h1

Cât valorez

Decembrie 12, 2008

Ce importanţă am şi cât valorez:

flowerDe aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. (Isaia 43:4)

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu semenă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu Sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? (Matei 6:26)

Deci să nu vă temeţi; voi Sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. (Matei 10:31)

Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? (Matei 12:12)

Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16)

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, Eu nu te voi uita. Iată, te-am gravat pe palmele mîinilor Mele şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei. (Isaia 49:15, 16)

Tu eşti slujitorul Meu, te-am ales şi nu te lepăd! Nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, că ci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mîna dreaptă a dreptăţii Mele. (Isaia 41:9, 10)

Şi dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mîna Ta mă va conduce şi dreapta Ta mă va ţine. (Psalmul 139:9, 10)

Anunțuri

10 comentarii

  1. este valoare multa… 😉 tocmai mi-am dat seama ca ai eliminat motto-ul site-ului. e cam trista situatia, pentru ca imi placea mult. cum era, timpul nu ne asteapta la infinit sa vorbim?


  2. Of More Value

    A friend, the father of two daughters, admits he doesn’t mind putting a little fear into the boys. His daughters may be embarrassed when he asks for a few moments alone with their dates, and he might rather the young men think he’s an okay guy than that he’s a mean, protective father. But some things are worth a little awkwardness. Boys might think such dads are a little overprotective. To the fathers of daughters, however, there is no such thing as overprotective.

    Another friend says he uses a sports-car analogy to get his point across. He’ll say to the boy, „If I owned the most expensive, exotic sports car on the road and I let you take it for a spin, you’d be careful with it, wouldn’t you?

    „Oh, yes, sir, you bet”.

    „You’d treat it better than if it was your own, wouldn’t you?”

    „Yes, sir”.

    „I wouldn’t want to think you were screeching the tires, would I?”

    „No, sir”.

    „Well, let me tell you something, just so we’re straight with each other, man to man. My daughter is of infinitely more value to me than any car could be. Do you get my drift? She’s on loan from me to you for the next few hours, and I wouldn’t want to discover that she was treated with any less care or respect than I would give her. I’m responsible for her. She’s mine. I’m entrusting her to you. That trust brooks no second chances. Understand?”

    By then, of course, the young man is wondering why he didn’t ask someone else out. He’s only nodding, unable to speak. Most often, he brings the girl home earlier than promised. The daughter might even complain about her father’s approach, but deep down she feels loved and cherished, and you can be sure she’ll marry a man who treats her that way.

    Jerry B. Jenkins


  3. Hibiscus,

    bine ai revenit, simte-te ca acasă. 🙂
    Mulţumesc.
    Nu am chiar renunţat la motto. L-am mai eliminat de pe ecran uneori din motive strict tehnice. Mi se părea prea încărcată imaginea. Însă, la răstipuri, îl adăugam din nou. Îi rămân, totuşi, fidelă. 😛
    Da, l-ai reţinut bine. Foarte bine.


  4. Gellius,

    e o povestire extrem de sugestivă. Şi adevărată în multe, multe cazuri. Şi mai ales pentru taţi, în relaţie mai ales cu fiicele. Nu că mamele nu ar simţi la fel. Deloc. Doar că ele simt şi „duc” în tăcere.
    Şi da, este şi acest comportament o declaraţie de dragoste a tatălui şi o afirmare a valorii ei pentru el. Din punctul de vedere al taţilor, lipsită de exagerarea protejării; din punctul altora de vedere – ca în fotbal – discutabil. 🙂


  5. Cit valoram in ochii Domnului, El ne-o spune mereu prin cuvintul sau. Durerea mare este ca noi insine nu ne simtim valoarea…nu, nu ma gindesc la mindria pe care o aratam citeodata si care realmente ne scade valoarea nu ne-o creste.

    Ma refer la felul critic in care o femeie se uita in oglinda…sprincenele prea groase, ochii prea mici si nu culoarea potrivita…nasul…prea lung, urechile prea mari, prea scunda, prea inalta , prea grasa, prea bruneta…daca are parul cret ar fi trebuit drept, daca drept …bineinteles cret, si pot merge asa la infinit. Banuiesc ca barbatii nu sint atit de critici cu ceea ce au primit de la Dumnezeu ca infatisare dar poate si ei au ceva de spus…

    Toate nemultumirile astea spun ca pretuim ceea ce Dumnezeu a creat si a pus in fiinta noastra?

    Lipsa asta de respect pentru valorile lui Dumnezeu face ca o multime de femei in special sa sufere de bulemie si anorexie si alte boli urite…au o imagine total gresita a cum ar trebui sa arate si o lipsa de respect pentru Creatorul lor.

    Cum ar fi daca ne-am duce cu o pensula si ceva vopsea si am incepe sa corectam pinzele unui pictor? Oare cum se uita Dumnezeu, Creatorul acestei lumi la fiintele pe care cu migala si dragoste le-a creiat si care sint atit de nemultumite de ele?

    Daca un pictor renumit picteaza o pinza…ea devine o opera de arta. Daca Dumnezeu a creat fiinta ta…tu esti o lucrare minunata in ochii Lui…cine mai indrazneste sa critice o astfel de lucrare?


  6. Interesant că noi mereu ne gândim la cuantificări! Cât? E greu pentru noi, care avem măsura, să gândim în termenii nemăsurabilului. Mereu când ni se spune în Biblie: „ai preţ”, nu ni se dă şi o valoare exactă, fiindcă moartea unui Fiu Unic scapă măsurătorilor umane de orice fel. So, la întrebarea „cât valorez?”, aş răspunde: „sunt nepreţuit”.


  7. Ce bine te-ai gândit Cami, să vorbeşti despre valoarea umană amintind ceea ce ne spune Dumnezeu prin cuvântul Său în Cartea Sfântă.

    Da, suntem nepreţuiţi! Fiecare este o „minune” unică şi irepetabilă. Şi foarte importantă înaintea lui Dumnezeu! Fiecare are un rost, un sens, un ţel dumnezeiesc.


  8. Rodica,

    părerea deficitară a unei persoane despre ea însăşi se poate datora şi lipsei de atenţie acordată valorii pe care i-o dă Dumnezeu însuşi, dar se poate datora şi unui complex născut din situaţii de viaţă. Dacă e ultimul, acesta nu e o lipsă de respect faţă de Dumnezeu, ci o criză sufletească temporară de cele mai multe ori. Dacă se prelungeşte din cauza unei încăpăţânări personale, atunci sunt de acord.

    Suntem oameni şi avem nevoie de un echilibru între cele două planuri.


  9. A.Dama,

    sincer, nu m-am gândit la cuantificări. 🙂 Într-adevăr, dacă luăm întrebarea exact aşa cum a fost formulată, se poate răspunde cu ceea ce ai spus tu. Însă, la aceeaşi întrebare, se poate răspunde cu „mult”, „puţin” sau „nimic, nu valorezi nimic. Nu am putea noi oricum să cuantificăm stări şi emoţii în numere. Numerele sunt o delimitare construită când sentimentele deja existau.

    Cred că e suficientă formularea „eşti nepreţuit”. 🙂 As good as it gets.


  10. Alex,

    şi mie mi-a făcut bine să regăsesc aceste declaraţii în Biblie şi să le iau pentru mine. Mi-a făcut mult bine.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: