Archive for 2 iunie 2009

h1

„Bucuraţi-vă întotdeauna”

iunie 2, 2009

Datorită anumitor circumstanţe (pe care le consider binefăcătoare), am ajuns în contact cu povestea scrisă şi ecranizată a Pollyannei. Auzisem despre ea din coplărie, dar niciodată nu ştiam exact ce se întâmplase în ea atât de fantastic pentru a fi populară.

E o poveste simplă, o lectură uşoară, care nu atrage deloc atenţia ca formă. Deloc pretenţioasă în limbaj (cartea) sau în regie (filmul). Ceea ce m-a fascinat la ea a fost ideea din miezul ei.

pollyanna

Din film

Personajul principal, Pollyanna, este o fetiţă rămasă orfană de mică, ce îşi trăieşte viaţa căutând mereu motive să fie mulţumitoare lui Dumnezeu pentru lucrurile minore ce i se întâmplă. Astfel, ea îşi creează o stare permanentă de bine şi îi uimeşte pe oamenii din jurul ei prin sentimentul pozitiv pe care îl emană. Îi atrage cu atitudinea şi îi provoacă să îşi schimbe morocăneala şi nemulţumirea în gratitudine pentru ceea ce au, să refacă relaţiile pierdute sau să clădească unele nebănuite.

Ca orice copil, cel mai uşor înveţi obiceiurile pe care le poţi transforma în sau numi joc. Tatăl Pollyannei o învăţase să joace acest joc al mulţumirii. Jocul a început în momentul în care Pollyanna a primit cadou nişte cârje şi s-a întristat, fiind nemulţumită. pentru că nu ştia la ce le-ar fi putut folosi.

Răspunsul tatălui a fost unul surprinzător:

– Bucură-te că nu ai nevoie de ele.

Sigur că felul acesta de a privi viaţa şi lumea poate părea (şi chiar este!) lipsit de echilibru, de raţiune, de simţ al realităţii. Însă simţul echilibrului (din acest punct de vedere), al realităţii nu aduc la pachet în mod necesar şi bucuria de a trăi sau un avantaj faţă de cei care le au.

Nu despre lipsa lucidităţii vorbesc, nu despre a nu vedea partea goală a paharului, ci, tocmai, văzând-o şi fiind conştient de răul din jur (pentru că nimeni nu e scutit), să găseşti măcar o fărâmă pozitivă, să alegi un Bun care stă ascuns de vederea superficială.

Pentru mine, a fost şi este o provocare. Dacă reproşul care i se poate aduce acestei idei e că poţi da în naivitită din cauza acestei perspective, aş răspunde că – fără ea – poţi da, de asemenea, în nemulţumită, cinită, deprimită, nefericită (cronice) şi alte de genul… Nu sună chiar necunoscute acestea din urmă, nu-i aşa?

Trailerul:

Filmul dublat în română:

 

%d blogeri au apreciat asta: