h1

Portrete

Ianuarie 30, 2009

drawing14Tu desenezi atitudini pale
abia dacă pot urmări
coada liniei
trasată azi-dimineaţă
În frumuseţea ei
uită să nu se deşire
pe foaia întreagă
sau uiţi să restrângi
colţul zâmbetului.

Se face seară în
zâmbetele mele
Mult prea seară
pentru desenul tău
în care trăsăturile
încep tot mai aievea
să nu-mi semene.

 

https://camix.files.wordpress.com/2009/01/3.pdf

Anunțuri

6 comentarii

  1. Frumoase versuri, Cami! Cum reuşeşti tu să le faci de bine…


  2. Mulţumesc, Alex.


  3. …uneori pe cind desenul e terminat…modelul e deja schimbat…

    M-am intrebat mereu cum vom arata oare la inviere? Pe Domnul Isus l-au recunoscut doar dupa semnele cuielor si dupa cum vorbea, ca le vorbea inimii…oare noi cum o sa aratam?


  4. Rodica,

    da, uneori modelele se schimbă. Atunci, trebuie să acceptăm schimbarea şi să ne adaptăm. Dacă lupta nu dă rezultate.


  5. Interesantă reducţia asta care estompează liniile ce individualizează chipul. Oh! Superbă imagine!!! Iar poezia întreagă mă face să mă gândesc la ceva ce nu s-a desăvârşit. Rămâne undeva în aşteptare. Deşi nu seamănă, există dorinţa ca portretul să semene… Hm.


  6. Este bine surprinsă dorinţa lăuntrică, ascunsă ca portretul totuşi să semene, deşi dovezile exterioare care se clădesc pas cu pas dau să o contrazică. Universul speranţei e destul de vast, nu? Şi destul de încăpăţânat uneori.

    Nu, nu e desăvârşit. Până la desăvârşire, s-ar putea ca dorinţa să mai trăiască. tot mai puţin, mai puţin, mai puţin…



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: