h1

Cifre

Februarie 8, 2009

numbers

Uneori îmi amintesc de prieteni pe care nu i-am văzut de mult timp. Încerc să stabilesc aproximativ de câtă vreme. A, de când am încheiat ceva afacere, sau înţelegere, sau am discutat o tentativă de afacere poate nereuşită. Acela era ultimul semn de viaţă? Hm, se pare că da, totuşi. Dar, înainte de asta, când era, oare? A, când am discutat de cealaltă chestiune pentru care am semnat; deci, în ultimii ani, ne-am văzut tot la evenimente… afaceristice. Dacă intrăm în contact, este tot pentru că vor să ştie cum decurg lucrurile… respective. Bineînţeles, cu ocazia asta, vor să ştie şi cum îmi merge mie personal. Astfel că parcă mi-e şi ciudă că… le duc dorul.

De-asta am un dinte (mare) împotriva afacerilor în care intră cunoscuţii. Afacerilor ce presupun acapararea de cât mai mulţi membri, cu tonele dacă s-ar putea. Acesta e şi viitorul (greşesc, prezentul) afacerilor: accentul pus pe importanţa relaţiilor care pot fi şi vor fi exploatate. Cine e cel mai probabil să intre în afacere cu tine, odată ce ai pornit-o pe un drum important? Cutare, pe care îl ştiu de acolo, cutare pe care îl ştiu cu bani, alt cutare sărac, dar receptiv.

Ceea ce contează e prinderea lor în sistem şi ţinerea legăturii până sunt stabilite lucrurile scriptice. În cazul afacerilor MLM (alte „preferate”), unde e nevoie de întreţinerea permanentă a legăturii cu cei din „subordine”, e puţin mai complicat. Acolo nu te poţi plânge de abandonare; dar te poţi plânge de altceva şi anume de opusul ei: invadare. Eşti căutat mai mult decât îţi doreşti, eşti băgat în seamă mai ales atunci când îţi doreşti ca lumea să te lase la odihnă, ţi se cer detalii cu privire la câte cunoştinţe mai poţi trage după tine în sistem. Dacă nu ai astfel de cunoştinţe, trebuie să îţi faci. Dacă ai, atunci trebuie să le vizitezi, să le spui. De ce să nu beneficieze şi ei de marile descoperiri în materie, de ce să nu trăiască şi ei mai mult sau de ce să nu fie şi ei mai bogaţi?

Ceea ce nu contează este cât de benefic, în mod practic, este acel produs sau acea afacere pentru persoana mea sau a celor convinşi de mine. Acesta este ultimul lucru care contează. Alt lucru care nu contează este relaţia reală pe care o am eu cu acela implicat în afacere. Important pentru el este un număr, o cifră: câţi mai pot veni, cât poţi tu câştiga, cât poate el câştiga, câte pachete poţi vinde dacă, ce bonus ai dacă convingi atâţia sau mai mulţi. Unde te afli tu, ca prieten, ca om cel puţin, pe traseul acesta nu va conta, pentru că acesta e un aspect abstract. Ceea ce contează sunt lucruri concrete precum cifrele.

Şi îmi e imposibil să nu-mi amintesc ce spunea Micul Prinţ:

Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată; „Ce sunet are glasul lui?” Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecţie de fluturi?” Ci întreabă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci cred ei că îl cunosc. Dacă le spuneţi oamenilor mari: „Am vazut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş”…, ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă.

Anunțuri

18 comentarii

  1. Citind ce ai scris, mi-a venit in minte hambarul plin al celui ce avea sa moara chiar in noaptea in care ajunsese la numarul maxim…faina socoteala!!!
    …numai ca …ce n-ar da un om pentru sufletul lui?


  2. Da, şi ăsta e un mod de socoteală. 🙂 Tipic adulţilor. Din care facem parte toţi. E o bună exemplificare.


  3. Mi-a plăcut citatul din Micul Prinţ, mai ales întrebarea: Câţi fraţi are? 🙂

    Ei bine, în fond, tot citind despre cât de importanţi ajungem într-o statistică, nu puteam să nu mă gândesc la extrema cealaltă… că pentru El sigur suntem un Nume! Şi-ar fi bine să-I sărim în ochi cu numele noastre! 🙂


  4. Să nu râdeţi, dar eu am citit Micul Prinţ abia acum 3 ani! Mi-a tebuit ceva şi am luat cartea şi am citit-o! Mi-a plăcut enorm şi am recitit-o imediat cum am ajuns la ultimul rând!
    Mi-a plăcut şi mie citatul amintit aici. Şi gândurile tale, Cami.


  5. A.Dama,

    da, şi încă să-I sărim în ochi cu dedicarea noastră, că ea e cea mai grea.

    Cât despre „câţi”, umblă un banc de genu:

    Două submarine se întâlnesc la suprafaţă. Zice unul către celălalt:

    – Câţi?
    – 7.
    – Ce 7?
    – Ce câţi?


  6. Alex,

    promitem să nu râdem. Nici eu nu m-am grăbit foarte tare cu Micul Prinţ, dar, când am luat-o, a avut impact. E una din cărţile în care fiecare lectură revelează câte ceva nou.


  7. Mlm-istilor le-as da foc si celor pentru care persoana mea a devenit doar o cifra, i-as arde pe rug :).


  8. Nae,

    nu,nu, fără violenţă, rugăm! 😛
    De fapt, noi ar trebui să continuăm să iubim, pentru că iubirea adevărată continuă să dea chiar dacă nu primeşte. Însă ne e greu. Este, totuşi o provocare…


  9. „le-as face” dar nu le-o fac pentru ca intamplator nu traim in mediavalitate.
    Violenta e buna cand e dozata si motivata de o dragoste autentica .


  10. Cum se poate manifesta in mod violent dragsotea autentica? Are dragostea autentica laturi violente? Iata o tema interesanta de discutie.


  11. Mantuitorul in templu a dat cu biciul din dragoste.
    Din Proverbe inteleg ca adevarata dragoste disciplineaza, loveste, are laturi violente.
    In Evrei se spune ca Dumnezeu bate cu nuiaua pe cine iubeste.
    Noi ca si cresand in asemanare cu El trebuie sa exercitam si dragostea apriga.


  12. Cine si asupra cui o poate exercita? Sotul asupra sotiei poate?


  13. Numa sotia asupra sotului .
    Glumesc, pui intrebari grele :).
    Mai meditam.


  14. 😆
    Zici că le caut cu lumânarea, nu? 😛


  15. Am zâmbit la întrebarea către Nae: „Cum se poate manifesta in mod violent dragostea autentica?”. Pentru că mi-am amintit de un „cineva” care spunea că „iubeşte cu violenţă”…. adică aşa de pasional îşi strânge în braţe soţia când vine acasă, de-i trosnesc oasele, sărmana! 😀


  16. Iar ea spunea, cu siguranţă, că o mângâie. 🙂


    • :))))) de la banc pana aici am tinut-o intr-un ras :)))


      • Hahahahah,
        îţi dai seama că am dat fuga să caut bancul. Nu mai ştiam pe unde era.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: