h1

Un Auschwitz de şters

Mai 9, 2009

Un prieten a fost la Auschwitz. M-am uitat la fotografii aşa cum nu te uiţi la film.

La film, eşti pregătit dinainte să vezi ceea ce a scormonit şi inventat imaginaţia omului; fie el şi film inspirat din fapte reale. La film, stai relaxat în fotoliu că nu vine peste tine camionul care dă să iasă din cadrul ecranului, nu te fereşti de gloanţele din poveste etc.

Deşi la film eşti mai tentat să fii sensibilizat, pentru că filmul e o poveste, în care oamenii râd, plâng, suferă în tăcere, vizibil sau pe ascuns şi ni se întâmplă să uităm de caracterul imaginar al filmului în anumite momente. Dar suferinţa noastră empatică se întinde până la o limită. Ştim că aşa ceva se întâmplă şi în realitate, poate chiar ne revedem pe noi în unele secvenţe, dar ştim că la un moment dat, filmul se încheie. Şi la un alt moment dat, totul va fi uitat.

La fotografii te uiţi altfel. La fotografiile ne-prelucrate. Ştii că ceea ce se înregistrează acolo e un moment care e real, care respiră prin simpla prezenţă, care nu e fabulat, nu e rezultat al interpretării cuiva. E un fapt, iar acel fapt nu poate fi contestat de nimeni. L-au văzut ochi. Iar acei ochi l-au înregistrat într-o poză care va rămâne, cu o istorie care nu poate fi ştearsă.

Ceea ce a rămas din Auschwitz rămâne nu doar ca fotografii. Rămâne ca realitate a trecutului care îşi lasă dârele de suferinţă peste tot viitorul care îi urmează.

Această fotografie m-a năucit.

HPIM5167

Are o poveste teribilă. Sunt doar nişte şine de tren, e drept. Nişte şine de tren care duc încotro? Par să nu ducă niciunde. Cel puţin în momentul de faţă, ele chiar nu duc niciunde. Locul unde duceau – şi anume locul în care ele se întrerup – era clădirea unde evreii urmau a fi gazaţi. Dacă vă întrebaţi de ce ea nu mai există în timp ce restul clădirilor sunt toate la locul lor, este şi un răspuns. Germanii au vrut să şteargă urmele atrocităţilor lor.

Din cauza cui să le şteargă? Din cauza oamenilor? Care oameni? Cei care trăiesc în medie 70 de ani şi apoi oricum mor? De cine să îţi ascunzi crimele ca ele să nu mai existe? Sau ochii cui îi poţi acoperi ca să ştergi istoria? De memoria supraviețuitorilor care se transmite din generație în generație cu sau fără existența acestui loc? De memoria lui Dumnezeu care le cunoștea gândul dinainte de a se naște? De cine te poți ascunde astfel?

M-am uitat la aceste fotografii aşa cum nu te poţi uita la un film. Acolo, toate acestea au existat, iar ceea ce a existat nu poate fi nici uitat, nici şters. Iar acest instantaneu surprinde extraordinar o crimă şi fuga autorului de ea.

Însă bucăţile de oase rămase la vedere pe pământ pentru că nu se topiseră complet cine le va putea acoperi vreodată?

HPIM5036 HPIM5151 HPIM5166

HPIM5176 HPIM5154 HPIM5168

PS: Mulţumiri lui G. M. pentru fotografii.

Anunțuri

29 comentarii

  1. Doar privind aceste poze şi te cutremuri. Din fiecare piatră sau fir de iarbă, lucru, clădire sau colţ de cer, se ridică tăcute glasurile celor ce au murit aici în chinuri groaznice… Mă întreb cu groază, cum vor fi putut să doarmă „liniştiţi” cei ce au provocat atâta moarte şi suferinţă? Dar la clipa morţii lor se vor fi gândit vreodată?
    Pur şi simplu groaznic!
    Dacă odată cu aceste locuri de tristă amintire ar „muri” şi răutatea oamenilor, ar trebui dărâmat totul chiar acum.. Din păcate răul nu dispare… Oamenii îl iubesc prea mult!


  2. aaa… nu va suparati… Guantanamo va spune ceva?
    Asa ca toate grozaviile astea cutremuratoare au fost, sunt si vor fi printre noi… o fi bine, o fi rau… oricum, e ingrozitor…


  3. Alex,
    cu tot atât de mare groază răspund că da, cred că mulţi din cei care au provocat moartea şi suferinţa au dormit foarte liniştiţi. Doar conştiinţa poate îndrepta arma acuzării împotriva propriei persoane. Dacă ea nu există…, câtă „fericire”, nu?
    Au fost şi unii (în situaţii similare) care s-au simţit vinovaţi şi care s-au înmuiat la declaraţia unor victime încă în viaţă că i-au iertat.


  4. D-le Dinu Lazăr,

    bine aţi venit în Timposibil. 🙂
    De Guantanamo nu auzisem, însă, cu această ocazie, m-am informat şi mi-a prins bine. Sunt cutremurătoare toate felurile de înjosire a personalităţii, voinţei, demintăţii unui om.
    E greu să spun că e bine sau nu ca ele să rămână printre noi pentru totdeauna sau dacă toate ar trebui cunoscute. Însă cred că multe din ele ne pot învăţa ce înseamnă iubirea aproapelui nostru şi ura. Şi, de asemenea, că avem de trăit cu urmările acţiunilor noastre. Fie că încercăm să le muşamalizăm (şi poate chiar şi reuşim faţă de oameni); şi de asemenea, că oricât ne-am ascunde de oameni, vor fi întotdeauna cel puţin 2 persoane care vor şti adevărul: cele mai importante persoane, eu şi Dumnezeu.

    Mulţumesc pentru vizita cuvântată şi vă mai aştept.


  5. Diferenta dintre Guantanamo si Auschwitz este ca in prima inchisoare sint inchisi teroristi si in a doua au fost oameni nevinovati si femei si copii; unii isi merita pedeapsa sau cel putin merita o pedeapsa iar ceilalti au fost pedepsiti pentruca s-au nascut evrei.

    Cred ca este o mare diferenta. Nu credeti?


  6. Apoi…prizonierii teroristi sint serviti mincare de trei ori pe zi, li se da un covoras si un Koran sa-si strige rugaciunile cind ii taie capul, se joaca fotbal in timpul „liber” si nu-s nici care maltratati sau batuti sau omoriti. Ati auzit de vreunul sa fie pus in vreun crematoriu?

    Cei care sint dintre cei care au planuit vreun atac, sint bineinteles tratati un pic mai dur, de unde si discutia asta cu bordul de apa…metoda folosita de CIA ca sa scoata de la ei informatii despre viitoarele atacuri care le planuiau. Numai ca Obama, in marea lui intelepciune crede ca teroristii au mai multe drepturi decit cetatenii cumsecade. De unde si scandalul care s-a produs si faptul ca a facut public metodele folosite de CIA, metode care n-au omorit pe nimeni doar au bagat un pic de frica in ei destula ca sa inceapa sa vorbeasca.

    Si daca se mai intimpla pe alocuri abuzuri…sa avem pardon…dar se intimpla si in tre oamenii liberi sa fie cite unul care nu se poarta bine. Si la urma urmei sintem in razboi cu teroristii. Nu noi am declarat jihad lumii crestine ci musulmanii au declarat razboi oricarui infidel…adica…noi, restul …

    Putem sa comparam cele doua lucruri? Nici pomenire!!!


  7. Asa, intre doua sucalete, cu un ochi la iorovizion, intre doua plimbari, sigur ca nu se pot compara cele doua locuri. Se pot compara numai daca le cunoasteti bine, nu prin prisma unuia sau altuia care va spune ceea ce trebuie sa ginditi si sa judecati. Daca ati cunoaste lucrurile de la sursa, si daca le-ati judeca fara ajutorul nimanui, este posibil sa ajungeti la alte concluzii.
    Ideal este sa nu ne dam cu parerea la a paishpea mina si sa nu fim trompeta unora sua altora care vor sa faca lumea sa creada ce si cum comform scenariului aprobat.


  8. blah…blah…blahhh…citi morti de la Auschwithz si citi de la Guantanamo? Matematica poate vorbi mai bine si mai clar decit cuvintele. Si cum presedintele SUA isi intoarce buzunarele pe dos ca sa-i vada toti continutul…si-si arata toti dintii si la cine trebuie si la cine nu trebuie, nu prea sint secrete pe nicaieri.

    Hai sa fim seriosi!!! Nici macar nu se compara!


  9. Incercati sa scrieti pe bloguri dupa ce cafeaua isi face efectul. Nu compara nimeni nimic cu nimic. Mai cititi, mai incercati sa vedeti ce si cum, si mai ales, daca este cind este, incercati sa duceti un discurs logic, fara aberatii.


  10. si eu fac aceeasi urare…cifre domnul meu…si nume. Si mai ales seriozitate. N-as vorbi daca n-as stii ce spun. Cum ti-am mai zis, Obama se straduie sa faca tara asta de toata bafta. A facut cunoscute si procedurile ce le are CIA sa scoata informatii de la teroristi…numasi partile dorsale nu si le-a aratat inca, asa ca nu-i mare lucru sa aflii adevarul. Si adevarul este asa cum zicea unul dintre tilhari celuilalt…”noi ne-am meritat soarta …dar El?

    Ai uitat ca nemtii au gazat copii nevinovati si femei si batrini si ce-a venit la rind fara deosebire? Ca i-a condamnat la moarte fara sa fi fost vinovati? Una este sa fi un criminal si alta sa fi nevinovat si pedepsit ca asa ii vine unuia care a ajuns la putere.

    De fapt nici nu este un subiect care poate fi discutat. Daca pina acuma n-ai realizat domnul meu ca nu se compara aceste doua lucruri…mai citeste putin…ca nu eu trebuie sa te conving ci istoria , datele concrete. Citeste…citeste…citeste…


  11. Poate o vizita la psihiatru sa foloseasca, cine stie. Nu disperati.
    Si desigur, aveti dreptate, mie in suta, tot ce spuneti e perfect, e adevarat, bravo, adevaraciune de adevaraciune. Aveti viziuni stranii, si auziti voci care nu exista? Se pare si ca ceai de tei e bun, si lavanda, si diverse alte leacuri, dar… nu e sigur.


  12. 🙂 Da-mi numele unuia care a murit in Guantanamo, si eu iti dau lista cu numele evreilor omoriti…si apoi decidem cine are nevoie de tratament, ok?


  13. Apreciez prezenţa combatanţilor la dialog. Nu mă voi pronunţa cu privire la subiectul dezbătut, pentru că nu cred că sunt mai în temă decât interlocutorii.
    Aş menţiona că schimbul de idei îl prefer schimb de idei şi atunci e perfect, chiar dacă (mă încumet să adaug) opiniile sunt bine argumentate sau deloc argumentate. Prefer mai puţin schimbul de idei + invective, care nu duce la dialog şi concluzii constructive.


  14. Domnu fotograf, mai usor cu psihiatrul că e păcat, zău… [editat]


  15. Dancos,

    în primul rând, eu mi-am spus părerea în legătură cu problema polemicii respective şi nu cred că necesita continuarea tensiunii. Apoi, mesajul tău reprezintă doar o descărcare a unui război personal cu injurii, pe care eu nu le consider binevenite şi nu vreau să le încurajez în spaţiul blogului meu.


  16. Vai de mine, ce de injurii!!! Iartă-mă… şi totuşi jegul uman de mai sus, merita ceva mai rău! Adios, iezuito!


  17. Pentru a descrie ce s-a petrecut la Auschwitz nu avem cuvinte suficiente… Dacă începem să vorbim despre vină şi vinovăţie nu mai terminăm, pentru că vina o poartă nu doar cei ce au săvârşit nelegiurile ci şi contemporanii lor, pentru că au închis ochii şi au stat nepăsători la istoria care s-a desfăşurat în faţa lor. Aceeaşi istorie s-a repetat în Campodgia lui Pol Pot, în Rwanda, în Bosnia şi Herţegovina şi se petrece acum în Fâşia Gaza. De la istorie nu am învăţat nimic, pentru că asemenea atrocităţi vor avea mereu loc într-un colţ al lumii.


  18. Bine ai venit, Ioana, bine ne regăsim şi aici. 🙂

    E bună atitudinea ta echilibrată. Cam aşa ar trebui să privim. Iar din istorie aşa e, nu prea învăţăm nimic. Altfel, n-am repeta la infinit aceleaşi greşeli. Deşi conştientizarea greşelilor nu neapărat asigură nerepetarea lor.


  19. Cred ca ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit este abilitatea unui om (Adolf) de a manipula masele de asa natura incat sa fie acceptate astfel de orori. Stiu, imi veti spune ca a existat un Gestapo de teama caruia nimeni nu indraznea sa faca mare lucru. Imi veti spune ca media era controlata in totalitate de stat, ca nu exista acces la informatiile acestea.
    Si totusi, germanii intervievati dupa sfarsitul razboiului au recunoscut ca stiau de existenta lagarelor. Vedea zilnic evrei, tigani, homosexuali, comunisti luati din casele lor, izolati in ghetouri, deportati in lagare ca Auschwitz, Maidanek, Treblinka s.a.
    Da, lagarele au fost amplasate in Polonia, Cehoslovacia din dorinta de a fi mai apropiate de comunitatile evreiesti care urmau a fi eliminate. Dar asta nu va disculpa niciodata poporul german, care si-a pus calitatile ce-l definesc (harnicie, lucrul metodic si complet) in slujba unui rau nemaivazut pina atunci.
    Auschwitz-ul a aparut ca simptom al unei societati bolnave, care si-a gasit in Hitler doar un exponent. Hitler a fost sprijinit la inceput de elitele politice si militare, vazut doar ca un instrument de care, ulterior, acestea se vor descotorosi.
    Ce trebuie sa intelegem e ca la primele simptome ale unei astfel de boli nu trebuie sa tratam efectele bolii (aparitia unui Saddam sau a altora ca el, ca sa revenim mai aproape de timpurile noastre). Trebuie sa tratam cauzele acesteia…si aceste cauze se gasesc in noi toti, ca membri ai societatii din care se ridica astfel de „exponate”.


  20. Raul, nu ştiu dacă îţi dai seama că ceea ce propui tu este ca un om să schimbe lumea, să schimbe sistemul. Cunoşti istorie, tocmai de-asta ar trebui să priveşti lucrurile în ansamblul lor şi să vezi că, indiferent cât de conştient ai fi de capacitatea unui conducător de a face rău, ce poţi face tu contra tuturor ăstora? Cum crezi tu că se pot trata asemenea „boli” de către noi, oamenii? Ce tratamente crezi tu că ar fi eficiente (aplicabile, doar aplicabile de către om!) împotriva acestei boli universale?

    Disculparea poporului german? Care, apropo, nu a participat nici în întregimea lui, nici în exclusivitate, aşa că nu putem vorbi de popor ca fiind călăul, unicul. Şi apoi nu cred că e vorba de vreo disculpare aici.

    În rest, noi suntem fiecare un potenţial model pentru cei din jurul nostru. Dacă Domnul îngăduie să lucreze prin noi la transformarea celorlalţi (asta dacă suntem noi destul de vrednici), e meritul Lui, nu al nostru şi al eficienţei noastre.


  21. Daca piatra loveste ulciorul…vai de ulcior,
    daca ulciorul loveste piatra…vai de ulcior,
    intodeauna vai de ulcior…


    • Poate în viaţa asta. 🙂 Dar viaţa asta nu e tot.


  22. Et in Auschwitz ego! Tot ca fototurist, desigur…


  23. Ai nişte fotografii grăitoare! Eu una nu am fost acolo (încă, cel puţin), dar, după fotografiile şi relatările voastre, am deja senzaţia că trăiesc o frântură din coşmarul emoţional trăit de voi la locul Coşmarului de atunci.

    Mulţumesc pentru semnalare, o să am nişte gânduri la ‘Adevărul care ne scapă’.


  24. Ah, dar nu a fost numai coşmar… De pildă, Cracovia e superbă, iar polonezii chiar au auzit de noi, ba chiar ne şi respectă (un pic, nu exagerat). În parte şi fiindcă suntem respectabili prin ceea ce am fost în istoria lor – la Cracovia există un bastion ridicat de frica noastră, după o bătălie pierdută, toată lumea ştie că am primit fugarii lor din WWII, nu au uitat „dizidenţa” lui Ceauşescu etc. Dar chiar merită vizitată Polonia ca să vezi un POPOR, aşa cum am putea fi până şi noi! Un mic exemplu, la întâmplare: În piaţa centrală din Cracovia există o micuţă cafenea care are în faţă o statuie de bronz reprezentând un bătrânel bându-şi cafeaua la o măsuţă. Omul era un intelectual protestatar care pur şi simplu a refuzat să se integreze în regimul comunist, trăind fără buletin şi din mila oamenilor, fondând în acelaşi timp o mişcare de rezistenţă prin cultură. Comparaţia cu intelectualitatea noastră obedientă e destul de dureroasă, aş zice – dar mă îndoiesc şi că populaţia noastră ar fi întreţinut un om care refuza să tragă la şaibă. Dar, mai aproape de subiectul articolului tău, istoria evreilor din Cracovia este foarte interesantă, iar oraşul şi-a făurit faima de capitală europeană a toleranţei (bine înţelese, nu seamănă deloc cu Amsterdamul), şi nu doar pentru că a acceptat evreii. Tot spiritul se pare că vine de la dinastia Jagello, cea care a reunit două ţări, Lituania şi Polonia, sub un singur sceptru. „Lista lui Schindler” s-a filmat în parte în cartierul evreiesc, transformat în ghetto de către nazişti. Au rămas, în afară de casele şi atelierele tipice azi dezafectate, foarte multe restaurante. Într-unul din ele am mâncat cea mai incredibilă tocăniţă a săracului (greu de descris, dar în principiu iei tot ce ai comestibil prin casă şi faci o mâncare foarte uscată, aproape fără sos, dar picantă şi gustoasă … miam miam…) şi am ascultat Trio Liebermann pe viu. Aproape că am uitat să mai mănânc… Las la o parte că din programul de 11 piese 4 erau cu titluri şi ritmuri româneşti (inclusiv o „Bătrânească”), dar interpretarea te lăsa fără aer – de la un pianissimo aproape inaudibil în cele două cămăruţe cu zece mese în total, la un fortissimo care-ţi vibra stomacul în ritmul contrabasului. De departe cel mai mult m-a impresionat un cântec de leagăn de un dramatism… evreiesc de exil european. M-aş întoarce în Cracovia cu mare plăcere.


  25. Am căutat bătrânelul prin imagini, interesantă istorie. Noi mai degrabă am rămas cu alt gen de proteste, ascunse sub cuvinte, câte-o ană scriind de copacii care (tocmai) nu se revoltă, prin definiţie. Se pare că n-am putut mai mult. Şi se pare că nici nu am evoluat de la stadiul ăla.

    Hmm, frumoase amintiri ai prin Cracovia. Semăna dramatismul pieselor audiate cu cele din Lista lui Schindler? 🙂


  26. Desi fotografie ce tace, ecoul strigatului ei imi da fiori inca… Ceva de dincolo de ea. O simpla imagine, si totusi o poveste. Fascinant si totodata strigator la cer.


  27. Da, absolut, o simultaneitate de mesaje transmise prin aceeaşi imagine! Cam asta se întâmplă cu fotografia care (sur)prind viaţă şi cam asta ar trebui să facă fotografia. Deci aproape că îmi vine să zic că eşti foarte aproape de definiţia ei.
    Şi bine ai trecut pe aici!



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: