Archive for 14 august 2009

h1

A alege ce

august 14, 2009

mihaela-radulescu-a-primit-un-loc-de-veci-in-piatra-neamtMă uit puţin la televizor. Nu pentru că nu aş avea timp, dar nu am răbdare prea multă. Am câteva emisiuni pe care le mai urmăresc, câteva posturi pe care le frunzăresc uneori şi, în rest, triere multă. Aşa încât ştirile mondene trec şi ele târziu pe lângă mine. Le aflu, uneori, la 3 luni după ce au loc. Ca în cazul plecării (zice-se definitive) din ţară a Mihaelei Rădulescu.

Motivele şi le-a expus aici. Cearta cu presa.  Grija pentru copil.

Problema vieţii hărţuite a vedetelor nu e nouă în Romania. Şi, mai mult decât atât, nu e nouă niciunde pe glob. Sunt cazuri prea bine cunoscute de vedete terminate – într-un fel sau altul – de către presă. Şi sunt cazuri mult mediatizate, sigur se ştiu foarte bine. Numai dacă ne gândim la prinţesa Diana şi deja ne e de-ajuns, chiar prea mult.

De aceea, incriminarea României ca loc imposibil de trăit pentru persoane publice faţă de alte locuri nu prea stă în picioare. Tragedia de care pomeneam mai sus se întâmpla într-o ţară prea civilizată ca să  poată fi suspectată (dinainte) că ar prezenta un asemenea pericol.

Personal, nu cred că poţi fi atât de cunoscut şi apreciat într-un loc de faimă şi civilizat (cum e şi Monte Carlo, de exemplu – destinaţia din final a vedetei) şi să nu fii şi injurat, hărţuit de camere, împiedicat să dormi liniştit noaptea etc. Îmi e greu să cred – dar bine ar fi să mă înşel – că altundeva oamenii nu devin nebuni când devin fani sau… un fel de ziarişti.

În sport, e aceeaşi poveste. Azi eşti cel mai bun jucător pentru că ai marcat gol. Vei ţine prima pagină a ziarelor o săptămână cu articole în care îţi vor fi lăudate toate acţiunile din istoria ta până în momentul prezent. Săptămâna viitoare nu vei marca gol, iar atunci vei deveni subit cel mai prost jucător de pe faţa pământului, iar toate acţiunile din istoria ta de până acum au fost proaste.

Cred însă că statutul de persoană publică, vedetă (din orice domeniu), aduce la pachet – vrând, nevrând – atât extazul admiraţiei unora, cât şi agonia urii şi respingerii altora. Aşa a fost întotdeauna. Şi peste tot. Din păcate, dar… Iar această dualitate pe care o implică acest gen de meserie nu văd cum ar putea fi ruptă. Aceste aspecte atât de contradictorii aparent (admiraţia excesivă şi ura excesivă) nu sunt separabile.

Probabil tocmai din cauza existenţei uneia din aceste extreme există şi cealaltă.

Astfel că nu cred că poţi alege de care consecinţe să beneficiezi după ce ai ales o meserie. O meserie vine cu toate la pachet.

În rest, să auzim de bine.

%d blogeri au apreciat: