h1

Mişcarea cuvintelor

Septembrie 16, 2009

Dacă nu ţi-a mers bine cu ea, care era visul tău, cu cine îţi va mai putea merge bine vreodată?! (Cesare Pavese, Meseria de a trăi)

***

Ne mişcăm cuvintele

Pe deasupra asfaltului

Încă o dată

În această zi a sufletului.

.

Nu-mi amintesc să fi venit noaptea

Tu mă mai ştii din cuvintele de ieri?

.

Am confiscat mugurele de primăvară

Dăruit toamna

într-o clipă de neatenţie a ochiului.

.

El umple şi ziua şi noaptea, ştii?

.

Când părăseşti plaja

Urma ta rămâne încă un anotimp

Jumătate.

.

Dacă o desenez,

Anotimpurile se succed nelimitat.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Iar mă duc la mugure. 😛 Era vorba de cel dăruit sau de cel plesnit pe ram?
    E bună mişcarea cuvintelor din poemul tău! Pentru că se lasă cu o promisiune a înveşnicirii. E bine umplut poemul cu prezenţe. Fiindcă ziua sufletului se preschimbă în sărbătoare. Şi vidului şi se dă un şut undeva. Şi totuşi, oare nu fiecare zi e ziua sufletului?


  2. Era vorba de cel dăruit, da. Acum, bineînţeles că nu are de unde-l dărui dacă nu există pe vreun ram. Dar poate exista pe ram fără să fie dăruit. Aici e vorba de dăruit.
    Mulţumesc pentru cuvinte. Nu, nu fiecare zi e ziua sufletului. Deşi poate fi teoretic. Ziua sufletului poate fi la orice oră, de fapt, nici nu ţine de ziuă.
    Da, e o sărbătoare. Mugurele face ca un moment banal să poată fi sărbătoare.



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: