h1

Călătoria dintre doi oameni

Martie 11, 2009

painted_veil_-_naomi_watts___ed_norton_1

„Uneori, cea mai lungă călătorie e distanţa dintre două persoane.”

Acesta e motoul filmului The Painted Veil (2006), a treia ecranizare a romanului cu acelaşi titlu, scris de către W. Somerset Maugham în 1925.

Ce m-a atras la film şi pentru ce motiv îl recomand spre vizionare: modul în care poţi învia ceva mort (pentru el) şi naşte ceva nenăscut vreodată (pentru ea).

Vi s-a întâmplat vreodată să luaţi un obiect foarte drag şi învechit ca să-l ştergeţi cu o soluţie care să-l facă ca nou? Ce senzaţie aţi avut, văzându-l înnoit? Cam aşa aş descrie filmul The Painted Veil.

Walter Fane (Edward Norton) o ia de soţie pe pretenţioasa Kitty Garstin (Naomi Watts), ştiind că ea nu îl iubeşte şi ştiind, de asemenea, că ea doreşte doar să scape de titulatura de necăsătorită, la casa mamei. Mai mult sau mai puţin surprinzător, Kitty se îndrăgosteşte de un viceconsul britanic însurat – Charles Townsend – cu care are o aventură. Descoperirea lor de către Walter naşte în acesta furie şi dorinţă de răzbunare, punând în faţa soţiei două alternative: ori divorţează de ea pe motiv de adulter, ori rămân căsătoriţi şi ea îl acompaniază în expediţia pe care o va face într-un ţinut din China, unde s-a oferit voluntar (este bacteriolog) a trata bolnavii de o epidemie de holeră periculoasă.

Nici una din variante nu îi surâde şi caută să renunţe la căsătorie, propunându-i amantului să-şi părăsească soţia în favoarea ei. Socotelile de acasă sunt diferite de cele din altă casă, aşa că rămâne o simplă amantă pentru Charles şi o soţie care a înşelat pentru Walter. Acceptă călătoria în China alături de soţul ei, de acum distant şi indiferent, care a ales varianta cea mai obositoare şi mai lungă posibilă.

Expunerea ei într-un mediu atât de nesigur, răceala scurtelor dialoguri, lungul timp de peste zi petrecut singură fac atmosfera de nesuportat şi ideea împăcării de neimaginat. Acestea o fac pe Kitty să izbucnească la un moment dat:

Kitty Fane: Pentru numele lui Dumnezeu, Walter, vei înceta vreodată să mă pedepseşti? Mă urăşti atât de mult?
Walter Fane: Nu. Mă urăsc pe mine.
Kitty Fane: De ce?
Walter Fane: Că mi-am îngăduit să te iubesc cândva.
[Walter se întoarce cu spatele, iar Kitty iese din cameră, închizând uşa. Apropiindu-se de uşă, o aude suspinând în camera alăturată.]

Însă ceva se întâmplă pe parcurs. Kitty se oferă şi ea voluntară ca profesoară de muzică la un orfelinat, iar Walter o găseşte lucrând admirabil cu ei. Kitty află despre el că iubeşte copiii şi că e o fiinţă foarte altruistă, lucruri care îi apropie încet unul de altul şi îi învaţă să se iubească, trecând peste dezamăgiri.

Walter contactează epidemia în mijlocul căreia lucrează în fiecare zi, iar Kitty află că este însărcinată.

Finalul rămâne să-l descoperiţi singuri.

Ceea ce merită urmărit e felul în care se modifică distanţa dintre doi oameni, felul în care se pot transforma sufletele, în care ele pot deveni mai puţin sau mai mult decât sunt la începutul povestirii şi care e mobilul acestor schimbări.

Vizionare plăcută!

Anunțuri

29 comentarii

  1. Suparata pe duzina de filme ce miroase greu nu am mai cautat sa vad un film in ultima vreme. Dar trebuie sa recunosc ca descrierea ta m-a facut sa imi doresc sa vad filmul acesta. Ai reusit sa transmiti ceva dincolo de imaginea actorilor sau de subiectul filmului, iar poza e si ea graitoare.
    De acum stiu pe unde sa rasfoiesc cand vreau o recomandare buna pentru un film cel putin la fel de bun.
    A… si ma bucur ca macar aici in blogosfera ne mai recitim si revedem 🙂
    Miriam


  2. „Uneori, cea mai lungă călătorie e distanţa dintre două persoane.” – un gând atât de adevărat. Iar când doi oameni care convieţuiesc ajung ca doi străini…care nu mai găsesc nicio cărare de la inimă la inimă…e tare, tare trist.
    Dar chiar şi aşa, uite că se poate face ceva, numai dacă se vrea asta!
    Frumoasă comparaţia cu obiectul vechi care îţi recapătă strălucirea.


  3. Miri,
    mă bucur că ne vedem şi aici. 🙂
    Mulţumesc pentru aprecieri. Poate e şi din cauza faptului că numai despre filmele care îmi plac pot scrie aşa. 🙂 Eu am mai scris despre câteva filme până acum. Dacă te uiţi la categoria „Vizual”, acolo găseşti şi altele.

    Da, am „umblat” puţin după poza aia să exprime ce vroiam. 🙂

    Să ai vizionare plăcută şi te mai aştept. 🙂


  4. Alex,

    e nevoie de dorinţă din ambele părţi. degeaba unul continuă să se apropie, iar celălalt să se depărteze, că distanţa nu se micşorează.


  5. Inca o dovada ca ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui. Iar dragostea iubeste frumusetea…adevarata.

    Inca o dovada ca dragostea poate …este echipata cu tot ceea ce este necesar ca sa ierte totul…si sa inceapa de la inceput.

    Cum altfel este dragostea lui Dumnezeu? Numai cind realizam cit sintem de rai si cit a facut El pentru noi putem spune ca IL iubim cu adevarat…si ca aceluia care i se iarta mult iubeste mult…

    Cred ca fraza ta de inceput e valabila si cu distanta dintre noi si Dumnezeu…


  6. Concurs – Carte Gratuita
    Acest concurs este in mod special pentru liderii de tineret. Cei care nu sunt implicati in lucrarea de tineret pot sa participe, insa sunt rugati sa ofere cartea (daca vor casiga) cuiva care este impicat(a) in lucrarea de tineret.

    Pentru a participa in acest concurs trebuie sa lasati un mesaj -AICI- http://www.radupg.com/lucrarea-de-tineret/concurs-carte-gratuita/ – care sa contina numele bisericii la care mergeti, localitatea si mancarea favorita :)))

    Premiul este o CARTE de Jonathan McKee, president of The Source for Youth Ministry.

    Titlul cartii este Do They Run When The See You Coming? (vizitati acest link pentru o descriere a cartii) Aceasta carte este in limba Engleza!


    • imi place mult sä citesc dar si sä fac cadouri ,in mod special cärti.Cänd am fost la politie in urmä cu multi ani am oferit o carte,o Biblie (cartea cärtiilor)unui politist ce imi rezolvase un act cu toate cä prietena mea a zis cä trebuie sä ii cumper un cartus de tigäri cäci asa ii cumpärä toti,aici nu merge cu credinta a adäugat ea…dar Domnul a fost de partea mea si acel politist s-a bucurat si de citatul pe care i l-am scris pe Biblie….
      vä rog sä nu plängeti pentru mine dar nu voi putea sä particip la concurs cä nu fac parte din nici o bisericä pämänteascä si cäteodatä merg la mai multe biserici si nu stiu cu care sä incep lista…..deci vä doresc spor la treabä participantiilor!….si dacä a fost concursul atunci felicitäri celor care au cästigat!


      • Concursul era pe anul 2009, după cum este şi respectivul comentariu.
        Dar oricum, rămâne un gând bun: aţi făcut cadoul potrivit omului care avea nevoie de el şi a dat rezultate bune!


  7. Când Walter Fane zice: „Mă urăsc pe mine. Că mi-am îngăduit să te iubesc cândva”, se pare că şi distanţa de la el la el e teribil de mare. Nu doar distanţa dintre doi oameni e o călătorie lungă, ci şi aceea până la noi înşine.

    Frumos ai prezentat filmul, Camix! E o provocare… 🙂


  8. Da, Cami, din păcate aşa este cum ai zis: „degeaba unul continuă să se apropie, iar celălalt să se depărteze, că distanţa nu se micşorează”….


  9. Rodica,
    sigur că e valabilă şi în ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu.

    M-a impresionat faptul că cei doi reuşesc să treacă peste atitudinea negativă, lipsa de dragoste, răutate, incorectitudine, să spargă eventualele pariuri şi să revină în forţă, ca şi cum ar fi la începutul relaţiei lor, ca şi cum atunci s-ar fi cunoscut. Admirabil să o poţi lua de zero şi să reclădeşti tot.


  10. Radu,
    mulţumesc pentru anunţ, însă voi lăsa premiul pentru cei care sunt lideri de tineret, le-ar folosi cel mai mult. 🙂


  11. Adama,

    foarte bine observat. Există o distanţă mare şi între el şi.. persoana lui. Cred că acesta e zidul cel mai mare de trecut în relaţia cu cineva. Dacă o persoană nu e împăcată cu ea însăşi, nu poate iubi aşa cum ar trebui şi nici nu se poate simţi iubită.


  12. Alex,

    fost matematic răspunsul meu. 😛 Minus cu plus dau tot minus, oricât ne străduim.

    Dar asta nu înseamnă că plusul nu va avea răsplată mai mare…. 😀


  13. Da, Cami, aşa este, ceea ce e bun făcut sau dăruit nu rămâne nerăsplătit, dar în acest caz, oricât ar fi răsplătit cel ce a dăruit, tot rămâne o mare durere. Pentru că nimic nu se compară cu fericirea pe care o dau două „plusuri” care dau un plus şi mai mare în această „matematică a iubirii”.


  14. Bineînţeles că rămâne durere, eu vorbeam de răsplată dincolo, nu aici. 🙂 Aici, ziceam că rămâne minus.


  15. Remarcabil moto!


  16. Este un film foarte educativ pentru generatia moderna de superficiali. Desi nu toti constientizam – societatea contemporana ofera o duzina de „macho” dornici de distractie, dar care sunt lipsiti de substanta, de caracter. Aceste persoane au un potential foarte destructiv asupra cuplurilor si asupra vietii in general. Universul lor bazat pe placeri fizice este contagios, reusind sa contamineze relativ usor pe orice persoana ready sa experimenteze „fericirea”.

    Din pacate prea putini ajung sa inteleaga ca pierd valorile reale de langa ei, sau cei mai multi nu realizeaza niciodata mizeria in care traiesc.

    Este un film care este in contrast cu valorile cotidiene din tara noastra si din lume. Este un film deosebit de educativ si profund, merita vizionat.


  17. DSN,

    da, şi mie mi-a plăcut motoul filmului foarte mult.

    Mulţumesc pentru vizită.


  18. Romi,

    apreciez vizionarea,

    da, din păcate, nu mulţi îşi şi dau seama că au ceva de pierdut dacă acţionează astfel. Şi după ce văd că au pierdut, nu toţi încearcă să recupereze. Iar dacă încearcă să recupereze, nu în multe cazuri se doreşte recuperarea într-adevăr, iar asta e foarte trist. Pentru că multe s-ar putea recupera.

    Şi da, este un film care promovează anti-valorile de azi. De aceea mi-a atras atenţia foarte mult.

    Nu aş vrea să se înţeleagă de aici că aş încuraja căderea doar pentru a avea de unde să recuperezi. Nu, preferabilă rămâne calea dreaptă. Dar, o dată ajuns în impas, e preferabil să lupţi pentru iertare şi redresare.


  19. Camix,

    iar m-ai făcut curioasă! Prin urmare, în weekend vom închiria filmul. După vizionare, îți voi spune impresii.

    Un Paște plin de iubire dumnezeiască!


  20. Am reusit in sfarsit sa vad filmul!
    Nu sunt pasionat de treaba asta cu filmele, nu ma pricep foarte tare, dar asta mi se pare un film care chiar merita vazut! ( nu la cinema, ci acasa!)
    Nu zic ca eu un film exceptional, ci doar ca e foarte bine sa il vezi.


  21. Flori,

    mă bucur, îţi doresc acelaşi entuziasm pe care îl are Dragoş. 🙂

    Mulţumesc, şi eu îţi doresc un Paşte cu semnificaţii!


  22. Dragoş,

    bună treabă cu văzutul, mă bucur că îl consideri recomandabil. Dacă nu te dai foarte tare în vânt după filme, poate te ajut să te răzgândeşti: am mai prezentat eu un film pe care ţi-l recomand, dacă nu l-ai văzut până acum: A Beautiful Mind.

    https://camix.wordpress.com/2008/06/14/la-o-sclipire-a-mintii/


  23. L’am vazut! Multumesc oricum!


  24. Ok. 🙂


  25. […] A letter distance between… […]


  26. mi-o placut si mie filmul asta.

    ceva in genul mi-a placut Butterfly on a Wheel. daca nu l-ai vazut si vrei sa-l vezi, fa-o fara a citi despre.


  27. Are un mesaj sănătos de transmis (faţă de atâtea de duzină azi).

    Era să spun că nu am văzut Butterfly on a Wheel până m-am uitat la trailer. Oricum, de obicei citesc despre înainte sau văd preview. Mi s-a părut interesant shift-ul naturii personajelor din el (plus actorul, bineînţeles). Îţi reaminteşte că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: