h1

Urme

noiembrie 30, 2008

flower-snow2

Viaţa contează nu doar atât cât se află în desfăşurare. Contează şi după ce se termină.

Trăieşte în noi amintirea persoanelor iubite care ne-au murit; când însă vom muri noi, va muri şi amintirea asta? Vom muri şi noi, şi va rămâne amintirea noastră pe pământ. Ce e amintirea aceea? Şi când vor muri persoanele care ne păstrează amintirea pioasă, va muri pe pământ şi amintirea noastră.

Las un nume, ce e oare mai mult decât un nume? Ce voi fi eu mai mult decât personajele fictive pe care le-am creat în invenţiile mele? Ce e astăzi, pe pământ, Cervantes altceva decât Don Quijote. (Miguel de Unamuno, Jurnal intim, p. 53)

La urma urmei, ceea ce rămâne în urma noastră e ceea ce va conta pentru omenire. Ce rămâne după noi? Pe lângă „to love and to be loved” (cum apărea şi în Moulin Rouge) în relaţie cu Dumnezeu şi cu oamenii, ce aţi vrea să lăsaţi în urma voastră?

Eu aş vrea…

16 comentarii

  1. …o urma pe un alt om si o carte.

    Apreciază


  2. De fapt, rămân (sau lăsăm) în urma noastră, nu doar ce „am vrea”, ci puzderie de „urme”. Câte dintre ele „am vrea” să NU rămână, şi ce n-am da să fie şterse din amintirea traiectoriei pe care ne-am înscris, conştient (mai ales), sau inconştient în vremea rânduită nouă pe planetă.

    Contemplând, de multe ori, unele din urmele negre lăsate de mine în sufletele oamenilor cu care am avut tangenţă, m-am rugat cu disperare ca Judecătorul să neutralizeze influenţele mele nocive şi să echilibreze cu „bine” de la Sine răul săvârşit de mine.

    Aş pune întrebarea ta altfel, „Ce fel de amprente (posibile pietre de poticnire) n-aş vrea să las în urma mea?” Cum să trăiesc pentru a evita vechea, de când lumea, întrebare, „Unde este fratele (aproapele) tău?”

    Apreciază


  3. Meplusmyself, sigur laşi urme pe mai mulţi oameni. Nu poţi doar pe unul.

    Şi cărţile ar putea fi mai multe… 😉

    Apreciază


  4. De exemplu, ar fi bine dacă ar rămâne un model de viaţă!… „Călcaţi pe urmele mele, întrucât…”

    Apreciază


  5. …exista o continuitate…noi dam din noi generatiei urmatoare ceva…si va ramine nu ce vrem sa ramina ci ceea ce dam din noi. Ce spunem si ce facem sint doua lucruri diferite. Ce spunem dispare, dar ce facem ramine pentruca chiar si copii nostrii se uita si abzorb ceea ce practicam nu ceea ce vorbim…

    Si vom continua sa existam prin faptele noastre…ele ramin.

    Ca si cintarea „merge-voi cu mina goala inaintea Domnului”…
    Sintem mintuiti prin jertfa de la Golgota dar ceea ce investim pentru eternitate este ceea ce facem zilnic…

    Apreciază


  6. meplusmyself,

    cam la astea mă gândeam şi eu. în privinţa persoanelor, adăugasem şi copiii (care nu ştiu câţi 😛 ). iar la carte, includeam şi blogul, care ajunge la destinatar precum o carte.

    Apreciază


  7. Gellius,

    corect. Lăsăm şi ce nu vrem. Sau mai ales ce nu vrem? E o întrebare bună asta: ce urme ai dori să nu laşi.

    Aş vrea să nu las gheaţă, amărăciune sau pustietate – vizavi de oameni. Şi imagine defectuoasă a lui Dumnezeu pe care s-o fi lansat drept model.

    Apreciază


  8. A.Dama,

    da, numai că acel model – după cum spunea şi citatul – moare cu timpul. Unde să rămână el ca amintire după ce pleci tu şi cei cunoscuţi ai tăi.

    Însă se poate şi să nu ne propunem această, cum s-o numesc, „nemurire pământească”.

    Apreciază


  9. Rodica,

    exact. Din ceea ce faci (nu trebuie neapărat să fie din ceea ce spui), care ar fi lucrurile care ai vrea să rămână în urmă.

    Este drept, „predica” nu compensează acţiunile noastre. Degeaba ştim, spunem şi proclamăm cum AR TREBUI. Ceea ce va conta, în final, va fi ceea ce AM FĂCUT.

    Apreciază


  10. @Gellius,
    Ai sesizat un aspect important.
    Nu as vrea sa las rautate.
    Bonus, Antoine de Saint Exupery: „Esentialul lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina.”

    Apreciază


  11. Mă gândeam la prima parte a citatului: cei ce nu mai sunt şi pe care îi purtăm acum în inima, în amintirea noastră, vor mai fi pomeniţi şi după ce noi nu mai suntem? Ce se va întâmpla cu amintirea lor?
    Mi-am amintit de copilărie. Bunica mea îmi povestea foarte mult despre fraţii săi, despre părinţii care i-au murit când era mică. Nu mai avea decât o poză cu dânşii. O am şi acum. Şi îmi amintesc fiecare povestire de-a bunicii. Pentru că mi-a vorbit despre ei, eu acum ştiu cine au fost, cum au fost, ce fel de oameni, ce calităţi aveau. Nici bunica mea nu mai este printre noi, dar îi voi păstra mereu amintirea sfântă în inimă.
    Îmi rămâne datoria de suflet ca să vorbesc şi eu mai departe despre aceste chipuri dragi. Ca amintirea lor să meargă mai departe. Avem datoria să le vorbim copiilor noştri şi copiilor copiilor noştri despre cei ce au fost.
    Azi e Ziua naţională. „La mulţi ani” tuturor! Şi să ne amintim şi de cei ce au făcut Unirea cea mare. Trebuie să-i păstrăm în memorie…

    Apreciază


  12. Da, sunt persoane a căror memorie se cere păstrată. Din o mulţime de motive. Dacă ai scrie o istorioară a lor? Mă gândesc şi eu aşa. Ca să rămână atunci când şirul povestirilor se va opri.

    Apreciază


  13. Da, da, Cami. Mersi mult, este o idee tare bună. Dar sunt atâtea amintiri ce mă copleşesc, încât îmi este greu să încep dintr-un punct anume. Dar trebuie!

    Apreciază


  14. Hmm, nu ştiu.. Poate nu trebuie neapărat să fie ceva cronologic, sistematic aranjat. Ar putea fi un jurnal „public”, bun de dat rudelor, care să nu conţină chestiuni mai personale decât ai vrea să împărtăşeşti. Gândesc şi eu cu voce tare.

    Apreciază


  15. 🙂 Mersi mult!

    Tot voiam să-ţi spun: tare faină poza din header! Unde ai făcut-o?

    Apreciază


  16. Pe una din cărăruile din Felix. O cărăruire mai deosebită. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: