h1

Cei din urmă

Iulie 7, 2009

88624661S-au afişat notele de la bacalaureat. Se vede de la 1 kilometru – atunci când cunoşti elevii – unde s-au adăugat chimicale în supă, care sunt cele care doar umflă după ce ajung în stomac şi care sunt supele naturale, sănătoase, cu verdeţuri de pe câmp, netratate.

Se vede de la 1 kilometru cum regula biblică „cei din urmă vor fi cei dintâi” se aplică în mod invers în contexte de felul acesta. Nu le amintesc pe toate, că vreau să şi termin articolul, dacă l-am început.

Se vede cu ochiul liber (şi nesilit de nimeni) cum pe aceeaşi bancă, la aceeaşi cravată şi acelaşi zâmbet îi găseşti şi pe luminaţi, şi pe orbi. Măcar dacă i-ar duce mintea să nu se evidenţieze în asemenea hal în nedreptatea şi josnicia lor; măcar dacă ar avea inteligenţa (că înţelepciunea e clar) să rămână discreţi în prostia lor neobrăzată. Măcar-urile acestea… nu pentru că ar deveni moral sau corect; dar să vezi că sunt conştienţi de ceea ce (nu) pot. Însă a şti şi a putea recunoaşte cât de puţin ştii cere, deja, să fii măcar puţin înţelept.

Toţi ştiu, nu toţi recunosc, însă trec problema tacit la capitolul „lucruri obişuite” şi mărunţişuri; nu te miră, nu mai are cum să te mire – după atâta vreme în care vezi aceeaşi evoluţie/involuţie (după cum preferă fiecare) ani de-a rândul. Nu te miră, dar te enervează.

Te enervează în primul rând pentru nedreptatea pe care o resimte cel ce se străduieşte un an de zile sau patru sau doisprezece să devină om, să progreseze, să ajungă mai bun şi, când să arate lucrul acesta, i-o suflă un motociclist pierde-vreme-indiferent-de-anotimp, care scuipă peste toţi.

Sigur că noi ştim că el chiar a devenit om şi chiar a ajuns mai  bun şi calităţile acelea nu i le poate fura nimeni şi i le spunem. Dar unul de 18-20 de ani nu poate gândi aşa. Rămâi cam fără cuvinte potrivite dacă e vorba să-ţi aperi propriul sistem, când nu ai nimic de apărat. Şi atunci îţi rămâne să apelezi la simţul lui moral, civic şi la justiţia divină. Pe care ei o înţeleg au ba.

Singura consolare pe care o găsesc pentru mine (pentru ei nu ştiu) e că totuşi cei din urmă vor fi cei dintâi şi că dincolo aplicarea nu va fi după regulile pământeşti.

Anunțuri

11 comentarii

  1. […] în interiorul sistemului, pot fi uşor taxat pentru „afirmaţii fără acoperire”. Dar şi unii din sistem văd că se inflamează. De altă parte, e incontestabil că actualul model de bacalaureat […]


  2. Da, ai multa dreptate Cami. Din pacate e inca multa nedreptate, incorectitudine… M-am necajit cand am auzit cum elevi foarte buni au fost „taxati” la oral, iar altii…au luat nota maxima, pe care nici nu au visat-o in cei 4 ani de scoala…
    Concluzia ta din final e cel mai bun raspuns.


  3. Aș aduce o nunțare la concluzia ta. Moralitatea de pe lumea asta nu garantează vreun tratament preferențial în lumea de dincolo (oricum prea îndepărtată pentru cei abia ieșiți – sau pe cale să iasă – din adolescență). E adevărată afirmația pe care o pui tu la concluzie, dar să nu care cumva să ajungă cineva să spere la o „revanșă”, fiindcă spiritul vindicativ este cum nu se poate mai străin creștinismului autentic, în ultimă instanță.


  4. Nu se vor schimba, Camix aceste lucruri! Poate după mai multe generaţii. Vorba ceea: rătăciţi 40 de ani, până mor cei care au avut apucături de-un fel sau altul. Apoi, mai vedem. Dar poate nu vom mai fi aici să vedem…


  5. Alex,
    aşteptăm următorul bac de anul viitor, nu? 🙂


  6. Teos,

    sunt de acord cu nuanţarea şi cu ultima frază.
    Eu mă gândeam la a le da o perspectivă mai largă, ideea de un altfel de Bine şi un alt timp pentru Bine, ideea că Binele nu poate fi găsit aşa cum îl aşteaptă ei – şi nu doar ei, ci şi noi, că aşa suntem construiţi – aici, pe pământ, ci că Binele suprem îşi găseşte locul altundeva.


  7. Adama,
    da, aşa îmi sună şi mie, din păcate. Pai, mă gândesc că, dacă ele vor avea loc fără să mai apucăm noi să le vedem, se vor bucura strănepoţii noştri de ele şi se vor bucura de două ori, văzând ce mult le-am dorit şi noi atunci când am trăit. 🙂


  8. […] mai scris aici despre părerea pe care o am vizavi de ceea ce se întâmplă sub ochii noştri. Au scris şi […]


  9. Eu cred că nedreptatea şlefuieşte destul de bine, numai să aibă ce! Cine se poate autoevalua, ştie şi că nu merită ce a primit, iar cine nu, ştie în general mai bine ceea ce ar fi meritat, dar n-a primit. Sigur că o astfel de gândire nu este pragmatică, pentru că descurajează şi (auto)evaluarea ca măsură a succesului unui presupus efort, şi efortul în sine – tot efort este şi să evaluezi pe altul, uneori conform unui sistem despre care ştii clar că e nedrept sau măcar prostesc. Ce să facă un om drept încadrat într-un sistem nedrept şi prostesc? Să aplice cu credincioşie şi dreptate nedreptatea şi prostia? Sau să negocieze de la caz la caz şi să uite de principii de dragul indivizilor evaluaţi hors système?
    Aplicaţie practică nr. 1. Eşti profesor de… istorie sau altă disciplină-cenuşăreasă într-un liceu de profil real. Elevii de clasa a XII-a n-au nicio treabă cu materia ta, nu le place şi nu le trebuie pe la niciun examen, în plus se ştie că au un program extrem de încărcat cu teme, referate şi meditaţii. Ce faci, dai note corecte sau îi treci cu note decente ca să nu le strici mediile celor care ştii sigur că vor să înveţe „afară” sau, conform ultimelor cuceriri în domeniu, „aplică” la facultăţi autohtone pe bază de dosar?
    Aplicaţie practică nr. 2. Eşti un supergenial profesor de mate într-un liceu de top, tânăr şi neliniştit, dornic de mai multă afirmare decât ai deja ca asistent universitar. Ştii foarte bine că nu predai mai nimic, adică nimic din ce trebuie cuiva la Bac, în schimb te ocupi la nivel stratosferic de cei 2-3 elevi genialli şi de cei 10-15 elevi cu care faci medi în parti, deşi îi ai şi la clasă (şi cu care faci subiectele de test în avans, ca să ia note demne de efortul de a medita cu tine, că nici părinţii ăia nu plătesc degeaba, ba unii te şi iau cu ei în vacanţe gratis pe litoraluri exotice). Ca atare şi ca amoale, dai numai note între 2 şi 6 plebei, 7 fiind pentru surprize cu adevărat plăcute, restul e adjudecat conform greutăţii portofelelor, creierelor de olimpiadă, respectiv mamelor transcendentale cu funcţii în Asociaţia Părinţilor Naţionali ai Elevilor Contribuabili. Te mustră ceva (dacă ai, că la mate nu se cere) că scufunzi cu notele tale dosarele şi vieţile mizerabile ale unora care fac degeaba medi pentru ce 3 să ştie la Bac? Sau eşti mândru că eşti integru şi dai notele numai pe merit, din moment ce iau note bune doar cei care chiar ştiu ce le ceri?


  10. Şlefuieşte, no doubt, numai să aibă omul şi perspectiva care să-i permită să vadă dincolo de ceea ce e pragmatic. Pentru că aici cred că e riscul cel mai mare. Aceste mizerii li se întâmplă celor care abia acum încep să se formeze şi puţini sunt cei dintre ei care cred într-un El şi acceptă sau sunt satisfăcuţi de perspectiva vieţii următoare ca loc unde cei răi nu vor mai fi răsplătiţi cu ceea ce ar fi trebuit să primească ei.
    Mă văd în dificultate atunci când trebuie să-i motivez să vrea să înveţe, pentru că poate ştii ce mi se răspunde atunci când vreau să-i descurajez a avea fiţuici la teste, examene: „Doamna, după ce să învăţăm şi să ne stoarcem creierii, când vine ăla care plăteşte pe cine trebuie şi rezolvă toată treaba şi toate diplomele? Acuma nu mai merge aşa ca pe vremuri.” Şi au dreptate în ograda pe care ei pot s-o vadă deocamdată. Ceea ce le pun în faţă destul de direct este că uneori trebuie să aleagă între a avea succes şi a fi corect. Unii îmi spun la fel de direct că vor să aibă succes pentru că corectitudinea nu le dă de mâncare. Şi iar au dreptate în ograda din care sunt în stare să privească. Îmi dau seama şi că eu sunt acolo doar un îndrumător, le pot arăta opţiunile, le pot spune care sunt beneficiile şi pierderile de fiecare parte ca ei să aleagă în cunoştinţă de cauză, dar în final ei vor alege.
    Şi mai este o chestiune. Nu toţi profesorii dau dovadă de onestitate cu ei înşişi când sunt puşi în situaţia de a copia sau a scrie ceea ce au în cap. Şi atunci mă întreb cu ce „faţă” pot veni în faţa elevilor să le ceară un standard pe care ei înşişi nu îl pot atinge. Sau nu vor. Şi, de asemenea, ce elevi pot naşte acest fel de lucrători..

    Cât despre aplicaţiile practice, avem şi de unii, şi de alţii peste tot. Cel mai grav mi se pare atunci când exagerezi şi nu îţi dai seama. Nici chiar atunci când ţi se spune. A respecta sistemul întocmai, în litera lui, nu foloseşte în mod sigur elevilor. Învăţământul zice-se trebuie centrat pe elev. Dacă elevului îi foloseşte exigenţa în drumul pe care el îl are de străbătut (muncă intensă la profil de aceeaşi culoare, de exemplu), atunci are mână liberă să fie exigent, dar nu exagerat. Există o limită de care nu e bine să treci indiferent câtă nevoie au elevii de materia respectivă. Nu toate virgulele trebuie turnate în capul lor şi ideal ar fi ca fiecare profesor să-şi dea seama când se joacă deja cu nervii şi psihicul elevului ca să se oprească.
    Însă asta înseamnă – precum în Alice în ţara minunilor – să ţii cont mereu de locul în care te afli şi de caracteristicile lui, iar asta nu vine uşor unora. Tendinţa e să cânte acelaşi cântec fiecărei audienţe, chit că audienţa e un public de teatru sau o trupă de muncitori în ideea că ei trebuie să se adapteze stilului tău, nu invers, cum e normal.
    Iar cei care obstrucţionează sistemul pentru a câştiga pe căi dezonorabile de la elevi ceea ce nu le dă statul mi se pare foarte echivalent cu ceea ce face Băsescu zilele astea cu România. plus că nu binele elevului e căutat aici, ci binele personal. Obstrucţionez sistemul, dar numai dacă o fac spre binele lor. Eu decid, eu răspund, eu hotărăsc când e prea mult. Întorc răul spre bine dacă pot. Dacă întorc răul spre un alt rău dar care mie personal îmi convine, sunt un mic Băsescu şi, când ajung mare, mă fac… preşedinte.


  11. […] ştiam că examenele de final de ciclu se vor duce pe una din apele sâmbetei. Doar am mai scris. Doar am […]



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: