre, nu ma pricep la cronici de film spre deosebire de tine 🙂 Felul cum le prezinti imi face pofta sa le revad, desi nu sunt genul…


  14. Hmm, să ştii că nu am văzut filmele de care zici (după ce m-am asigurat de pe imdb că ştiu despre care e vorba 😛 ), deşi am auzit despre ambele. Va trebui să le vizionez cândva.
    Deci nu-ţi place să revezi filme. Mie îmi place dacă e vorba de filme care au fost speciale, însă vreau să le revăd la o distanţă mare de timp, să am timp să le duc dorul. 🙂


    • in principiu filmele de suflet le-as revedea dar am o gramada cam mare si ma sperie :))
      doar unul din gramada face exceptie, singurul care l-am vazut de 6 sau 7 ori (who’s counting?) si-o sa-l mai vad. imagineaza-ti un musical – drama, cu un pic de history, romance, mult umor, spiritual etc.
      de fapt nu ti-l imagina, poti sa-l chiar vezi :p (daca nu l-ai vazut deja) – Fiddler on the Roof http://www.imdb.com/title/tt0067093/


  15. L-am văzut şi am citit şi cartea. Mi-a plăcut pentru inteligenţa combinată cu umor, merită.


  16. ma bucur ca ti-a placut 🙂


  17. […] A letter distance between… […]


  18. vazut si asta. nu mi-a placut in mod deosebit, m-a tinut doar in fata lui pt a-i vedea finalul. nici nu mai retin: il salveaza sau nu pe sotul ei pana la urma? : ))


  19. Dacă dai o citire articolului, îţi dai seama cum se termină.


  20. aha. : D

    mi-am adus aminte de-un film asemanator oarecum, dar mai fain: if only.


  21. vaguely familiar, dar nu cred că l-am văzut. cel puţin nu în întregime.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: