(Dez)Avantaj
Decembrie 14, 2008
***
Eu nu-mi beau cafeaua amară
Iar acesta e un mare dezavantaj
Trecătorii mă fluieră şi se miră
De la arcada ochiului până sub pavaj
Eu o prefer dulce cu lapte
Iar acesta e un mare păcat
Nu mi-am deschis ochii spre lume
Şi n-am inspirat parfum sfâşiat
Ei mă văd dormitând în război
Absentă râzând de şerpuirile cugetului,
Iar eu miros cu coada ochiului gol
Confecţiile de păsare ale omului.
Anunțuri
Camix, m-ai suprins cu aceste versuri rimate! E un nou suflu parcă în discursul tău liric. Plus că e interesant cum împarţi lumea în funcţie de cum bea cafeaua: dulce sau amară. Evident că sunt reprezentanţi în ambele tabere. Deci nu se poate să fii în permanenţă în dezavantaj, nici pe vecie avantajat(ă).
Ar fi multe elemente asupra cărora ne-am putea opri aici. Faptul că nu deschizi ochii spre lume e garanţia sfinţeniei. Însă, bând cafeaua dulce, săvârşeşti „un mare păcat”. Îmi plac aceste tatonări între omenesc şi divin în sinele poetic!
Iar finalul e ca un strigăt în pustiu! Denunţarea artificialului, faptul că ochiul e gol, şi simţurile obişnuite – ochiul vede, nu miroase – sunt date peste cap ne obligă la o reaşezare a lucrurilor, cel puţin la re-gândirea unei ordini/ordonări imperios necesare. Omul nu va crea niciodată păsări adevărate, doar le va confecţiona şi le va confecţiona zborul. Dar până şi pentru asta are nevoie de iubire.
Frumoasă poezia! Frumos comentariul! Mersi pentru amândouă. Una fără celălalt ar fi fost cam greu pentru un nepriceput ca mine! 😦
A.Dama,
mulţumesc pentru intervenţie. 🙂
Nu, ceea ce va crea omul va fi întotdeauna imitaţia ideii de, vorba lui Platon. Însă, la atitudini aplicând (pentru că acestea ne interesează pe noi), aici suntem cât se poate de… noi înşine. Vai, ce cuvinte mai inventez. Oricum, păsările – chiar şi nereale – vor zbura atunci când păsarea va fi reală. 🙂
Alex,
Mulţumiri. Toţi suntem învăţăcei, din fericire. Eu aşa ne consider. Şi aşa e şi viaţa mai interesantă, dacă o lăsăm să ne descopere câte ceva de fiecare dată. 🙂
CONCURS…”Cele mai frumoase versuri de colind”
Colinzile vor fi adunate in articolul „Concurs”
Acolo veti gasi si regulile concursului.
Da, camix, e frumoasa poezia. Cred ca maniera asta te prinde de minune! 🙂
Rodica,
da, ştiu de concurs, am dat şi eu de el pe ceva site, dar nu prea cred că mă văd participantă la el, că nu am poezii cu acea tematică. Deocamdată, cel puţin. Dar mulţumesc pentru anunţ. 🙂
Ionatan,
mulţumesc mult! 🙂 Deşi a fost suprinzător şi pentru mine că am încercat rimă.
[…] Pentru că, în timp, vrem mai bine (nu neapărat mai mult), ceea ce urmează este o versiune nouă a acesteia. […]