h1

Orgoliu personal

decembrie 9, 2008

mirror

Mircea Cărtărescu este cunoscut ca fiind unul din scriitorii care nu are o relaţie senină cu criticii. În Jurnalul său scrie despre ei de multe ori. Şi nu de bine.

„Nu intra în jocul lor. Nu-i asculta, nu te-ntreba cu ce nou strat de mizerie te mai acoperă. Nu încerca să-i schimbi sau să le răspunzi. Nici o polemică, nici un semn în afară de strictul necesar: cărţile tale.“

Totuşi, el despre el însuşi are destule cuvinte de rău. Ce scria Luminiţa Marcu despre el în România culturală în 2005:

După ce îi consideră agramaţi şi duşmănoşi pe toţi „inşii“ care se ocupă critic de cărţile sale, diaristul are totuşi puterea să recunoască, în repetate rânduri: „Am avut iarăşi o reacţie disproporţionat-paranoică la o cronică“.

Încă un amănunt legat de relaţia diarist-scriitor. Diaristul pare să fie un foarte bun şi lucid şi echilibrat critic al scriitorului însuşi (despre volumul I al jurnalului: „câteva sclipiri într-un noroi de lamentaţii!“ şi o mulţime de observaţii despre „burţile“ Orbitorului). Totuşi: vai de criticii care spun/intuiesc aceleaşi lucruri!

Dacă e făcută de către altcineva aceeaşi critică pe care ne-o adresăm noi înşine nouă…

Anormal? Firesc? Exagerat? De aşteptat?

Experimentat?

14 comentarii

  1. Când i se-aprinde lui ideea
    Să tacă toţi, că vorbe ceea…
    Mai bine vezi-ţi bârna, frate,
    Că ştiu că am cocoaşă-n spate!

    Apreciază


  2. E vorba doar de orgoliu, Camix! E greu să accepţi că cineva a gândit exact ca tine. Culmea e că se întâmplă astfel de gândiri sincronice. Că nu le pot numi altfel. După ce am scris un vers, îl găsesc peste 10 ani aproape identic la un poet despre care nu auzisem niciodată. Cum se întâmplă astfel de formulări la indigo? Greu de explicat.

    Oricum, în ce-l priveşte pe Cărtărescu, el trebuie citit de orice român…

    Şi îmi mai amintesc o mărturisire făcută de Cărtărescu în cartea „De ce iubim femeile”. Zicea că a furat visele unor tipe şi a făcut cu ele literatură… Mărturisirea asta ar fi împotriva orgoliului, nu-i aşa?

    Apreciază


  3. Ionatan,

    mulţumesc de versuri, 🙂 . Da, e bună bârna. Nu e bună, dar e bună de văzut. 🙂

    Apreciază


  4. Aşa-i, A.Dama? De-aia am şi ales titlul de aşa manieră. Dar, în ciuda acestui fapt, tot e un sentiment răspândit în inima fiecăruia, cu siguranţă.

    În privinţa lui Cărtărescu, nu ştiu dacă să fiu neapărat de acord. Să o luăm aşa: ce pierde cititorul care nu îl citeşte pe Cărtărescu? De ce trebuie? În afară de updatarea cu… evoluţia (?) literaturii. Ştim că e în vogă. Ştim că e foarte în vogă. Şi totuşi…

    Dacă a furat visele unor tipe şi le-a transformat în literatură poate nu e în mod necesar împotriva orgoliului. Poate, dimpotrivă, vrea să demonstreze că ştie cum să transforme un cotidian într-un artistic. 😛

    Apreciază


  5. Îmi place mult desenul din articol. Chiar o imagine a „orgoliului personal”. Din orgoliu, am fi în stare să ne răstim chiar şi la noi înşine!

    Apreciază


  6. Şi cred că putem merge chiar mai departe şi să spunem că o şi facem: ne şi răstim la noi înşine. 🙂 Pentru că trebuie să acceptăm că şi ceilalţi ştiu cine suntem noi. Şi din multe alte motive, bineînţeles.

    Apreciază


  7. În general, când aparţii unui popor, e bine să-i citeşti valorile. Cărtărescu e o valoare, n-are rost să negăm asta.

    Apreciază


  8. Am văzut acum câteva zile emisiunea „Înapoi la argument” a lui Patapievici de pe TVR Cultural. L-a avut invitat pe un mare profesor specialist în psihologie – Vasile Dem.Zamfirescu, care a pomenit de faptul că noi, românii, avem un stil ciudat de …”orgoliu negativ”. A menţionat şi ultima conferinţă a sa, cu un titlu incitant: „Ura de sine la români”. Subliniind că avem un stil foarte distructiv de a ne da cu stângul în dreptul, autofaultându-ne. În multe privinţe cam are dreptate. Din păcate.

    Îmi vine să zâmbesc pentru că mi-am amintit o vorbă veche, cam dură, care sancţionează orgoliul nejustificat. „capra râioasă…cu coada pe sus!”

    Apreciază


  9. A.Dama,

    tocmai aici vroiam să intervii mai concret. 🙂

    Da, sigur că valorile ţării tale trebuie cunoscute. Atunci ar trebui să nu regret prea mult că am citit De ce iubim femeile. Hah, cartea asta chiar ar fi interesantă de dezbătut. Sau subiectul.

    Apreciază


  10. Alex,

    hahah, da, bună! Iar cel înţelept, cu capul în jos, nu? Am elevi deştepţi pe care nu-i observi de la început. La început, ies în evidenţă cei mai vorbăreţi. Care spun fie lucruri deştepte, fie prosteşti. Însă este un gen al înţeleptului tăcut care, atunci când e intrebat direct sau când simte că are un răspuns mai bun decât ce s-a dat până atunci, doar atunci intervine şi uimeşte prin maturitatea gândirii. Am văzut mulţi inteligenţi timizi. Aşa că eu cred că se susţine treaba cu râia. 🙂

    Apreciază


  11. plac posturile colorate 🙂
    critica din partea altora si autocritica parca e ca aia cu kilogramul de fân si kilogramul de fier. parctic ar trebui sa „cantareasca” la fel si totusi nu-i asa, proportiile sunt altfel

    Craciun deosedit !

    Apreciază


  12. Călătorr,

    🙂 păi o să-mi aduc cariocile mai des atunci dacă îţi plac i colori. Interesantă comparaţia cu kilogramele. Aşa ar trebui. Dar când unul dintre kilograme s-o trezit că are sentimente, se complică treaba. Sentimentele de obicei complică treaba. 🙂

    Mulţumesc, şi eu îţi doresc un Crăciun binecuvântat!

    Apreciază


  13. E normal sa ne iubim pe noi insine.
    Etalonul iubirii de aproapele sintem noi insine.
    ,,Ca pe tine” sa-ti iubesti aproapele!
    Cartarescu e de o sensibilitate dureroasa,l-am citit printre rinduri si i-am admirat modestia.
    Da,modestia si timiditatea.
    Foloseste des cuvintul ,,paranoic” si nu cred ca e adecvat.
    Are un suflet de poet,de eminovice sensibilitati .
    E perceptia mea asupra domniei sale.
    Nu stiam ca e asa persoana sus pusa cind l-am citit.
    L-am indragit din prima, asa ,,coup de foudre”.
    Nu mi se-ntimpla rar,spre stupefactia unei anume jumatati a biocimpului energetic.
    M-a distrat afirmatia lui relativ la faptul ca e uneori confundat cu creolii cetateni ai corturilor.
    EI,MAI VORBIM SI NOI LA GURA SOBEI,LA UN CEAI BACOVIAN.
    CA ,,UITE,NINGE DECEMBRE”
    CHIAR NINGE AICI,IN INIMA ARDEALULUI.
    DAR AS BEA CEAIUL ACELA romantic cu voi,prieteni.

    Apreciază


  14. Pax,

    Mărturisesc că nu i-am citit Jurnalul, dar intenţionez ca odată să-l răsfoiesc măcar. Însă mi-au atras atenţia aceste reacţii ale lui, care ne sunt şi nouă atât de cunoscute.

    Mulţumim (eu şi prietenii care mă acompaniază aici) pentru ceaiul pe care l-ai bea cu noi. 🙂

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: