h1

Sorescu la doză

Decembrie 7, 2008

Eu şi Sorescu mai avem uneori de împărţit câte ceva. Câte un timp sau câte o poezie. Şi, uneori, o să încerc să vă molipsesc cu câte o doză de Sorescu. Ca după o prăjitură cu esenţă.

EU, NEABĂTUTUL

Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei
Doi şi jumătate de la cei douăzeci…
Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni
Până la…
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu
(Căci am într-adevăr cu total alte griji şi probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite)
Nu mă iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate,
De la „Însămânţările sunt în toi”, până
La „Mai sunt două zile până la încheierea secerişului”
Şi până la „Total pentru export”.
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate
Nu mă angajez ferm,
Ştiu ce înseamnă actuala etapă şi fără să mi se urle
În ureche,
Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi,
Îmi dau seama unde am ajuns,
Cunosc bine sacrificiile,
Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă
Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă!
Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda recunoştinţă… Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă îngrijorează profund…
Nu acţionez neabătut…
Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe,
Nu contaţi pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contaţi pe mine!

Ţelurile sunt prea măreţe,
Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,
Ce însemn eu pentru voi?
Eu nu sunt decât poporul român
¬Nu contaţi pe mine!

Anunțuri

11 comentarii

  1. Nu prea mă pricep eu la poezie. Trebuie să ai fler pentru aşa ceva. Să ai talent. Dar când vine vorba de Sorescu, pot să spun că e singurul poet căruia i-am citit o carte aşa, dintr-o dată! Am pus mâna pe ea din curiozitate şi nu am mai lăsat-o până ce am gătat-o! La multe poezii am râs cu lacrimi. Eram la liceu.
    Un mod simplu de a se exprima, dar cu gânduri şi idei profunde. Este fermecător.
    Mersi pentru intenţia atât de bună de a ne molipsi cu câte o …doză de Sorescu! 🙂


  2. Alex,

    De multe ori nu contează aşa mult dacă ne pricepem la ceva sau nu, ci doar voinţa de a te apropia de o noutate, curiozitatea de a descoperi alte domenii, alte universuri.

    Asta m-a atras şi pe mine la Sorescu, profunzimea ascunsă sub un limbaj obişnuit.

    Cu plăcere. Va fi şi altă dată.


  3. Nu ştiu de ce m-am gândit, când am ajuns la finalul poemului, că se potrivea de 1 Decembrie! 🙂

    Sorescu, cel pe care mi-l amintesc, avea mereu un zâmbet pe buze, chiar când spunea cele mai grave lucruri. Undeva, în colţul buzelor, se putea vedea zâmbetul. Un maestru al ironiei, care nu fugea nici de autoironie. Semn de maturitate.

    Sigur că Sorescu nu expiră. E bun la doză! 🙂


  4. Salve Camix cea frumoasa in intelighentie: poemul este o marturisire a unui sentiment vecin cu razorul tradarii, desi intelighent… pentru noi… dar daca citesc Pildele Bibliei, poiimul aista e ca un putregai de-al unora cari se intrec sa fie mai prosti, ca se aflara campioni la paralele… inegale!


  5. A.Dama,

    înţeleg raţiunea pentru care ai văzut acea potrivire. Nu scăpăm de anumite mentalităţi decât… cine ştie după câte generaţii.
    Văzut, văzut zâmbetul. Plus că autoironia e sănătoasă. ne scapă de sindromul perfecţiunii proprii.


  6. Dancos,

    să îţi spun ce înseamnă pentru mine (şi cred că nu numai). Poiimul acesta este o mărturisire a unui sentiment vecin cu fuga spălării de creier practicată ştim noi când, vecin cu refuzul de a fi ipocrit şi a de a fi cap plecat în faţa răului. Asta înseamnă el pentru mine.


  7. Cami, azi am citit că pe 8 decembrie s-au împlinit 12 ani de la moartea lui Marin Sorescu! Ce păcat că a plecat atât de repede dintre noi…Dumnezeu să-l odihnească! Uite că-l pomenim aici. Şi-n inimile noastre.


  8. Interesantă potrivire, în acest caz. 🙂 Nu ştiam. Mulţumesc pentru menţionare.

    Dau un link către ultima lui poezie.

    Scară la cer

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scara.php


  9. ce naiv! eu care vroiam/credeam ca te introduc…si voi va stiati, va spuneati, sub nasul meu (sau pe langa) necuvinte intr-o limba inventata…
    ce naiv! :))


  10. Mai degrabă pe lângă, decât pe sub nasul tău. Hahaha.


  11. toate trec pe langa mine…



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: