Psalm(ix)ul 14
februarie 14, 2009Este oare cineva pe pământ
Care să urmărească intriga
Romanului Tău
De la început la final
Fără să adoarmă?
Toţi suntem obosiţi
De punctele noastre
Culminante
Ca să Te mai auzim pe Tine
Şi Tu ştii că niciunul
Nu-Ţi suntem cititori fideli
Dar încă ne iubeşti.
În sărăcia gândurilor noastre
Ne căutăm tot pe noi,
Nu este nimeni care
Să-Ţi înţeleagă
Deznodământul
În adevăr
Niciunul care
Să-l îmbrăţişeze
De-a lungul şi de-a latul
Fără a clipi
Şi Tu ne iubeşti
Ca în prima zi.
Este cererea noastră
De iertare
Destul de adevărată
Ca să fie suficientă
O singură dată?
Foarte frumos Psalmul tau, Camix! Da, suntem marunti, ca tot interesul personal e dictator! Si uneori nici nu ne cerem iertare…
ApreciazăApreciază
de A.Dama februarie 14, 2009 at 7:22 pmMulţumesc, ADama. Da, acesta era mesajul. Conştientizarea mărimii noastre şi a încăpăţânării de a continua pe drumul nostru prost…
E prima oară când încerc un psalm. Nu ştiam dacă sau ce anume va ieşi din intenţie. Că intenţia… contează, dar nu e suficientă. 😛
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 14, 2009 at 10:12 pmSi eu pe-aci!!! Citesc si invat!
🙂
ApreciazăApreciază
de Rodica Botan februarie 15, 2009 at 5:39 amCamix, tu ai sărit direct la Psalmix-ul 14. Primii 13 putem doar să ni-i închipuim într-un exerciţiu de imaginaţie (t)imposibil! 🙂
Eu zic să continui, dacă tot ai început aşa în forţă! Că merită!…
ApreciazăApreciază
de A.Dama februarie 15, 2009 at 9:07 amFoarte frumos, Cami! Si sunt atâtea întrebări şi atâtea răspunsuri în aceste versuri de suflet…
Da, mai aşteptăm şi alti „Psalmix-i” (aşa s-o scrie?).
ApreciazăApreciază
de Alex februarie 15, 2009 at 3:04 pmRodica,
lectură spornică şi învăţare continuă! 🙂 (aşa dacă ar fi pentru fiecare din noi)
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 15, 2009 at 10:26 pmAdama,
am sărit peste numere şi… timp, că doar la mine orice e posibil în timposibil, mai ales cu timpul. Revenirile înapoi la 1 se pot produce oricând; dar şi săriturile în faţă către 100.
Mulţumesc, sper şi eu să continuu!
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 15, 2009 at 10:29 pmAlex,
mulţumesc. Da, versurile se nasc din multe întrebări (poate mai multe întrebări decât răspunsuri, că noi de-astea avem mai multe).
Hm, poate pluralul e Psalmicşi… Poate, zic şi eu. 🙂
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 15, 2009 at 10:33 pmfoarte frumos psalmul(ix) ul tău!
ApreciazăApreciază
de jurnalulflorentinei februarie 17, 2009 at 10:59 pmFlori,
mă bucur că ţi-a plăcut! 🙂
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 18, 2009 at 6:37 pmtot era scris mai jos despre cifre, vad ca a intrebat si A.Dama de ce 14? nu ca nu ai avea libertatea sa i zici 14, doar ca ma intrebam cum o sa fie 13 -le. mie imi place cifra 13 🙂 asa ca te rog sa scrii si psalmixul 13
Imi place scrierea ta, e asa parca stoarsa din „framantarea” intrebarilor si a raspunsurilor…
ApreciazăApreciază
de calatorru februarie 24, 2009 at 12:12 amaaa, ma bucur ca ai revenit la headerul care te reprezinta cel mai bine 🙂 si mi place cum ai potrivit titlurile (filmelor) / nu stiu daca ti am zis asta
vezi, comentez rar, da.com… 😛
ApreciazăApreciază
de calatorru februarie 24, 2009 at 12:15 amEste 14 pentru ca e reactie la Psalmul 14. Asa s-a intamplat – sa citesc acel Psalm atunci si sa-mi placa suficient de mult ca sa scriu o adaptare. Nu e regizata alegerea numarului.
Dar nici nu e exclus sa incerc si un Psalmix cu numarul 13.
Ma bucur ca iti place nr. 14. Sa fie „intr-un ceas bun” de inceput.
Cat despre header, mereu revin la prima dragoste. 🙂 Mersi de observatia cu titlurile. Apreciez. 🙂
ApreciazăApreciază
de Camix februarie 24, 2009 at 4:32 pm