h1

Moment purician

Iunie 16, 2009
Am fost ieri la conferinţa lui Puric despre omul frumos şi, la venire acasă, am simţit nevoia de a spune despre. Am auzit mai multe păreri împotriva persoanei lui sau împotriva unora din ideile lui ori cel puţin dezamăgite de Puric – vorbitorul sau filosoful.
Teoretic, nu am greutatea necesară a-mi exprima părere despre el. Nu am asistat la toate conferinţele lui de până acum, nu i-am citit cărţile scrise până la această oră, nu i-am căutat posibile bloguri sau site-uri personale ca să îi ştiu concepţiile, crezurile. Am citit doar pe ici, pe colo ce s-a scris despre; persoană sau discursuri. Şi, bineînţeles, spectacolele lui de pantomimă.
Personal, ieri nu m-am simţit dezamăgită; mă aşteptam să dau şi de o doză de spectacol, că oricum vorbim despre un actor; indiferent cât de mult ar încerca să se disocieze (dacă ar vrea, deşi nu găsesc un motiv foarte întemeiat pentru asta) de meseria lui de actor, întotdeauna va rămâne măcar o umbră din manifestarea spectaculoasă – punct slab, ar spune unii – în discursurile pe care le ţine. Nu cred că seriozitatea de la A la Z (şi, la urma urmei, despre ce fel de seriozitate vorbim? că cea a bunului-simţ nu a lipsit, iar cea a expresiei, a mimicii eu nu o văd necesară neapărat, dimpotrivă) într-un discurs este un element cheie şi obligatoriu sau că el conferă o mai mare autoritate sau emană o mai mare credibilitate. Nu acea seriozitate.
Apoi, tot vizavi de spectacol, era de aşteptat ca el să existe într-un discurs care se vrea ŞI o prezentare de carte. Însă şi cartea respectivă a apărut după ideea cărţii; dacă are o idee cartea, atunci e atins un obiectiv  important.
Lucrul pe care l-am considerat de apreciat a fost faptul că a pledat pentru omul frumos, a fi frumos spiritual, nu doar de dragul unei moralităţi, unui spirit civic, unei prestanţe apreciabile în societate sau în numele vreunei integrităţi sau demnităţi omeneşti, ci în numele lui Dumnezeu, în numele scopului pentru care El ne-a adus la viaţă. Şi asta mi s-a părut deasupra oricărui îndemn la moralitate de dragul bunei înţelegeri între oameni pe care l-ar putea da cineva.
Apoi Frumosul care e scos din realitatea înconjurătoare de pe toate posturile de TV, din cărţi, reviste, pentru a afişa în faţa privitorilor Urâtul care trebuie exhibat cât mai mult şi cât mai îngroşat, ca să se umple audienţele şi ca lumea să fie, de bună-seamă, „informată”. Atitudinile pozitive care sunt eliminate şi trecute absente din istoria noastră: în perioada comunistă sub formă de frică de autorităţi (nu respectul cuvenit, ci frică), iar azi – sub formă de democraţie dusă la extreme şi transformată în Urât.
Ca necunoscator în „domeniul purician ca filosof sau vorbitor”, probabil nu am privirea de ansamblu pe care o aşteaptă majoritatea celor care citesc impresii după acest de fel de evenimente. Eu am asistat la un moment şi am rămas cu asta. Nu cred că trebuie absolutizat, am luat ce am considerat bun şi mă simt mulţumită că există oameni de popularitatea lui, admiraţi în aşa măsură de atâţia, care să spună ceea ce a spus el cu ocazia asta.
dan-puricAm fost ieri la conferinţa lui Puric despre omul frumos şi, la venire acasă, am simţit nevoia de a spune despre. Am auzit mai multe păreri împotriva persoanei lui sau împotriva unora din ideile lui ori cel puţin dezamăgite de Puric – vorbitorul sau filosoful.

Teoretic, nu am greutatea necesară a-mi exprima părere despre el. Nu am asistat la toate conferinţele lui de până acum, nu i-am citit cărţile scrise până la această oră, nu i-am căutat posibile bloguri sau site-uri personale ca să îi ştiu concepţiile, crezurile. Am citit doar pe ici, pe colo ce s-a scris despre; persoană sau discursuri. Şi, bineînţeles, spectacolele lui de pantomimă.

Personal, ieri nu m-am simţit dezamăgită; mă aşteptam să dau şi de o doză de spectacol, că oricum vorbim despre un actor; indiferent cât de mult ar încerca să se disocieze (dacă ar vrea, deşi nu găsesc un motiv foarte întemeiat pentru asta) de meseria lui de actor, întotdeauna va rămâne măcar o umbră din manifestarea spectaculoasă – punct slab, ar spune unii – în discursurile pe care le ţine. Nu cred că seriozitatea de la A la Z (şi, la urma urmei, despre ce fel de seriozitate vorbim? că cea a bunului-simţ nu a lipsit, iar cea a expresiei, a mimicii eu nu o văd necesară neapărat, dimpotrivă) într-un discurs este un element cheie şi obligatoriu sau că el conferă o mai mare autoritate sau emană o mai mare credibilitate. Nu acea seriozitate.

Apoi, tot vizavi de spectacol, era de aşteptat ca el să existe într-un discurs care se vrea ŞI o prezentare de carte. Însă şi cartea respectivă a apărut după ideea cărţii; dacă are o idee cartea, atunci e atins un obiectiv important, consider că nu i s-ar putea reproşa vreun comercialism sau un discurs care s-ar vrea pur actoricesc întru vinderea cărţii.

Lucrul pe care l-am considerat de apreciat a fost faptul că a pledat pentru omul frumos, a fi frumos spiritual, nu doar de dragul unei moralităţi, unui spirit civic, unei prestanţe apreciabile în societate sau în numele vreunei integrităţi sau demnităţi omeneşti, ci în numele lui Dumnezeu, în numele scopului pentru care El ne-a adus la viaţă. Şi asta mi s-a părut deasupra oricărui îndemn la moralitate de dragul bunei înţelegeri între oameni pe care l-ar putea da cineva.

Apoi Frumosul care e scos din realitatea înconjurătoare de pe toate posturile de TV, din cărţi, reviste, pentru a afişa în faţa privitorilor Urâtul care trebuie exhibat cât mai mult şi cât mai îngroşat, ca să se umple audienţele şi ca lumea să fie, de bună-seamă, „informată”. Atitudinile pozitive care sunt eliminate şi trecute absente din istoria noastră: în perioada comunistă sub formă de frică de autorităţi (nu respectul cuvenit, ci frică), iar azi – sub formă de democraţie dusă la extreme şi transformată în Urât.

Ca necunoscator în „domeniul purician ca filosof sau vorbitor”, probabil nu am privirea de ansamblu pe care o aşteaptă majoritatea celor care citesc impresii după acest de fel de evenimente. Eu am asistat la un moment şi am rămas cu asta. Nu cred că trebuie absolutizat, am luat ce am considerat bun şi mă simt mulţumită că există oameni de popularitatea lui, admiraţi în aşa măsură de atâţia, care să spună ceea ce a spus el cu ocazia asta.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Cami, mi-a plăcut mult ultima frază: „Nu cred că trebuie absolutizat, am luat ce am considerat bun şi mă simt mulţumită că există oameni de popularitatea lui, admiraţi în aşa măsură de atâţia, care să spună ceea ce a spus el cu ocazia asta…”
    Este „cel mai de bun simţ” comentariu la ceea ce ai vrut să prezinţi. Extremele nu aduc niciodată ceva bun… Am văzut păreri ultra-elogioase despre Puric…chiar indecent de elogioase …dar şi site-uri pe care era demontat aproape cu ură (chiar şi ortodoxe sau…ultraortodoxe!).
    La urma urmei trebuie să fim întru toate ca nişte…albine! Să culegem doar „nectarul” din florile de tot felul care ne ies în cale. Chiar dacă acestea mai au şi …spini.


  2. Uite ce a scris si o alta oradeanca, Iulia Tuns: http://iuliatuns.wordpress.com/2009/06/16/dan-puric-despre-omul-frumos/


  3. Buna Cami! A fost intr-adevar un spectacol. Oarecum am fost dezamagita de ceea ce am vazut, m-am asteptat la mai mult. Stiam ca isi va prezenta cartea la Oradea si am fost extrem de entuziasta. Insa s-a ras prea mult. Oamenii s-au dus sa vada ceva de genul Vacanta Mare. Si locatia aleasa a fost o insulta. Sa inghesui atata lume intr-un loc fara aer…
    Devine prea comun Dan Puric. L-am apreciat mai mult la conferintele din anii trecuti, dar acum aluneca inspre popularitate. Ramane insa un artist valoros, unic prin modul de manifestare in Romania.


  4. Alex,

    mă bucur că ai ales să evidenţiezi un fragment din articol la care ţineam mult. Sper să se şi ţină cont de el la lecturi. Aşa îmi doresc să fie şi cititorii articolului: albine. 🙂 Interesantă paralela. Şi, adică, să fie un fel de Polyanni care iau ceea ce e bun din evenimente, din oameni etc. în ciuda neajunsurilor lor.


  5. Vasile,

    bun venit în grădina tim-posibilă, mulţumesc pentru semnalarea articolului, l-am citit cu interes. Am recunoscut toate ideile pe care le punctase Dan Puric, dar singură nu mi le-aş fi putut aminti atât de închegat; bun rezumatul ei. Autoarea avea, pesemne, reportofon sau cartea lui Puric cumpărată! 🙂


    • reportofonul zilnic e un carnetel si un pix, atunci cand intamplator il am la mine. uneori, asa cum nu demult am patit, am participat la un discurs interesant pret de doua ore,si am avut acelasi sentiment ca si tine. nu-mi aminteam prea mult deoarece n-am avut cu ce nota.
      multumesc de vizita.

      apropo, chiar si fara notes te-ai exprimat coerent, ma refer la momentul purician.

      la mometul autografe din seara cu pricina o fetita a dedicat autorului urmatorul banc,dupa cum spunea ea: „Ce e negru si cu doua puncte albe?” si tot ea raspunde: un purice cu dopuri de vata in urechi


      • 😆 Mortală fetiţa de la autografe, bănuiesc că i-a mai şters lui Puric din oboseala autografelor pe care le dădea. Era o coadă imensă, îl compătimeam. 😀 oricât de flatant, la kilograme mari, dispare flatarea.

        Mulţumesc pentru gânduri şi aprecieri.
        Deci tu ai adoptat o variantă mai naturală decât mă gândeam eu. 🙂
        Eu prefer să merg fără „resurse mnezice”, să văd cu ce poate rămâne un om dacă doar îl ascultă pe Puric sau pe altcineva. Aici, şi datorită faptului că un vecin are cartea lui, aşa că o ştiu oricând la îndemână. 🙂

        Mulţumesc de vizită verbalizată.


  6. Ioana,

    mulţumesc pentru împărtăşirea reacţiilor tale. M-am gândit de cum am intrat în sală că, după acea conferinţă, vor fi unii dezamăgiţi. Eu m-am dus acolo să aud ce are de spus acel om şi despre ce. Nu ştiu dacă aveam nişte aşteptări exacte. Sigur că existau unele, dar destul de vagi: vroiam să aud din partea lui ceva care să merite reţinut; şi am găsit; ştiam că, prin pantomimă, transmitea mesaje relevante, mesaje profunde. Nu cred că aşteptam să aud tratate de filosofie, dar aşteptam să fie ceva profund, ceva gândit, trăit, să simt că am ce învăţa de la el. Personal, am găsit. Personal, nu m-a deranjat deloc umorul lui (mi s-ar fi părut surprinzătoare absenţa lui), pentru că era bine plasat şi bine justificat acolo unde era. Nu a făcut exces de el şi nu l-a folosit de umplutură, ci cu o finalitate.

    A, că unii oameni au venit acolo doar pentru distracţie cred că e o problemă ce îi priveşte. Nu poţi avea doar elite în public. Iar, dacă un astfel de discurs dă de gândit şi acelora care căutau doar comic, atunci e mai mult decât dacă o face doar pentru cei care aşteaptă ceva peste acel comic (însă pentru mine, umorul nu exclude profunzimea).

    Cât despre locaţia aleasă… de foarte acord. De fapt, nu locaţia unui astfel de eveniment e atât de problematică, ci nivelul deplorabil al sălii respective, având în vedere însemnătatea ei. Sper să fie destule voci care să strige pentru asta, astfel încât să se facă ceva.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: