h1

U2 – în numele unei iubiri

Noiembrie 14, 2008

Mă simt deseori foarte claustrofobic în oraş, simt nevoia să ies din oraş şi să plec undeva undu22004promo-1e valorile oraşului şi ale societăţii noastre nu te trag în jos. Mi-a spus cineva o istorioară interesantă: că, în Belfast, dacă ştii strada pe care stă o persoană, poţi spune nu doar religia pe care o au, dar şi câţi bani câştigă; chiar după partea străzii pe care stau, pentru că, pe măsură ce înaintezi pe deal, casele sunt tot mai scumpe. Aproape că îţi poţi da seama cât câştigă după numele străzii pe care locuiesc. Asta mi-a transmis ceva, aşa că am început să scriu despre un loc unde străzile nu au nume.

Asta spunea solistul formaţiei U2, Bono, despre piesa Where the Streets Have No Name (1987), în care şi arată nemulţumirea şi dezacordul cu ideea că religia şi credinţa unui om pot fi fotografiate atât de superficial.

Propun să-i dăm o ascultare:

The city’s a flood
And our love turns to rust
We’re beaten and blown by the wind
Trampled in dust
I’ll show you a place
High on a desert plain
Where the streets have no name

Ascult cu plăcere această formaţie irlandeză de muzică rock, cu influenţe de blues-rock, folk rock, country music şi gospel music. Şi pentru liniile melodice, şi pentru versurile gândite, şi pentru mesajele consistente. Sunt constituiţi ca grup şi activi din 1976. Recent a apărut o publicaţie care le analizează activitatea de până acum.

Un fragment din recenzia cărţii Călătoria spirituală a trupei U2:

Sunt prezenţi la MTV, dar nu par câtuşi de puţin să-i cânte în strună. Îşi disimulează abil mesajele impregnate de textele Sfintei Scripturi şi îşi pun fanii pe gânduri cu întrebări dintre cele mai profunde.

Reprezintă un cocktail exploziv de mânie profetică la adresa unei Biserici creştine adormite. Visează la o credinţă pusă în practică – vor ştergerea datoriilor Africii, eradicarea foametei, a malariei şi a virusului HIV.

Vo_u2_copertar totul, vor trezirea, vor pacea, vor raiul pe pământ. Chemarea lor se vrea o privire aruncată întunericului din perspectiva luminii. Dincolo de orice idee de showbiz, http://www.bestmusic.ro/Artist_U2_1223.html vor în continuare să schimbe lumea. (Tiberiu Crişan, bestmusic) – fragment preluat de aici.

În loc să fac o apologie sistematizată, voi prefera să vă aduc în faţă câteva compoziţii spre audiţie, vizionare şi analiză de mesaj. Acestea sunt doar câteva dintre cele care se merită ascultate.

În numele iubirii se iubeşte, dar, tot în numele iubirii, se discreditează, se ignoră, se dispreţuieşte, se…. urăşte, se trădează şi se omoară. Ce altceva se mai face în numele iubirii? Aceasta e tema piesei următoare, Pride (In the Name of Love) – 1984. A fost inspirată din activitatea şi moartea lui Martin Luther King Jr. Avem şi referirea la trădarea lui Isus de către Iuda aici:

One man caught on a barbed wire fence
One man he resist
One man washed on an empty beach.
One man betrayed with a kiss

In the name of love
What more in the name of love?
In the name of love
What more in the name of love?

Să vedem.

Şi dacă Dumnezeu şi-ar trimite îngerii pe pământ acum, am fi noi mai sensibili la vocea Lui? L-am crede mai mult? L-am lua mai în serios? Cât de surdă a devenit societatea la valori? Unde e „aerul” neinfectat al sufletului? Avem doar orbi care vor să conducă alţi orbi. Aceasta e If God Will Send His Angels (1997).

It’s the blind leading the blond
It’s the cops collecting for the cons
So where is the hope and where is the faith … and the love?
What’s that you say to me
Does love… light up your Christmas tree?
The next minute you’re blowing a fuse
And the cartoon network turns into the news

Hey if god will send his angels
And if god will send a sign
Well if god will send his angels
Where do we go?

Şi voi încheia cu un cântec de pace, pe care l-au scris după bombardamentele din Irlanda de Nord din 15 august, 1998. Mai târziu, după 11 Septembrie, 2001, a primit noi semnificaţii. Numele menţionate în piesă sunt numele unor persoane care au murit în acel bombardament. Despre Peace on Earth (2000) este vorba. E o invocare a divinităţii pentru pace în mijlocul durerii pierderii celor dragi, în mijlocul urii dintre oameni.

Sean and Julia
Gareth, Anne, and Breeda
Their lives are bigger than
Any big idea

Jesus can you take the time
To throw a drowning man a line
Peace on Earth

To tell the ones who hear no sound
Whose sons are living in the ground
Peace on Earth.

Vă doresc o plimbare plăcută, dar şi cercetătoare şi meditativă pe Strada Fără Nume.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Hai să-ţi spun una dintre melodiile preferate de la U2! 🙂

    În ce-i priveşte pe cei de la U2, nu i-am ascultat atât de mult ca să vin cu o părere avizată. Pot zice o impresie pertinentă, fiindcă e impresia mea. 😀 Au substanţă, nu zic, dar parcă nu te acaparează aşa, din prima, cum se întâmplă cu alte trupe sau cu alţi solişti. Poate e nevoie să insişti ca să ajungi să zici: „Îmi place într-adevăr”.


  2. Am revenit la povestea cu străzile cu nume şi fără nume. 😀 În unele părţi, sunt străzi care nu au nume, ci număr. Eu zic că un oraş cu străzi fără numere şi fără nume e cam… imposibil. Dacă nu timposibil.

    În orice caz, îmi spusese cineva cum s-a rătăcit într-un oraş care avea toate străzile la fel, nu-şi dădea seama de nume, fiindcă nu ştia defel limba şi, oricum, era un alt alfabet. Plus că nu toate străzile aveau plăcuţe cu denumirea.

    Sigur că se poate şti starea materială a cuiva în funcţie de zona în care locuieşte… încă de străzi şi de anumite numere de pe stradă – sau partea dreaptă / partea stângă n-am auzit, dar parcă ne mai mirăm de ceva pe lumea asta?

    Aştept să păşesc pe străzile de aur. Nici nu mai contează dacă vor avea nume au ba. Oricum, acolo semantica ştiută de noi nu ne va ajuta cu nimic. Zero barat. 😀


  3. A.Dama,
    mulţumesc pentru împărţirea din preferatele tale. Eu, ca admiratoare a mai multor piese de-ale lor, o îndrăgesc şi pe aceea, bineînţeles. Am citit că a fost scrisă ca un regret după moartea solistului formaţiei INXS, mai ales regretul că nu a făcut nimic să împiedice evenimentul, că nu a stat lângă el să-l susţină.

    Nu mai ţin minte dacă m-au acaparat din prima. Ştiu că sunt compozitori şi cântăreţi care au nevoie de mai multe audiţii pentru a le descoperi farmecul, iar alţii care nu schimbă cu nimic impresia celui care ascultă, fie că ascultă prima oară, fie că a zecea oară. Nu ştiu dacă ar folosi sau nu reţeta reascultării în cazul lui U2. Fiecare persoană e altfel.

    Străzile noastre cele de toate zilele. Bineînţeles că îţi poţi da seama după zone cât de înstăriţi sunt oamenii. Dacă zonele sunt Primăverii, Pipera etc. şi au renume. Dar e mai puţin probabil să nimereşti caracterizarea sufletului locuitorilor după strada pe care locuiesc. Aici cădea mai mult accentul. Că sufletul nu poate fi măsurat cu centimetrul. Sunt poetici U2-ii îştia… oricât de timposibili sună. Prea multă exactitate cere la un moment dat şi străzi fără nume; ca să facă loc unor alte feluri de nume.

    Şi eu aştept acele străzi. Poate doar noi vom avea acolo nume…


  4. U2 sunt cei mai tari, cei mai relaxati pe scena pe care i-am vazut, profesionisti excelenti, se vede pe ei ca sunt meseriasi, nu ii chinuie talentul. Ar putea canta cum isi doresc…


    • Se poate. Sau Pink Floyd şi apoi ei. Sau împreună. Sau separat. Sau alţii pe care nu-i ştiu.
      Oricum, mă bucur că îţi plac.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: