h1

Revendicarea Crăciunului

decembrie 24, 2008

82399207Sărbătorile pot fi prilej de bucurie. Pot fi de prilej de multe alte sentimente şi atitudini. La sărbători, multe devin accentuate, în exces – vorba Adamei – de la lucruri concrete precum mâncărurile, până la abstracte ca trăirile şi stările.

Sărbătorile mari, voluminoase (mă) inhibă de multe ori, pentru că toată lumea le oferă o importanţă imensă. Pentru că ele o şi au. Dar toată agitaţia ce se creează în jurul lor, tot fastul, toate comercialismele, toate filmele mai profunde sau mai puţin şi colindele difuzate prin te miri câte locuri (unde înainte mergeau manele) presează asupra noastră să mergem odată cu ea; simţi că nu i te poţi sustrage şi că nu mai e alegerea ta pură de a sărbători, ci că e inevitabil. Că ceilalţi sărbătoresc atât de mult peste tot în jurul tău, încât simţirea ta nu mai are loc să se desfăşoare din intenţie, din voie. Numai din interţie.

Însă, dacă cineva ar vrea să împiedice sărbătoarea Crăciunului, sigur aş încerca să o revendic, să mi-o recuperez. Şi cred că asta şi încerc să fac acum: să revendic o sărbătoare care mi se fură din prea multă… mediatizare. Sărbătoarea o vreau mai personală de atât, mai intimă de atât. Îmi dau seama că pot fi contrazisă, pentru că celebrarea este, prin definiţie, un act exterior; născut dintr-o trăire interioară. Însă, din prea mult exterior revărsat peste acel act, pierd trăirea interioară.

Acum se întâmplă ca sentimentele să fie amestecate. Însă omul nu e făcut să trăiască doar în anumite circumstanţe. El e făcut să trăiască. Atât. Indiferent de circumstanţe. Nu respiră doar aer curat. Nu îl întreabă înainte de a-l respira cui aparţine, cărui partid sau cărei mişcări artistice, filosofice etc.

De aceea mi se pare mie că adaptarea e esenţială supravieţuirii. Dar, mai mult decât atât, nouă ni se cere nu doar să ne adaptăm la realitate, să îi tolerăm neajunsurile, să trecem cu vederea neplăcerile. Ci să fim mulţumiţi cu ele. Aşa cum sunt ele. Să fim mulţumitori. Am primit atâtea altele!

O văd şi o simt ca pe una din cele mai mari provocări. Să te întorci de la displăcuttolerat – la mulţumit. Pentru că ceea ce sărbătorim noi acum este atât de mult peste orice nemulţumire avem aici, acum!

Un Crăciun revendicat deosebit să aveţi!

11 comentarii

  1. E-adevărat că unele sărbători implică mulţimi de oameni. Aşa sunt sărbătorile religioase, dar şi sărbătorile naţionale. Sustragerea de la sărbătorire e posibilă în ambele cazuri. Nu te ia nimeni cu arcanul la sărbătoare. Nici la armată mai nou. 😀

    În altă ordine de idei, există sărbătorile din istoria personală. O aniversare în familie, o zi de naştere, o înmormântare… Şi acestea vin şi te obligă. Şi nu ştiu dacă aici ţi-ai pune vreodată problema „inerţiei”.

    Sărbătoarea o trăieşti sau treci pe lângă. Nu prea sunt alte variante.

    Un Crăciun împăcat îţi doresc, de vreme ce a venit Prinţul Păcii!

    Apreciază


  2. Craciun fericit si La multi ani Camix !

    Apreciază


  3. Crăciun fericit, Cami!

    Cu bucurie, pace şi lumină în suflet!

    Apreciază


  4. Cred că piedicile puse sărbătorii sunt puse chiar de noi aşa că tot noi suntem cei în stare să o revendicăm.

    Sfaturi cereşti să-ţi dea Domnul.

    Apreciază


  5. Adama,

    da, ştiu că sărbătorirea e facultativă. Însă dorinţa mea era să pot sărbători, nu să mă sustrag. Am observat propriile reacţii care mă cuprind la asemenea evenimente şi am încercat să identific problemele. Odată găsite, am decis să le scriu. Că se vor găsi care simt la fel sau nu, asta e altă chestiune. 🙂

    Ştiu că nu mă ia nimeni cu arcanu’ la sărbătoare, dar nu prefer a sta pe margine. Îmi place să fiu „în joc”, dar se pare că nu o pot face în felul majorităţii, am nevoie de un alt tip de interiorizări. Pe care le-am căutat. Am întreprins ceva, nu am lăsat să treacă pe lângă.

    Cu sărbătorile personale, e altceva. Zilele de naştere sunt între preferatele mele, îmi place să-i fac pe ceilalţi să se simtă bine, acordându-le atenţie şi importanţă. Şi cel mai mult îmi plac cele la care sărbătoritul nu se aşteaptă să fie sărbătorit.

    Aşa că aş mai adăuga o variantă între a participa sau a nu participa la sărbătoare: a te vedea la depărtare şi a-ţi recupera apropierea.

    Mulţumesc pentru urări! Şi eu îţi doresc un Crăciun plin de mulţumire şi armonie!

    Apreciază


  6. Călătorr şi Alex,

    mulţumesc pentru urări, Domnul să vă dea şi vouă o sărbătoare binecuvântată!

    Apreciază


  7. Un fir de iarbă,

    fii binevenit în timposibilitate!

    Da, şi eu zic la fel, de-asta am căutat o revendicare. Adamei i-am răspuns mai pe larg.

    Mulţumesc pentru urare! Crăciun binecuvântat!

    Apreciază


  8. Hai să-ți zic despre defectele Crăciunului ;). http://drezina.wordpress.com/2008/12/27/defectele-craciunului/

    Apreciază


  9. Da, văzut, Teo, văzut chiar de la publicare! 😀
    Ar fi o chestie să le ceri cititorilor să spună ce calitate se ascunde în fiecare dintre acele defecte. 😛

    Apreciază


  10. Auzi tu, după ce citești anumite lucruri nu mai știi dacă e bine să pui anumite intrebări. Ca să zicem așa… Nu?

    Apreciază


  11. Ca să nu deschidem vreo cutie a Pandorei? 😀 Sau vreo cutie neagră.

    Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: